Fost ministru român: plătim apa la o companie franțuzească, curentul la una italiană, telefonul la nemți, internetul la unguri si lista continuă

Capitalism Ceausescu Politica
Distribuie!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Fostul ministru de finante, analistul economic Ilie Serbanescu trimite o Scrisoare deschisă către bucureșteni și toți românii, de un dramatism rar intalnit

Dragii mei concetățeni, sînt și eu, ca și dumneavoastră, un locuitor al acestui îndrăgit oraș . Aici m-am născut, mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile și am muncit pînă cînd am ieșit la pensie. Am muncit 42 de ani din care 22 pentru propășirea socialismului și 20 pentru dezvoltarea capitalismului și a democrației de la care am sperat mult mai mult . Acum sînt la pensie . Să nu credeți cumva că m-am pricopsit . Îmi petrec anii chivernisind banii de pensie în primul rînd pentru plată facturilor.

loading...

Știți și dumneavoatra, poate mai bine ca mine, că viață de bucureștan te obligă la folosirea unor servicii și facilități publice indispensabile cum ar fi curentul electric, gaze, apa curentă, cablu tv, internet, telefon și cîte altele.

Tot uitindu-mă prin facturi am observant un lucru pe care aș vrea să vi-l împărtășesc și
dumneavoastră. Și anume că eu, ca și dumneavoastră, plătesc apa la o companie numită Apa Nova care e o companie frantuzească dar îmi vinde apă românească pentru că, cu siguranță, nu o aduce din Franța. Deci eu, atunci cînd fac duș sau cînd îmi fac un ceai, îl fac cu apă românească, dar banii mei pleacă în Franța.

Curentul electric îl plătesc la o companie italiană numită Enel. Deci, cum am aprins un bec, am deschis o supapă prin care banii mei se scurg în Italia. Sînt convins că nici Enelul nu-mi vinde curent italian.

Gazul metan îl plătesc la GDF Suez (Gaz de France Suez), firmă tot franțuzească ce îmi vinde mie și multor altora gaz metan românesc, dar banii noștri pleacă la Paris să se integreze în UE.

Telefonul, indiferent că-l plătesc la Romtelecom (actualTELECOM Germania), Vodafone, Orange sau Cosmote, cum deschid gura să zic ceva la telefon, cum îmi mai zboară din portofel niște bani către zări străine.

Cablul TV și internetul le plătesc la RCS & RDS. Ăștia, mărturisesc că nu știu de unde sînt dar am auzit că patronul lor, pe nume Zoltan Teszary, locuiește la Budapesta și nu știe nici el dacă mai e român sau European.

Ce să va mai spun că, dacă bag benzină în rezervor, m-am integrat și cu mașina în Europa, că nu mai e în tot Bucureștii un PECO românesc.

Ferească Dumnezeu de vreun împrumut la bancă, pe care mărturisesc că nu l-am făcut, dar sînt sigur că mulți au fost nevoiți să-l facă și acum plătesc dobînzi grele și comisioane către bănci străine fiindcă în București, în afară de CEC, nu mai e nici o bancă românească. Deci ne integrăm cu succes și în sistemul financiar European, cu portofel cu tot.

Dacă umplem coșul cu merinde la supermarket (tot straine), pentru îndestularea familiei, iarăși aruncăm cu banii peste mări și țări fiindcă marfă e aproape 90% de import.

(Klaus Iohannis recunoaste ca supermarketurile nu aduc profit Romaniei… si totusi, omul masoneriei este pus sa duca interesele multinantionalelor si nu a romanilor)

Deci cam astea sînt urmările politicii de privatizare a celor care au condus țara în ultimii 24 de ani. Am fost predați la pachet, pe post de consumatori captivi, unor companii străine care ne calculează prețurile în euro, deși noi sîntem plătiți în lei!

Pe facturi prețurile cresc fără să ne întrebe nimeni, deși noi avem un contract cu fiecare din aceste companii de utilități. Cît mai poate dură o asemenea hemoragie financiară? Dar să știți că situația asta nu e specifică doar Bucureștiului. Ea se regăsește în toate marile orașe din țara . Toată lumea consumă și nimeni nu mai produce nimic, iar banii românilor se scurg în afară țării.Pagubele sînt uriașe!

Au dispărut, în ultimii 24 de ani peste 1200 de întreprinderi
productive: fabrici, uzine, combinate, cooperative, sisteme de irigații
și cîte altele!În România, primul război mondial + al doilea război mondial + cutremurul din 1977 nu au distrus 1200 de întreprinderi.Politicienii ultimilor 24 de ani au reușit performanța!Nici bomba de la Hiroșima + bombă de la Nagasaky nu au reușit performanță asta, e dovedit statistic .

Deci politicienii noștri dinultimii 24 de ani sînt mai răi că bomba nucleară.Nu mai vorbesc de recordul de a crește datoria publică la 20 miliarde de euro.I-au spus datorie publica, deși nu ne-au întrebat pe noi, poporul, atunci cînd au contractat-o, dar ca să fie siguri că e datoria noastră, a poporului și că noi o vom plăti… noi și nepoții noștri !

Cît mai poate dură o asemenea situație? Ce fel de țara vom lasă noi moștenire copiilor și nepoților noștri ?!

Mulți dintre ei caută de pe acum să-și facă o situație prin alte țări. Cifre neoficiale spun că vreo 4 milioane de tineri români muncesc în străinătate și din generațiile care se ridică mai toți vor să plece, fiindcă este o adevărată performanță să-ți găsești un loc de muncă în țara ta.

Nimeni nu cere de pomană . Toată lumea dorește un loc de muncă ! Fără producție autohtonă de bunuri, doar cu consum și servicii și alea livrate de străini vom pieri ca țara și ca neam în cîțiva ani de zile. Acest lucru trebuie să înceteze și România să-și recapete controlul asupra serviciilor publice și asupra întregii economii!

Serviciile publice sînt afaceri cu clienți captivi. Ele trebuie să fie în mînă românilor, a statului român, altfel ne vom trezi cu prețuri din ce în ce mai mari !

Dumnezeu să ne lumineze mintea!
În caz contrar vom trage apa la București și vom face plata la Paris,ca și pînă acum!

 


Sursa: http://hotinfo.ro

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

2 thoughts on “Fost ministru român: plătim apa la o companie franțuzească, curentul la una italiană, telefonul la nemți, internetul la unguri si lista continuă

  1. Imi cer scuze. Dl,Ministru a fost ministru in Romania si nu a inteles mecanismele economico-financiare?Noi oamenii de rand N-avm cartea D-lui Ministru.Suntem in situatia descrisa si din cauza tacerii,acceptarii si inactiunii acestuia.” intelighentia “e partasa in multe feluri de starea in care suntem azi. Se poate da raspuns la aceasta problema? Astept cu incredere

  2. Nu numai când se plǎtesc companii multinaționale se scurg banii ȋn afarǎ.
    De fiecare datǎ când se face uz de bani se “cotizeazǎ” cǎtre o partidǎ externǎ !!!

    = = = Monetarismul = = =
    Noi (aproape toată omenirea) trăim într-o dictatură monetaristă. Asta nu e nici pe departe o exagerare, e mai degrabă o exprimare timidă a ceea ce se întîmplă la o scară dificil de imaginat. Moneda publică este emisă ca un împrumut. Fiecare bănuţ pus în circulatie îşi începe existenţa cu un contract de credit sau împrumut. Şi ca orice împrumut toată masa monetară în circulaţie trebuie plătită la loc, ban cu ban, suma nominală PLUS dobânda. Aici e problema sistemului. Suma de credit nominală are acoperire, dobânda nu. Din clipa în care acest system a fost pus în functiune cifrele produse au ştrangulat economia fizică, au dus la creşterea inevitabilă a datoriilor (de stat, industrie şi particulari). Sistemul a fost denunţat de sute de ani, dar în mod regretabil, mass-media evită explicaţia cauzelor fundamentale ale problemei monetariste.
    Azi există în lume doar 2 (două) bănci care creează monedă “din nimic”: Federal Reserve şi Bank of England. Ambele instituţii sunt 100% private, dar au “privilegiul monopolist” (prevăzut de jurisdictia naţiunilor pe care paraziteazâ) prin care pot emite monedă publică fǎrǎ vreo acoperire, fǎrǎ vreun control de orice fel.. Adesea Federal Reserve este numit “The Lender Of Last Resort” (LOLR) – adicǎ sursa ultímă de credit și referința la acest prerogativ este fǎcutǎ cu subȋnțelesul cǎ datoritǎ statutului de LOLR aceastǎ instituție este unicǎ ȋn lume.
    Banii creaţi de aceste două instituţii nu au nevoie de acoperire şi ca urmare sunt ȋemişi prin mijloace electronice fără nici o justificare în resurse sau valori fizice. Emiterea se face sub formă de împrumut sau cont de credit. Totul trebuie plătit înapoi cu dobândă. Masa monetară pentru plata dobînzii nefiind emisă, nu poate fi găsită, nu poate fi cîştigată sau speculată, nici măcar furată sau inventată. “Jocul” creaţiei monetare se reduce la aceste două entităţi private care au miraculosul “privilegiu monopolist”: Federal Reserve, Bank of England (BoF sau Banca Angliei). Federal Reserve emite credite pe plan mondial. Banca Angliei, o bancǎ 100% privatǎ, ȋnființatǎ ȋn 1694 de cotropitorul Willem van Oranje (William of Orange), nu emite credite ȋn afara Marii Britanii.
    Banca Centrală Europeană (BCE) are în principiu prerogativul de a crea monedă proprie, dar alege de la înfiinţare (1998) să nu facă uz de această opţiune. În mod constant se face apel la “investitori” pentru a suplini lipsa de lichiditate: se vînd obligaţii (de stat) pentru a obţine moneda necesară. Dar care este sursa fluxului cuntinuu de mijloace lichide pentru a cumpăra obligaţiile Euro? Poate aţi intuit: credite de la Federal Reserve date la “investitori” (bănci şi speculanţi). Deci: un Euro îşi începe existenţa ca un US Dollar într-un cont electronic la Federal Reserve, creat din nimic, este împrumutat unei instanţe particulare care îl converteşte în Euro, Euro cu care se cumpară o obligaţie. Obligaţia trebuie achitată la o dată în viitor cu dobânda respectivă.
    S-au făcut de-alungul anilor presiuni remarcabile asupra BCE pentru a crea moneda proprie, fără efect. Din contră: pe 29 noiembrie 2011, toţi liderii zonei Euro şi preşedintele SUA au reafirmat suprimarea suveranitâţii monetare Euro: ei “au căzut de accord” la Washington că Federal Reserve este “sursa ultímă de împrumut” (lender of last resort) şi ca urmare, în caz de nevoie de lichiditate, statele şi băncile din zona Euro pot împrumuta de la Federal Reserve oricît au nevoie. Implicaţiile sunt monumental de negative:
    1. Zona Euro a devenit oficial o colonie monetară a instituţiei Federal Reserve.
    2. Datoriile zonei Euro la Federal Reserve cresc structural şi devin perpetue.
    3. Moneda Euro a devenit în mod oficial un surogat al dolarului.
    4. Federal Reserve creează electronic sume pe care zona Euro trebuie să le achite prin efortul economiei fizice (vorbind de exploatare sau mai rău: sclavagism…)

    Statele Unite au acelaşi raport de deplină supunere monetară faţă de Federal Reserve ca şi zona Euro. Statul American împrumută bani creaţi din nimic pe care îi achită din impozitarea populaţiei care îi cîştigă prin efortul economiei fizice.
    Pentru fiecare dolar, euro, leu, etc. care circulǎ existǎ o regulǎ scrisǎ cu texte perfide și ȋnșelǎtoare, dar efectul e ȋn permanențǎ același: sistemul bancar (cu cele 2 bǎnci privilegiate la mijloc) ȋși trage foloasele unui monopol camuflat.
    Sistemul este aplicat pe toată planeta cu 3 excepţii: Cuba, Iran, Coreea de Nord. După o cugetare oricît de scurtă sau de lungă, oricît de superficială sau de adîncă, nimeni nu se poate sustrage de la concluzia că monetarismul este sclavagism pur condus prin ordinatorul electronic. Ieşirea din datorii este o iluzie: din moment ce toţi banii sunt creaţi ca împrumut, achitarea tuturor împrumuturilor ar elimina toţi banii… şi încă ar mai rămâne datorii neachitate: suma reprezentată de dobînzi. În permanenţă, în monetarism suma banilor existenţi este mai mică decît suma datoriilor. În prezent suma datoriilor pe plan mondial reprezintǎ de 3 ori produsul mondial brut.
    Prin urmare: PROBLEMA E SISTEMUL ÎNSUŞI.
    Monetarismul este ca un cancer: distruge corpul gazdă şi piere odată cu corpul din care s-a hrănit. Acest gen de soluţionare este pentru o minte sănătoasă absolut de neconceput. Ce-i de făcut?

    SOLUŢIA: MONEDA SUVERANĂ
    Statul (in contrast cu o entitate privată) deține monopolul creatiei primare de monedă, masǎ monetarǎ numitǎ și M1. Bǎncile comerciale sunt autorizate sub reguli stricte sǎ multiplice M1 ȋn M2.
    Două condiții esențiale:
    1. Masa monetară in circulație trebuie să aibe acoperire in mijloacele și serviciile economiei fizice din economia natională.
    2. Ratele de schimb valutare trebuie fixate prin negocieri la nivel de stat, altfel intervin speculanții care provoacă volatilitate si se supra-imbogătesc prin panici, crize si crahuri ȋn detrimentul economiei fizice.
    Masa monetrǎ M1 nu mai este o datorie la o institutie privată, ci un CREDIT de la stat către sectorul bancar comercial care dupǎ o multiplicare controlatǎ de lege pune M2 la dispoziția economiei fizice nationale. Moneda suverană este creată de Banca Natională (100% proprietate de stat, deci a contribuabilului). Statul creează credit pe baza statisticilor macroeconomice si ca urmare crează si mijloacele lichide pentru acoperirea componentului de dobândă din ansamblul creditelor rambursabile. Surplusul monetar creat pentru acoperirea dobânzii este injectat ȋn economia fizicǎ. Acestea se poate face pe diferite căi, de exemplu scăderi de taxe sau impozite, comenzi la ȋntreprinderi particulare, subsidii, etc. Prin lege, componentul central al statului nu mai poate lua bani cu ȋmprumut, din contră: statul este nu numai sursă de credit, statul este sursa ultímă de credit. “The Lender Of Last Resort” (LOLR) este statul și nu… Federal Reserve cum este cazul ȋn prezent.
    Numai sistemul de MONEDĂ SUVERANĂ poate menține circuitul monetar in echlibru: masa monetarǎ este menținutǎ la paritate cu suma datoriilor. Nici o monedă, fie ea US Dollar, Euro, Deutsche Mark, Leu, Drachma sau oriccare alta, nu poate supraviețui inepției devoratoare pe care o profesează monetarismul.
    Dar ca MONEZI SUVERANE, aceste valute au toate șansele să aducă prosperitate sustenibilă națiunilor proprietare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *