Radu Gyr – simbol și reper

by loading... Radu Gyr este singurul poet din istoria poeziei pe pământ condamnat la moarte pentru o poezie: “Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane!”. Molohul sovietic ruso-evreiesc cu mii de avioane și […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

13083243_1113320045388276_4374507181427869588_n

loading...

Radu Gyr este singurul poet din istoria poeziei pe pământ condamnat la moarte pentru o poezie: “Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane!”. Molohul sovietic ruso-evreiesc cu mii de avioane și zeci de mii de tancuri și rachete și milioane de soldați ce stăpânea jumătate din Planetă atât de tare s-a temut de cuvintele unui poet firav cu ochelari de semiorb, încât l-a condamnat la moarte.

Până astăzi Testul Radu Gyr este unul semnificativ și relevant – raportarea la poetul temnițelor martirilor și mucenicilor noștri indică ca un turnesol apartenența ideoogică. Reacția de respingere față de Radu Gyr deconspiră urmașii acoperiți ori ba, chiar și cu straie bisericești, ai lui Brucan, a cărui odioasă nevastă, criminala Sidorovici, l-a condamnat la moarte pe Radu Gyr.

Radu Gyr este un simbol fabulos al Romaniei iar poezia minunată a lui Gyr a fost baza de deschidere și pentru mișcarea generației noastre, a Pieței Unversității, din anii ’90. 
Monica Gyr, fata poetului i-a adus lui Munteanu acasă un teanc de poezii în manuscris, retranscrise de tatăl său din memorie, la ieșirea în pușcărie, unde, neavând dreptul la scris, s-a lucrat cu inserția pe memorie. Fiecare dintre deținuții politici memora o secvență de vers, după care, peste ani, la ieșirea din temnițe au făcut upload și Radu Gyr cu mâna sa, le-a scris pe coli albe, cu un scris elegant și ordonat, artistic.

Teancul era mare, urma să lansăm primul număr din publicația Mișcarea și vroiam să ilustrăm numărul cu o poezie specială. După multe ore de lectură, spre ziuă, tot nu ne puteam opri asupra unei poezii anume, eram epuizați și am răsturnat din greșeală cu mâna teancul mare de poezii, care s-a rupt în două și o foaie de la mijloc a plutit și s-a distanțat. Am zis – asta e, asta trebuie să fie poezia noastră. Când am întors pagina am dat de poezia ”Ne vom întoarce într-o zi”. În timp ce-o citeam îmi tremurau mâinile, asta era poezia simbol a generațiilor noastre, cei de ieri și cei de azi…era un semn.
Fotocopia celebră care circulă și acum pe net este refacerea grafică executată de mâna mea a acelei pagini fluturate la ceasul dimineții. Nu puteam pune fotocopia poeziei în original deoarece scrisul era estompat, la mărire ieșea pixelizat, densitatea caracterelor era deficitară, drept care am făcut ce am învățat la Tonitza, metoda de mărire la scară din Tratatul lui Vitruviu.

Am aplicat caroiaj peste manuscris, am mărit fiecare pătrățel numerotat, am recompus totul la Ligă pe o masă uriașă de ședință, apoi am retrasat punctuleț cu punctuleț, cu cel mai fin rotring, corpul literelor. Adobe, astăzi. ar fi rezolvat problema în 5 minute probabil.
Mie mi-a luat o zi și o noapte întins pe colile mari de hârtie de pe masa de ședinte, aplicând metoda pointilismului, fără a mă abate nicio fracțiune de punctișor de marginile scrisului original al lui Radu Gyr.

La sfârșit am refotografiat uriașul cearceaf, de data asta rezoluția finală a scrisului era perfectă. Apoi cu această imagine am ilustrat și primul număr al publicației Mișcarea și volumul ”Pitești”, versiunea originală a lui Dumitru Bacu, scos de deținuții politici în premieră, o carte zguduitoare despre torturile și chinul îndurate de tineri anticomuniști, ca și mine la vremea aceea. Termin o carte de 400 de pagini cam într-o noapte de lectură ”Pitești” mi-a luat cm o săptămână nu se putea citi de la lacrimi. Ăia martiri.
În ce privește poezia lui Radu Gyr a intrat în circuitul larg iar fotocopia rafistolată de mine este ca să zic așa originalul ce circulă pe net, cea cu miile de punctișoare bătute de mine peste scrisul poetului pușcăriaș.

A fost așa, ca un fel de lucrare împreună, mână peste mănă.
Am auzit recent că și ”Ne vom întoarce înt-o zi” – titlul poeziei lui Gyr este subiectul unei interdicții provenite via A. Florian. Poate mă enervez și umplu tot orașul cu grafitti.
Pe această temă supun atenție vajnicilor luptători neînfricați din tastatură, gata să rupă mausul cu karata de atâta adrenalină naționalistă acumulată o temă, cu privire la incompatibilitatea lui A. Florian pe funcție, o demnitate asimilată cu poziția de subsecretar de stat, plătită gras de cetățenii români pe care îi scuipă în gură. Ceva ușor, se poate realiza fără jertfă, prigoană, prețu vieții, și alte cuvinte din astea maari de tot, ci tot din tastatură.
Să vă explic.

cu Legea în mână, să le dăm viperelor la cap

Legea 217/ 2015 promovată de George Scutaru, un personaj dubios, cu studii și stagii la Moscova, eliminat de la Cotroceni din funcția de consilier prezidențial pentru Securitatea Națională după intervenția expresă a directorului FBI, urmată și de incuparea sa de către DNA, se referă printre multe altele și la interzicerea „cultului lui Ceauşescu”. De Stalin sau Lenin nu se suflă o vorbuliță, că pe ei nu i-a condamnat nimeni pentru genocid, ca pe Ceaușescu.
”Cultul lui Nicolae Ceauşescu este interzis oficial în România pentru că această lege sancţionează cultul persoanelor vinovate de crime împotriva umanităţii, de crime de război şi genocid. După cum ştiţi, Nicolae Ceauşescu a fost condamnat pe 25 decembrie la Tribunalul Militar Excepţional pentru genocid: articolul 357, Cod Penal“, a spus Andrei Muraru, consilierul lui Iohhanis, un limbricuț cu probleme penale, creat și ridicat de infractorul pușcăriaș Relu Fenechiu.
”Cultul lui Ceaușescu, condamnat pentru genocid de conspiratoii Moscovei, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.”
Nu se spune în lege cuantumul pedepsei pentru promovarea Cultului în mod repetat, practic jumate din viață, cazul lui Alexandru Florian, șeful unui institut ce poartă numele unui impostor dovedit, Elie Wiesel. Cum e institutul e și directorul acestuia, Alexandru Florian, contestat de evrei dar încasând salariu baban de la stat din promovarea și generarea antisemitismului.
Legea Legea 217/ 2015 conferă acestui institut și directorului Florian autoritatea de generator de jurisprundență, urmând a oferi organelor asistenţă juridică pentru aplicarea corectă a legii.

Solicit avocaților sau persoanelor cu pregătire juridică, ce se pretind desigur patrioți, naționaliști, de dreapta, animați de spiritu dreptății etc samd să vină cu soluții de contestare a prezenței lui A. Florian în fruntea institutului menționat din motive de incompatibilitate și conflict de interese deoarece acesta este un cunoscut adulator al lui Ceaușescu, ce i-a închinat ode nenumărate fiind un reprezentant tipic, pușcăriabil, al Cultului lui Ceaușescu.
La Biliotecă se găsesc probele infamelor și băloaselor ode pomenite, probe de neșters.
Cum va elabora jurisprudență pe tema pedepsirii celor ce se dedau pe net cultului lui Ceaușescu, când el însuși, Florianul, nu poate fi obiectiv deoarece este un cunoscut adulator vinovat de Cultul lui Ceaușescu, ce ar trebui să facă mulți ani de pușcărie dacă s-ar aplica legea retroactiv?

Cu privire la aceste aspecte flagrante menținte aici are loc marți între orele 12.00 14.00 un protest autorizat, inițiat de APADAR – Asociaţia Adevăr și Dreptate și AVMR – Asociația Victimelor Mineriadei, la sediul Institutului Elie Wiesel, în scopul demiterii incompatibilului director ceaușist.

Pe lângă cele de mai sus atașez și un material informativ, spre știința acelora ce sunt frisonați de posibilitatea sancționării de către ceaușistul Alexandru Florian pentru purtarea unor tricouri ce afișează chipul lui Radu Gyr, ori afișarea în fotografii alături de membrii ai familiei lui Radu Gyr ori apariția în postări online cu volume de poezie semnate de Radu Gyr, ori se tem de intesectarea cu familia lui Radu Gyr la biserică de exemplu ori în alt loc public, unde papparazi rău voitori i-ar putea surprinde și expune unor prejudicii de imagine ori unor lezări patrimoniale ce țin de drepturile de autor, drepturi de portret, drepturi de operă, drepturi de vedete de butaforie populară, ori alte drepturi de care Radu Gyr a fost lipsit cu desăvârșire, dar pe care ei, ortohipsterii frumoși și liber de creier și jalnici până la greață le-ar putea revendica, spre lustrul unei găunoase și insațiabile vanități, incomprehensibilă și indelebilă.

Noul Cod civil este destul de clar în ceea ce priveşte capturarea de imagini foto şi video atât în public, cât şi pe spaţiul privat. Noul Cod civil permite fotografierea sau înregistrarea oricărei persoane şi a oricărui bun privat (clădire, maşină, căţel, telefon) ce se află pe domeniul public.
Codul civil prevede clar ce fapte sunt considerate atingeri aduse vieţii private prin articolul 74 din Secţiunea a III-a a Capitolului 2. Strict cu privire la fotografiere şi înregistrare video.
Ce nu avem voie: c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia; d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal; f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză; g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite.

Am adunat de la unii pozari de meserie mai isteți decât mine cele de mai jos, cu privire la cum vine treaba cu imaginea în spațiul public.
Aşadar şi prin urmare, nimeni nu are dreptul să vă interzică fotografierea atâta vreme cât vă aflaţi pe un domeniu public.
Mai mult există și o precizare – apăruta tot în Codul Civil – conform căreia se exceptează de la prevederile acestea situaţiile prevăzute în tratatele internaţionale la care România a aderat. Printre aceste prevederi se numără şi directivele europene referitoare la libertatea de expresie.
Astfel, în cazul în care fotografierea sau înregistrarea respectivă servesc unui interes public, nu se mai aplica prevederile restrictive ale Codului Civil. Informativ doar, sub valoarea de lege a Codului Civil există și o decizie a CNA ce se aplică exclusiv difuzorilor TV

Art. 4. (1) Înregistrările conţinând imagini sau/şi convorbiri ale unei persoane nu pot fi difuzate decât cu acordul acesteia. (2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) situaţiile în care: a) demersurile jurnalistice răspund unui interes public justificat; b) înregistrarea este incidentala şi este realizată în locuri publice. (Decizia CNA nr. 80/2002 privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine – publicată în Monitorul Oficial nr. 619 din 21 august 2002) .
Atâta timp cât filmezi-fotografiezi fără să fi în interiorul spaţiului privat al unei persoane, CHIAR DACĂ FOTOGRAFIA REPREZINTĂ IMAGINI LUATE PRIN CRĂPĂTURĂ UNEI PERDELE, crăpătură neglijată de proprietar, nu încalci nici o lege. Cei care nu vor să fie imortalizaţi în spaţiul lor privat trebuie să îşi ia toate măsurile de siguranţă ca SĂ NU POATĂ IEŞI FOTONII – LUMINA DIN SPAŢIUL LOR PRIVAT ŞI SĂ INTRE ÎN OBIECTIVUL oricărei camere de luat vederi, pot să poarte cearceafuri musulmane pe ei sau să-și pună prosoape pe cap.

De asemenea pot apela la oligarhul ruso-evreu al lui Putin, Abramovici, ce deține un sistem laser pe vaporul său cel mai scump din lume ce orbește senzorul oricărui aparat foto, instantaneu, astfel că nu poate fi pozat de nimeni.
Dreptul la imagine se referă la situația în care publicarea unei fotografii poate afecta integritatea personală a celui fotografiat. Articolul din Constituţie în ceea ce priveşte dreptul la imagine este clar – Dreptul la propria imagine înseamnă că, dacă cineva mă fotografiază în spaţiul public, nu are voie ca apoi să îmi modifice imaginea, fără acordul meu, asta în cazul când vrea să o facă publică.

Aşa că cei care nu vor să fie luaţi în OBIECTIV n-au decât să îşi oprească fotonii care pleacă de pe corpul lor spre aparatul de filmat. Este clară și situația fotografierii/utilizării imaginii unei persoane surprinse într-un loc public caz în care, de principiu, utilizarea imaginii persoanei respective fără acordul său nu încalcă legea dacă nu aduce atingere reputației ori demnității sale. Oricum, dacă fotograful care te pozează nu a obţinut foloase patrimoniale din utilizarea imaginii nu ai ce revendica.
În ce priveşte Legea 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe.
CAPITOLUL XI: Protecţia portretului, se precizează clar chestiunea consimţământului implicit.
Art. 76: Prezumţia de consimţământ – când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.
Mai clar spus art. 76 din Codul civil prezumă acordul persoanei fotografiate pentru utilizarea imaginii sale, atunci când respectiva persoană a stat la poză pentru a fi fotografiată în fața unei persoane despre care cunoștea că își desfășoară activitatea în domeniul informării publicului (de exemplu, unui fotoreporter).

Dacă realizați o fotografie wide, spre exemplu, într-un parc și în care apar mai multe persoane, dar accentul nu este pus asupra uneia dintre ele (în sensul că nu e un portret evident), atunci nu este necesar acordul tuturor persoanelor. În fotografiile de grup, mai ales acelea în care figurile sunt clare şi din care se poate stabili identitatea unei persoane, plasabila într-un context, dacă sunt făcute în spaţiu public, dacă nu pun persoana respectivă în vreo situaţie ridicolă sau o lumină nefavorabila, dacă nu sunt folosite în reclame, atunci publicarea lor nu este ilegală.

CEDO, 2014: Filmarea unei persoane în spațiul public, chiar și fără permisiunea ei, este LEGITIMĂ. Dreptul la imagine nu este un drept absolut, iar fotografierea și utilizarea imaginii unei persoane sunt permise chiar în lipsa unui consimțământ prealabil atunci când acestea se fac cu bună credință în exercitarea altor drepturi fundamentale cum este, de exemplu, dreptul la libera exprimare. În efortul de a trasa granița între dreptul la imagine și dreptul la liberă exprimare, legea și practica judiciară au definit câteva reguli principiale.
Fotografierea și utilizarea imaginilor cu activități desfășurate în locuri publice sunt legale dacă înregistrările sunt utilizate cu bună-credință, ceea ce impune existența unui interes legitim care să justifice fotografierea și utilizarea, corespunzătoare unei nevoi de informare a publicului larg.
.
Bineînțeles, în toate cazurile, persoana care consideră că a suferit un prejudiciu prin folosirea unei fotografii în care este portretizată se poate adresa instanței pentru a solicita încetarea vătămării și acoperirea prejudiciului suferit. Poate fi vorba atât de un prejudiciu material (cum este cazul în care fotografia ar fi folosită în scop comercial) cât și de un prejudiciu moral (atingeri aduse reputației, de exemplu).
Evident e de luat în calcul varianta ca o poză alături de familia lui Radu Gyr sau cu un tricou ce poartă chipul lui Radu Gyr ar putea fi pentru unii o atingere adusă reputației, sau mai rău, un prejudiciu comercial, la teșcherea, biștari, peșcheș, ciubuc, gheșeft…

 

 

Sursa:

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Stiri Extreme

Stiri Extreme: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate.

Contact: office@stiri-extreme.ro