“Mortal combat” în SUA și România: servicii de informații și polițai contra președinți, guverne și democrație (1)

Distribuie!by Dacă urmărim turbulențele violente, fără egal în viața politică modernă din România și SUA – două națiuni ce afirmă aceleași valori în cadrul comunității euroatlantice, UE și NATO, de […]
Distribuie!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Dacă urmărim turbulențele violente, fără egal în viața politică modernă din România și SUA – două națiuni ce afirmă aceleași valori în cadrul comunității euroatlantice, UE și NATO, de asemenea angajate într-un parteneriat strategic și o operațiune presupus defensivă la frontiera cu spațiul eurasiatic – prima evidență este asemănarea șocantă dintre conflictele din interiorul Puterii, în ambele țări. La fel, două tabere opuse și aici, și dincolo, cu opțiuni politice în dispută, urmăresc același scop final – eliminarea de la conducerea țării a adversarului.

loading...

În Statele Unite, părțile în conflict sunt, pe de o parte, președintele, guvernul său, republicanii majoritari din Congres, complexul militar-industrial, Armata, industriile auto și infrastructurale (urmează comenzi de patru trilioane dolari), internetul liber și media de alternativă; de partea cealaltă Partidul Democrat, în opoziție și oamenii săi de pe Capitol Hill, o societate civilă organizată și finanțată, ea și fosta candidată prezidențială Hillary Clinton, de către miliardarul american George Soros, media aservită (mainstream media), vârfuri din justiție și serviciile de informații și securitate interne și externe. În România, pe de o parte partidul la guvernare PSD și guvernul lui, Armata, aproape toată administrația locală, televiziunile de maximă audiență, siturile de pe net ale mediei alternative, cele mai multe naționaliste, și tot mai numeroase, și justiția, sub jug prezidențial fiind prin DNA și așteptând revenirea completă la normalitate; de partea cealaltă președintele, DNA-ul supra-justițiar,  născut extraconstituțional și rămas de facto până astăzi în afara Legii Supreme, media aservită, societatea civilă organizată din prima zi de după căderea comunismului și finanțată de același Soros și șefiile serviciilor secrete de informații, prin tradiția ultimilor 14 ani obediente Palatului Cotroceni. Configurația, tacticile și strategiile, metodele de lucru și obiectivele propuse, cu diferențe impuse de tradițiile democratice mai vechi sau mai noi, sunt aproape aceleași, la ambele părți în conflict, în amândouă țările.

A doua evidență, la fel fără precedent în toată istoria recentă atât a SUA, cât și a României, este că în această dispută din interiorul Puterii inițiativa „în teren” – în trecut un monopol nedisputat al clasei politice – a migrat în mâinile serviciilor de informații. Asta s-a întâmplat în România instantaneu după dispariția lui Nicolae Ceaușescu, iar în SUA cândva după cazul Watergate (1974), probabil de pe la începutul anilor ’90 încoace, de la președintele Bush Sr., ani la rândul fost șef al CIA. Spre a vizualiza evoluții posibile, fie ele și pe termen scurt, în această încleștare de tipul “mortal combat”, cu consecințe extrem de periculoase pentru democrație în ambele țări, să urmărim câteva clipe ce și cum se întâmplă în cușca octogonală de oțel, unde evoluează adversarii.

În urmă cu nu mulți ani, serviciile de informații și poliția federală americană nu erau implicate deloc în viața politică și în disputele dintre partide, ca să nu mai spunem în alegerile prezidențiale. Mai mult chiar, și-au exprimat nemulțumirea atunci când politicul le-a cerut să ignore realitatea și etica profesională, spre a-i susține agenda. Astfel, în preajma războiului pornit de fostul președinte Bush Jr. în Irak, în martie 2003, CIA a fost “Cenușăreasa“ administrației, supusă la mari presiuni, pentru a scotoci și afla “dovezi“  că Saddam Hussein poseda arme de distrugere în masă  și că avea legături cu Osama bin Laden, șeful terorismului internațional. Dar, aceste “dovezi“ n-au fost găsite niciodată, iar războiul din Irak a rămas în memoria tuturor ca una din cele mai mari cacialmale trase poporului american de un lider  de la Casa Albă. Iar George Tenet, șeful CIA, și-a dat demisia, onorând astfel instituția, întreaga comunitate de informații și cuvintele din Biblie dăltuite în marmura de la intrarea în clădirea agenției, la Lengley, Virginia: “Și vei ști adevărul, și adevărul te va elibera.“

După nu mulți ani totul s-a schimbat. Un dosar de acuzații privind Rusia,  însăilat de un fost, cu mulți ani în urmă, spion britanic “cu conexiuni serioase cu ofițeri ruși pensionari sau activi de la Kremlin sau pe aproape“, dar care nu mai fusese la Moscova de peste 25 de ani, adică un detectiv particular londonez lăudăros și mincinos, a ajuns la CIA, a fost dat apoi FBI-ului și, în continuare, justiției. Escrocul Christopher Steele a încasat 160.000 dolari de la oamenii de campanie prezidențială a lui Hillary Clinton, iar numele lui – spre a nu se da pe față hoția  – a fost ascuns de FBI comisiei de anchetă FISA.

Apoi, în ianuarie 2017 CIA, FBI și NSA s-au declarat laolaltă “pe deplin convinse“ precum că Rusia a intervenit în alegerile prezidențale din 2016 în favoarea lui Trump și, astfel, s-a declanșat o infernală Russiagate. Se spune insistent că instigatorul și “nașul“ afacerii a fost ex-directorul CIA, John Brennan, mătrășit de Trump în același ianuarie și devenit, foarte probabil,  inamic al președintelui și al lui Putin, după ce liderul de la Kremlin i-a  “stricat jucăriile“ în Ucraina și Siria. Vreme de 18 luni James Comey, Robert Mueller și FBI-ul au investigat povestea e-mailurilor sparte de la Convenția națională a democraților, dar nu s-a găsit nici o dovadă să incrimineze „mâna Moscovei “, cum se spunea pe vremea Războiului Rece. În continuare, Trump a scurtat cu un cap conducerea FBI-ului, unde polițaii Comey, McCabe, Peter Strzok, cel de la București cu “complimente” la adresa românilor, și Bruce Ohr deciseseră ca prezidențiabilul republicanilor să fie terminat din fașă, și Republica America să fie salvată de către Hillary Clinton – Dumnezeu a ferit la 9 noiembrie 2016 America de blestemul ăsta…  Și astfel, complotiștii din  servicii, poliție și justiție s-au împotmolit; luat la început ostatic de către democrații de stânga, conservatorul  Trump a rezistat, s-ar putea să vedem în curând megastaruri precum Obama prin tribunale. Zicea recent cunoscutul meu de la Prezidențiala 2000 România, Dick Morris, strateg electoral și fost consilier al lui Jimmy Carter, că a fost vorba, în fapt, de o “tentativă CIA-FBI de lovitură de stat pentru răsturnarea Administrației Trump, eșuată.“  Într-un cuvânt, a fost o conspirație împotriva alegerilor prezidențiale, întemeiată pe prezumții, și nu pe dovezi, muntele de investigații ale lui Mueller a născut un șoricel, singurul motiv pentru care fiasco-ul complotiștilor continuă este că șefii securității naționale americane conduc aproape tot și că au hotărât că pot inventa orice, ca să-și susțină propria agendă de politică externă.

  1. În disputa cu statul paralel din țara sa, deep state, cum se spune acolo (statul profund), Trump a ratat prima rundă din tentativa mult așteptată, de a aduce o primenire în relațiile Americii cu Rusia, Ucraina și cu alte părți din estul Europei, primenire nu în ultimul rând dorită de marea majoritate a românilor, și
  2. Oricare va fi deznodământul, este limpede că, în SUA, agențiile de securitate națională, dar și cea federală de pază și ordine publică, FBI-ul, au devenit în ultimii 15 ani politizate, că au agende proprii și că, subminată de către establishmentul obedient statului paralel, democrația în America gâfâie și luptă pentru supraviețuire.

De la 16 iunie 2015, de când Donald Trump și-a anunțat candidatura la Prezidențiala USA 2016, la Washington colcăie o șerpărie.

(va urma)

Radu  Toma

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Stiri Extreme

Stiri Extreme: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate. Contact: office@stiri-extreme.ro