Un grup mic de bogati (Bilderberg = Masoneria = Satanism ) care duc lumea la colaps ! (VIDEO) Nu va mai avea România un şef de Stat ca Nicolae Ceauşescu, ca sa apare cetatenii de Masonerie Luciferianism Simbolism !!

by loading... Ceausescu : “….Am acordat la aceasta consfatuire o atentie si problemelor economiei mondiale, si indeosebi situatiei tarilor in curs de dezvoltare. Aceasta pentru ca, actualmente, situatia tarilor in curs […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

loading...

Ceausescu : “….Am acordat la aceasta consfatuire o atentie si problemelor economiei mondiale, si indeosebi situatiei tarilor in curs de dezvoltare.
Aceasta pentru ca, actualmente, situatia tarilor in curs de dezvoltare este deosebit de grava. Mai mult de patru miliarde de oameni traiesc in saracie, si in acest deceniu, situatia lor a continuat sa se inrautateasca, in timp ce, tarile bogate, si din acestea desigur, un mic grup de bogati, au acumulat anual ZECI SI ZECI DE MILIARDE DE DOLARI din tarile in curs de dezvoltare. Este o situatie care NU poate sa continue mai departe! Asa reprezinta lumea spre care unii domni ne indeamna sa revenim. A INECHITATII, A JAFULUI, A ASUPRIRII!”

Stațiunea de ski Davos, din Elveția, este în fiecare an gazda Forumului Economic Mondial. Aeroporturile care îl deservesc, de obicei goale, sunt pline de avioanele private ale miliardarilor și politicienilor care se strâng timp de o săptămână pentru a „rezolva” cele mai grave probleme economice din respectivul an. De data aceasta, arhitecții inechității sociale trebuie să înfrunte tocmai monstrul pe care l-au creat.

Pare o glumă proastă atunci când, la Davos, organizația de caritate Oxfam publică un raport care arată că 1% din cei mai bogați oameni ai planetei dețin averea echivalentă cu cea a 48% din populația lumii, urmând ca, în viitorul apropiat, să treacă de 50%. În timp ce economiile celor mai multe țări au stagnat sau s-au contractat, averea celor mai bogați 1% a crescut cu 4 procente față de anul trecut, lărgind astfel semnificativ gaura deja enormă dintre bogați și săraci. Astăzi, doar 80 de indivizi dețin averea însumată a celor mai săraci 3,5 miliarde de oameni.

„Mesajul este că inegalitatea este rea pentru creșterea economică și este rea pentru cei de la guvernare. Vedem cum o concentrare a averilor captează puterea și lasă oamenii de rând fără voce, iar nimănui nu le pasă de interesele lor… Chiar vrem să trăim într-o lume în care 1% deține mai mult decât tot restul la un loc?” întreabă cei de la Oxfam.

Cine sunt cei mai bogați

John Rockefeller avea un venit anual egal cu cel al 116.000 de americani de rând. Astăzi, mexicanul Carlos Slim, cel mai bogat om al planetei, conform Forbes, are un venit anual egal cu cel al unor oarecare 400.000 de mexicani, scrie The Guardian. Astfel de exemple, și multe altele care merg mult înapoi în istorie, arată că dintotdeauna a existat o prăpastie între bogați și săraci, astăzi însă cei bogați sunt reprezentați de o nouă elită, „o clasă transglobală de bărbați care s-au ridicat singuri, strângând averi inimaginabile”, explică Chrystia Freeland în Financial Times. Dacă, acum 30 de ani, un director american de top câștiga de 42 de ori mai mult decât un muncitor, astăzi câștigă și de 380 de ori mai mult, o diferență revoltătoare, ce a produs rezultate dezastruoase.

Cine sunt acești oameni? Freeland le face o caracterizare documentată. Așa cum era de așteptat, majoritatea sunt bărbați care și-au sacrificat viața de familie în căutarea unor averi fabuloase. Cei mai mulți provin din clasa de mijloc și sunt la bază matematicieni care au urmat universități de top și și-au făcut primele averi devreme. Bancherii și cei care lucrează în finanațe domină acest club, urmați de titanii din IT și, la urmă, de avocații și medicii la care apelează pentru servicii. „Acești oameni zboară în jurul lumii, mergând la aceleași evenimente și folosind aceleași servicii; admit liber că au mai multe în comun unul cu celălalt decât cu cetățenii de rând, fie că sunt din Africa, Asia sau din Vest,” citează The Guardian.

Analiza lui Freeland ajunge la concluzia că un stat intruziv este cel mai bun prieten al unui plutocrat, fie că este vorba de un regim capitalist ca cel chinez, fie de capitalismul „protecționist” din Vest. Acești oameni au generat cea mai masivă intervenție din partea statului din ultimul secol pentru a rectifica greșelile lor dezastruoase, dar pentru care de vină sunt tot oamenii săraci care au vrut să ia credite ieftin. Regulatorii, care câștigă și ei o părticică din veniturile bancherilor ce fac averi din bonusuri, sunt de partea lor. „Acești plutocrați megabogați fac lobby pentru respectarea valorilor pieței libere, dar totodată reușesc să încline aceste valori în favoarea lor, distrugând tradiționala clasă de mijloc a societății”, conchide Freeland.

Cu ce ne afectează pe noi

În ultimii zeci de ani, inegalitatea veniturilor și a averilor a crescut pe măsura bulei imobiliare, iar acum stă și aceasta să explodeze. În Africa, numărul absolut al celor care trăiesc cu mai puțin de 2 dolari pe zi s-a dublat din 1981, pe măsură ce averea miliardarilor a tot crescut. Singurele excepții ale acestui fenomen par să fie America Latină și China, care au adoptat modele economice diferite de ce se practică acum în „lumea bună”. Conform The Guardian, numărul celor care trăiesc cu mai puțin de 2 dolari pe zi în America Latină a scăzut,de la 108 milioane la 53 de milioane în ultimul deceniu, iar China, deși a văzut o creștere a inechității, a reușit totuși să ridice din sărăcie mai mulți oameni decât restul lumii la un loc, punând astfel o piedică în creșterea inechității la nivel mondial. Aceste două cazuri arată că inechitatea economică și sărăcia nu sunt deloc inevitabile, ci sunt rezultatul direct al unor decizii politice și economice greșite.

Cel mai important think tank economic din Vest, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), din Paris, a arătat că politicile de acum, care se concentrează exclusiv pe creștere, presupunând că beneficiile se vor distribui automat în diversele segmente ale societății, nu au făcut decât să stopeze creșterea economică pe termen lung și să lărgească diferența dintre bogați și săraci. De exemplu, economia Marii Britanii ar fi crescut cu 20% mai mult dacă aceasă diferență nu s-ar mai fi accentuat în ultimii 30 de ani.

Grupul propune creșterea taxelor pentru cei bogați și pentru corporații, investirea în serviciile publice gratuite, în sănătate și în educație și implementarea unor politici care să îmbunătățească viața celor mai săraci 40% din populație. Dacă aceste politici vor fi adoptate, societățile vor fi nu doar mai drepte, ci și mai bogate, spun cei de la OCDE.

Gândirea care ne-a adus aici este greșită, însă greșit este și a crede că aceasta va fi schimbată într-o săptămână petrecută la Davos. Până acum, cei bogați nu au arătat decât că se vor opune oricăror reforme care le-ar putea aduce daune lor, organizațiilor pe care le conduc și structurilor politice pe care le-au pus în funcțiune.

Inegalitatea, o problemă morală

Mai există însă un unghi din care poate fi privită problema și care poate genera schimbare. Pe măsură ce a produs o scădere a standardelor de viață și o creștere a sărăciei pentru miliarde de oameni, inechitatea a devenit repede și în mod destul de evident și o problemă socială și morală. În timp ce Christine Lagarde avertiza că inechitatea va dăuna major economiei mondiale, papa Francisc vorbea despre greutățile oamenilor de rând și în mod special ale tinerilor, ale viitoarei generații.

Autorul Will Hutton spune că lăsarea pieţei libere la cheremul deciziilor personale ale jucătorilor privați nu a făcut decât să lipsească societatea de un sentiment al apartenenței, de scop, de integritate publică și de grija față de persoana de lângă. Singurul scop a devenit să urmărim persoana numărul 1, pentru că altceva nici nu mai are sens să facem. Pentru orice societate și orice țară, inechitatea economică și socială este ca un cancer, explică Hutton. Nedescoperit și netratat, va avea la un moment dat în timp efecte catastrofice și implicații fatale. Spre deosebire de indivizi, societățile nu mor, însă cancerul va distruge tot ce e mai bun: încrederea, sentimentul comunității, viziunea comună, ambiția, în timp ce interacțiunile politice, economice, sociale și deliberările devin imposibile. Tot ce este necesar pentru a reforma și a ridica o țară se pierde. „Capitalismul se distorsionează singur și încetează să mai inoveze. Electoratul devine vulnerabil la populismul extrem de dreapta și de stânga.” Trebuie doar să ne uităm la rezultatul alegerilor parlamentare din Grecia pentru a vedea că Hutton are dreptate.

„2016 pare să fie anul în care ajungem la un punct de răscruce, un moment în care inechitatea necombătută este pe cale să se transforme într-un cancer economic și social grav”, spune Hutton. Este prea multă satisfacție la vârf și prea multă disperare la bază pentru ca ceva să mai meargă bine în societate. Inechitatea nu mai poate fi tolerată decât de către cei care vor să destabilizeze complet societățile și să câștige și mai mult din asta.

Sursa: http://semneletimpului.ro

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Stiri Extreme

Stiri Extreme: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate.

Contact: office@stiri-extreme.ro