Prăduitorii României și leprele care i-au lins în fund – ”deontologii” moraliști de teapa lui Pleșu și Muingiu

by loading... Coleguții de la Ziua au băgat mai de demult un material de interes – mai ales de interesul ”jurnaliștilor” care scriu de pe platforme media aflate în insolvență, […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

loading...

Coleguții de la Ziua au băgat mai de demult un material de interes – mai ales de interesul ”jurnaliștilor” care scriu de pe platforme media aflate în insolvență, gen Adevărul lui Burci, traficantul de copii și șmenarul PSD care a reușit să arunce pe drumuri vreo 4000 de oameni. Șmecheria cu insolvența este explicată în detaliu, cu exemplificarea unor cazuri de mare scandal – unde printre actori actorii principali găsim un israelian – codiță a Mafiei evreiești, și nu mai puțin de trei foști miniștri de Justiție.
“Lichidatorul” Arin Shalev Stanescu a fost sprijinit prin Ordonanțe de urgență promovate de Monica Macovei și Cătălin Predoiu, iar isaelianul a dat tunuri de sute de milioane de euro, secondat din umbră de un alt fost ministru al Justiției, Valeriu Stoica, nimicind mai toate băncile din anii așa zisei tranziții, când securiștii, pe mână cu astfel de personaje sulfuroase, au ciordit banii a sute de mii de români: Banca Columna, Banca Albina, Bankcoop, Banca Dacia Felix, Banca Religiilor și nenumărate alte mari societăți comerciale împinse la faliment.
Un profitor al nenorocitei Legi nr. 85/2006, privind procedura insolvenței este și un alt agent al acelorași servicii corupte și murdare – Cristin Burci.
Despre acest individ scria deontologul moralist Andrei Pleșu, fost ministru al Culturii sub Iliescu, ministru de Externe sub Constantinescu, secretar de stat în CNSAS sub Iliescu şi consilier prezidenţial sub Băsescu, abonat la banii statului încă din anii 90, cu revistuța sa de buzunar, Dilema lu pește, o ditirambică lingere în cur, de antologie, cică așa patron de la Patriciu mortu/viu nu s-a mai văzut, cel mai gigea patron și dă-i și dă-i tot așa, cu limbile adânci.

Pentru a aprecia nivelul de ipocrizie și jeg a distinsului Andrei Pleșu, iată o limbă băloasă aplicată de finul moralist dosului împuțit al patronului său, traficantul de copii – ”finanţator generos, dezinteresat, preocupat să promoveze, prin ziarul său, o atmosferă publică civilizată, fără partizanat abuziv, fără trivialităţi şi derapaje manipulatorii.”
…ce scârbe nenorocite libărcile unsuroase ”inteleftuale” din cloaca GDS a lui Brucan.
Pe același model – și aparținând aceluiași GDS, funcționează și Alina Muingiu Pippi, anticoruptă până-n gât de la cât a umblat cu corupţia-n gură, ce îşi umple teşchereaua, de la coruptul până-n măduva României Libere, miliardarul Dan Adamescu, prins de SRI si DNA că şpăguia Justiţia României “curate”.
Tot din aceeași latrină neokomintenistă provin și Tismăneanu şi Cărtărescu ce au încasat la viața lor şi de la pușcăriașul Voiculescu şi de la pușcăriabila Udrea, plus voinicul Patapievici, încasator de la pușcăriașul Sorin Ovidiu Vîntu.

Lista ”analiștilor” și ”deontologilor” care s-au îndestulat din banii furați de Vîntu este uriașă, precum și sumele încasate, – de la un Turcescu ce ridica de la casierie vreo 30 000 de euro la Drăgoteasca, Crețuleasca, Emilia Șercan, Săftoaica lui Băse, Cătălin Avramescu, tot omul lui Băse, devenit cică diplomat, CTP-ul vomei, Bușcu, Mihaiu, Turturică, Răzvan Dumitrescu, Mircea Dinescu poetu portofel, vorba colegului său CTP, Ciuvică, Pieleanu, Cristian Pârvulescu, Ion M. Ioniţă, Mircea Kivu, abonatul la banii lui Soroș, împuțitul Cartianu, Stelică Poulică Tănase, Hurezeanu, consilierul special al lui Năstase, fostul premier ţărănist Victor Ciorbea, acum ”avocatu poporului”, marele mason și turnător de un secol seniorul penelist Mircea Ionescu-Quintus – numai și numai deontologi fini de tot, unii primeau mii de euroi lunar – salarii mai ceva ca la Washigton Post, publicația CIA – de unde se vede că KGB-ul nostru local plătește întotdeauna mai bine.

Cuplul Andrei Pleşu – Gabriel Liiceanu primeau pentru un an de emisiuni la Realitatea TV, câte 428.720.000 fiecare, deși aveau audiență zero barat.
Astăzi, din pușcărie, Vântu scrie că regretă acum faptul că a plătit toată pletora asta jegoasă ”cu mult peste valoarea lor profesională sau umană, și le aplică o descriere cât s poate de potriviră ”un corp de curvă cu sute de capete cuprins de convulsii epileptice și cu bale la guri”. Despre băloșii pușcăriașului Adrian Sârbu, portavocea lui Brucan, care a otrăvit ani de-a rîndul spațiul mediatic promovând țiganizarea și susținând frenetic PSD-ul, ca și băloșii pușcăriașului Voiculescu, n-aș mai avea loc aici să-i pomenesc aici pe toți.

”Editorialiști și vectori de opinie” care tot comentează despre ”țară și neam” din paginile unor astfel de publicații și din studiourile unor instituții media create prin ciordeală și/sau aflate pe insolvență, ale unor patroni securiști și pușcăriași, acum, via Laura Codrușa Kovesi – trăiesc practic din subvenţii de la statul român pe care se chinuiesc zilnic să-l demonteze.
Adevărul Holding a sărbătorit recent patru – 4 – ani de insolvență. Insolvenţa presupune că firma nu mai plăteşte taxe la stat câţiva ani, aici este toată șmecheria. Burci are datorii la Adevărul Holding de 94 de milioane de euro. O firmă de apartament deţine o creanţă de 50 milioane euro, patronul locuieşte la MONACO, iar natura acestei creanţe pute de la distanță a spălare de bani – cesiunile către firma de apartament a monegascului au fost efectuate cu câteva zile înainte de intrarea în insolvenţă – mecanism clasic de morişcă menită să complice identificarea operaţiunilor reale – respectiv ceea ce procurorii numesc spălare de bani.

Pe lângă Adevărul Holding, din 2012, majoritatea companiilor feroviare ale lui Burci au intrat în insolvenţă. Companii obținute via Mitrea, PSD.
Aproape toate firmele statului producătoare de vagoane, locomotive şi alte materiale rulante au fost îndesate bine de PSD în portofoliul pedo-traficantului de copii, Cristian Burci, începând cu 2001. Acum, companiile sale, distruse și jefuite, au peste 1600 de procese pe rol.
Patronul este acuzat de procurorii DIICOT că a creat un grup infracțional organizat și a delapidat, adică furat, ciordit, jefuit – și a reciclat uriașe sume de bani, zeci de milioane de euroi, care proveneau din infracţiuni. Reciclat se citește spălare de bani.
Angajații grupului infracțional menționat de procurori sunt foarte foarte vocali, critici și deontologi cu privire la Țară și Popor, ne tot dau lecții necontenit, de parcă ei ar fi un fel de vraci chemați la căpătâiul națiunii bolnave – deși chiar patronii lor sunt virușii generatori ai cancerului corupției ce roade această țară.

Ei, deontologii lu pește, căinează cu lacrimi de crocodil cât de distrusă este săraca țară!! Este curată demență și schizoidie să scrii astfel de bălării siropoase din biroul unde te-a așezat exact unul dintre mafioții de top ai Sistemului care a distrus țărișoară.
Zdrențe obscene cu gura plină de carne se prefac acum mironosițe, stâlpi ai moralității și vestale ale anticorupției, ceva mai abject rar se poate vedea în spațiul media actual.

April 27, 2016 
o veste excelentă de dimineață – procurorii l-a ridicat pe sus cu cătușe pe Cristian Burci o scârnăvie de traficant de copii, agentul securiștilor kaghebiști care controlează de fapt ziarul Adevărul – Scânteia sau Pravda pe rit vechi, cea mai longevivă instituție de dezinformare, manipulare și intoxicare rusească și antiromânească din istoria recentă a României… patron de TV si presă, acționar la CFR, etc. și protejat vreme de 25 de ani de catre….SIE.
Redacția Adevărul este tropăită de dimineață de procurorii DIICOT, la numai 24 de ore după ce Laura Codruta Kovesi intr-un briefing matinal a lansat un atac fara precedent la adresa SIE. Ulterior și directorul Mihai Razvan Ungureanu sau Unguent pentru prieteni și-a luat zborul, nu de alta dar operațiunea israeliană a celor de la BlackCube a scos la iveală și oarece legături cu Unguentul.
Burci este patronul moralistului Pleșu și a unei liote de ”deontologi” – farisei și Iude, de la Dungaciu și Simion cu Harta mică, la Pleșu, Nahoi sau Ioana Lupea, șefa de campanie electorală a lui Neicușor Dan, lindicul Tatianei Muinigiu, amploiata altui securist pușcăriaș, infractorul Adamescu și zdreanța lui Hrebenciuc. Lista este enormă, tuturor Burci le-a îndesat arginți la sacoșă ani de-a rândul pentru opera lor spurcată, cum le-a îndesat și alt nenorocit de kaghebist, alde Patriciu, mortu viu.
Prin voia lui Iici, criminalul cu mâinile roșii de sânge până la coate Cristi Burci, protejatul securiştilor FSN din anii ’90, a primit toată publicitatea TVR, unica televiziune, de partid şi de stat, falimentară din cauza căpușelor kaghebiste de teapa lui Stelică Puolică Tănase, care și-a servit Haita cu lepra de Dinescu în frunte, milionar în euro tot via Ilici și Vîntu…

https://www.facebook.com/george.roncea/posts/1111907838862830

Insolventa – cum sa dai o teapa legal

Legile insolventei au devenit o culegere de metode „brevetate” de fraudat partenerii de afaceri, angajatii si mai ales statul, fara sa risti sa intri la puscarie. Azi prezentam un prim episod despre aceasta mare manevra acoperita legal care saraceste mii de oameni si imbogateste doar cativa „baieti destepti”.
Fenomenul insolventei – propagat cu viteza jocurilor piramidale de trista amintire – a devenit una din principalele cauze ale actualului blocajului economic din tara si constituie o lovitura sub centura data mediului de afaceri si bugetului de stat. Conform cifrelor vehiculate pe piata financiara, daca pe 2008 (cand nu se stia de criza) au existat circa 14.000 de firme intrate in insolventa, anul trecut s-au declarat peste 23.000.
Iar pe 2010 putem asista la o explozie si mai mare. In prezent, pentru cei care nu cunosc, fenomenul este generat, chipurile, exclusiv de criza sau incompetenta managerilor societatilor comerciale. In realitate, el se datoreaza intr-o buna masura si legilor strambe, date cu dedicatie, fortate de grupuri de interese care au intuit din timp ce se va intampla. Gravele lacune din pachetul de legi al insolventei legiferate din 2006 incoace, au deschis o adevarata Cutie a Pandorei, devenind pentru unii cea mai buna cale prin care sa dai teapa partenerilor de afaceri, angajatilor si statului. Fara sa raspunzi.

Artizanul dezastrului: Arin Stanescu, alias Alie Shalev

Jungla falimentelor care a paralizat economia si instantele de judecata specializate, a devenit mana cereasca pentru vestitul Arin Octav Stanescu, cel care controleaza toate lichidarile, gratie unor legi abil mesterite in laboratoarele Uniunii sale. Afacerea falimentelor aduce zeci de milioane de euro anual mai ales pe timp de criza.
Pentru cine nu stie, Arin Octav Stanescu este presedintele lichidatorilor din Romania (mai precis al UNPIR – Uniunea Nationala a Practicienilor de Insolventa din Romania). Personajul are dubla cetatenie – mai detine un pasaport israelian unde figureaza cu numele Arie Shalev. Legea nr. 85/2006 a insolventei si alte acte normative ce i-au urmat, pentru care Arin Stanescu si acolitii acestuia s-au dat de ceasul mortii, au trecut ca prin branza in Parlament.

Arin Octav Stanescu este de ani de zile partener cu avocatul Calin Andrei Zamfirescu, fost pana acum un an, doi presedintele Uniunii Nationale a Barourilor din Romania. Amandoi au fost parteneri in SC RVA Reconversie si Valorificare Active SA, botezata apoi Moore Stevens SA si apoi ZTS Consultanta si Management SRL. Parteneriatul celor doi explica de ce in prezent lichidatorii (intitulati mai nou: practicieni in insolventa) pot fi si avocati in acelasi timp, spre deosebire de alte segmente auxiliare justitiei, care nu au acest drept.
Cei doi trag foloasele din marile lichidari din Romania atat prin zona avocatilor, cat si prin cea a practicienilor in insolventa, mai cu seama din 2006 de cand actuala Putere le-a facut cadou legile mult dorite (in special OUG nr. 86/2006, emisa cu ajutorul ex-ministresei Monica Macovei si Calin Popescu Tariceanu, prin care a fost pus la dispozitia asociatiei UNPIR imensul „fond de lichidare” rezultat dintr-un insemnat procent al taxelor de la registrul comertului, fond din care se vor infrupta toti lichidatorii).

Tandemul Stanescu – Zamfirescu are conexiuni directe la varful Puterii. Ginerele lui Zamfirescu este nimeni altul decat actualul ministru al Justitiei, Catalin Marian Predoiu, care indiferent ce guvern pleaca sau vine, ramane pe pozitie. E de stiut ca din august 2009 incoace cei doi au intuit turnura pe care o vor lua falimentele in Romania. Astfel, casa de avocatura „Zamfirescu – Racoti – Predoiu” dadea, inca din vara trecuta, anunturi febrile de recrutare de avocati, inclusiv stagiari si chiar aspiranti, pentru domeniul insolventei. Arin Stanescu si Calin Zamfirescu au fost implicati in lichidarea marilor banci devalizate ale tarii: Columna, Bankoop, Albina, Dacia Felix si BIR.
Pentru jaful de la BIR cei doi s-au ales cu calitatea de invinuiti, fiind pusi sub urmarire penala de catre DNA la 21.02.2007 pentru infractiuni de coruptie (vezi facsimil). Ulterior, inceperea urmaririi penale a fost anulata, cei doi fiind redati societatii neprihaniti.

„Sifonarea” banilor

Gratie legilor strambe ale insolventei, companiile romane au inceput sa abuzeze peste poate de beneficiile pe care ti le poate aduce a stare incapacitate de plata.
Inventivitatea afaceristilor romani in a pune in practica miraculoasa formula „sunt in incapacitate de plata” este foarte diversa. Daca mai pun si de un blat cu administratorul judiciar/lichidatorul care ti se numeste in dosar, poti sa faci ce vrei, fara frica.
Prima miscare pentru a evita obligarea la plata datoriilor e ca firma falita sa-si ceara singura la tribunal insolventa. Din momentul acela toate datoriile ingheata, nimeni nu mai poate cere dobanzi, penalitati ori sa te dea in judecata pentru daunele pe care i le-ai provocat prin neonorarea obligatii contractuale. Urmeaza „sifonarea” ultimelor resurse, in cadrul asa-ziselor cheltuieli curente, de intretinere a patrimoniului sau de reorganizare.
Sub obladuirea administratorului judiciar, piesele de invetar (bunuri, masini) se vand pe nimica toata prin asa-zise licitatii pe care nimeni nu le controleaza, ca nu se anunta si nimeni nu stie, pentru a se face rost de lichiditati pentru platile curente. De regula bunurile sunt cumparate de cercuri apropiate. Se mai inventeaza fel de fel de cheltuieli de deplasari prin tara sau plati catre diferite servicii sau angajati care lucreaza la „salvarea afacerii”. In fapt se platesc fictiv numerosi angajati care apar doar pe hartie.
Sunt sume mici, individual nu se baga de seama la o verificare standart, dar lunar se „sifoneaza” astfel sume importante, functie de dimensiunile societati intrate in insolventa.
In multe cazuri, firmele pentru care instanta a aprobat deschiderea insolventei isi mentin propriul administrator in functie. Adica pe cel care a dus societatea la dezastru si a dat teapa atator clienti. Conform legii, administratorul special (adica directorul incompetent sau rau-voitor) nu poate face nimic fara aprobarea administratorului judiciar si a judecatorului sindic. Dar aste e doar pe hartie, pentru fraieri.

Statul si bancile, victimele perfecte

O metoda la scara mare este evitarea platii TVA-ului in tranzactiile internationale (cu precadere din UE). Insolventa devine in aceste cazuri metoda perfecta pentru evaziune fiscala. Se infiinteaza firme, care functioneaza cateva luni, opereaza tranzactii mari intracomunitare, dupa care dau bir cu fugitii. Cesioneaza firma unui batranel iresponsabil sau unui „boschetar” fara nicio avere si domiciliu stabil, ce nu pot fi urmariti, iar statul ramane cu buzele umflate pentru ca firma plina de datorii s-a cerut singura in insolventa.
La acest capitol, este inexplicabil de ce, dupa atatia ani, statul nu interzice cesionarea de parti sociale/actiuni, fara obligativitatea eliberarii unor certificate fiscale (ca la imobile si masini) care sa interzica asemenea tranzactii daca nu esti pe zero cu datoriile.
Creditele bancare sunt o alta tinta a „specialistilor” in insolventa. Contracteaza credite cat mai mari de la banci (care desi au metode de verificare a unui client, nu pot prevede frauda sau starea de insolventa) dupa care fac plati pe unde stiu ei sa traga banii mai bine, iar cand golesc conturile firmei dau fuga la tribunal si isi cer singuri insolventa. Recordul atins recent la o astfel de manopera este de 110 milioane euro, lovitura data de o singura firma unui grup de cinci banci.

Sclavia mascata

Unul dintre efectele cele mai nocive ale lacunelor din legile insolventei este posibilitatea pentru angajator de a trage teapa propriilor angajati, dar si bugetului de stat al asigurarilor sociale.
Cu efectul unor teribile drame sociale. In ultima vreme, mii de oameni au fost concediati ca efect al insolventei si trimisi acasa fara plata salariilor compensatorii si a drepturilor salariale pe mai multe luni.
In mod normal, vinovatii ar trebui sa faca puscarie pentru asemenea situatii, pentru ca au pacalit lumea si nu au luat masuri de anuntare din timp a instantei de judecata asupra starii de insolventa (chiar de cand aparea ca iminenta).
Din nou legea insolventei e protectiva, iar salariatii inselati (care au fost folositi luni in sir pe post de sclavi de catre administratorii care stiau ca n-au cu ce plati) sunt nevoiti sa astepte ani de zile prin instanta, pana se imparte masa credala.
Asteapta la mana unui lichidator si a unui judecator sindic (care de multe ori „fac echipa”), pentru ca nu-si pot face dreptate in instantele de litigii de munca datorita unui aberant articol 36, introdus dinadins in Legea insolventei nr. 85/2006, conform caruia: „De la data deschiderii procedurii se suspenda de drept toate actiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creantelor asupra debitorului sau bunurilor sale”.

http://www.ziuaveche.ro/…/insolventa-cum-sa-dai-o-teapa-le…/

George Roncea

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Stiri Extreme

Stiri Extreme: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate.

Contact: office@stiri-extreme.ro