Material complet despre distrugera agriculturii si a firmelor cu produse romanesti de catre Uniunea Eurpeana , USA , FMI

by Alte File Antologice, care imbogatesc Biblioteca Fermierului dr. Mihai PETCU-“Apocalipsa după Ioan” prinde contur şi între încornoraţi, ori cornute, în… în varianta Asociației Holstein RO… Iată câteva file de […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Alte File Antologice, care imbogatesc Biblioteca Fermierului dr. Mihai PETCU-“Apocalipsa după Ioan” prinde contur şi între încornoraţi, ori cornute, în… în varianta Asociației Holstein RO… Iată câteva file de istorie -din viaţa unui Profesionist de Top-Medic Veterinar, Dr. Mihai Petcu: “Sunt revoltat de ce se întâmplă în ţara noastră!…” Să nu uităm cum a devenit fosta Şcoala de Agricultură din Bucureşti o Fermă Elită a Performantelor Europeane!… B) Dupa ce fiul doctorului Mihai Petcu, (proprietarul fermei de vaci din Pantelimon),a facut studii de mecanica la Lyon, în Franta, a lucrat ca inginer pentru stimularea performantei industriale la companii de referinta din Germania si din Romania, s-a intors in tara, sa lupte cu tauri, dar si cu boii castrati… Un primar american care anumit-o pe Michelle Obama “maimuță pe tocuri” a fost concediat etc Carenţa de CALCIU Dr. Victor Lacatus / C) Iata bilantul partial al” privatizarilor “hotoase”

loading...

Ei au ales intre mama Fiarei si tatal Anticristului NOI daca nici acum nu votam cu Isus devenim praf -si din tara se alege pulberea DACA NU NE POCAIM in sasc si cenusa,ba ,in Duh si in Adevar  Amin…http://www.biziday.ro/2016/11/14/istoria-ne-spune-ce-va-urma-dupa-brexit-si-trump/PETIȚIE INIȚIATĂ DE FERMIERI ROMÂNI si Federația Pro Agro pentru PĂSTRAREA PĂMÂNTULUI ROMÂNESC…Asasinarea Valorilor…Masacrul de la Fântâna Albă/Cancerul economic – Supermarketurile  etc

aaaa99

Să învăţăm din înţelepciunea doctorului Mihai Petcu, redată în dialogul purtat cu distinsul jurnalist Gheorghe VERMAN: “Țara nu face nimic pentru producătorii de mâncare !!! “Pentru că toţi venim, ne sacrificăm şi ne întoarcem înapoi, Acasă, prin Uşa Isus, pentru răsplată…; Pentru că printre noi avem modele de oameni, peste care aşternem prea uşor tăcerea şi uitarea; Dar, mai ales, pentru că şi Dumnezeu a fost “FERMIER” şi l-a împuternicit pe agricultor să dea hrană semenilor creaţi şi Răscumpăraţi de Isus, ca să fie Biruitori (dacă îl primesc şi dacă, într-adevăr, cred în El); Dar, pe lângă multe altele, faptul că agricultorul din România a scos Tara din datorii;Si-a înzidit viaţa în bogăţiile furate de hoţii naţionali, asasinii globali şi demolatorii mondiali ,unui astfel de OM îi dedicăm un plus de atenţie.

Din CUPRINS, nu lipsesc, printre alte bogatii,urmatoarele frumuseti :Unul dintre semnele Apocalipsei “animalice “de la noi, constă în detronarea valorilor şi înlocuirea cu nonvalori, în toate domeniile de activitate! Ca unul care am plecat de la coada vacilor şi boiilor care se împungeau, pentru că nu-l aveau pe Dumnezeu, întind o mână de ajutor cornutelor sfrijite,GLOBALISTE, care lupta contra lui Dumnezeu ca să înghită văcuţele LĂPTOASE, hrănitoare, mămoase!

Începem cu un pilon de rezistenţă al construcţiei zootehnice viabile, medicul veterinar, dr. Mihai Petcu, pilon clădit cu mari sacrificii:

“Am absolvit Facultatea de Medicină Veterinară.Din pruncie am muncit si invatat .Viaţa mea este cea a unui om care s-a dedicat, deopotrivă, familiei şi profesiei sale. Ferma este o realizare profesională, care a acumulat pe umeri multă muncă, multe eforturi şi o dragoste înnăscută. Pot să spun că Dumnezeu m-a răsplătit, oferindu-mi, pe lângă darul profesional, şi o familie frumoasă, pentru că sunt un soţ şi un tată fericit. Am doi copii realizaţi, dar şi două nepoţele care sunt comoara familiei şi viaţa mea. Totuşi, un văl de tristeţe îmi acoperă sufletul… starea naţiunii şi a economiei, respectiv, a agriculturii româneşti. Vedeţi, îmi place să desenez, şi pornind de la presiunea pe care o simt eu ca întreprinzător din partea statului, care ne înrobeşte cu taxe şi impozite colosale, am creionat în glumă o vacă pe post de… România. Norocul meu este că sunt un patriot adevărat, un optimist incurabil şi am un simţ dezvoltat al umorului care îmi aduce şi idei extravagante.

” România este o vacă cu 420 de țâțe”… Astfel, am desenat «Ţara ca o vacă»

8

Taxele şi impozitele le-am pus la ugerul vacii, respectiv Ministerul de Finanţe, la coarne am poziţionat sindicatele, la ochi şi urechi serviciile secrete SRI şi SIE, la gură… Academia de manele sau media, la copite e Ministerul Transporturilor, aparatul digestiv reprezintă industria alimentară, creierul este Ministerul Învăţământului, la coada vacii, Ministerul Apărării, iar în partea dorsală, în locul cel mai neplăcut, am aşezat politica. Pentru că suntem la început de an şi un nou val de taxe ne aşteaptă, mă întreb şi mă mir, câte «ţâţe» mai trebuie să-i mai crească ţării ăsteia? Asta e România mea, o vacă plină de ţâţe cu implanturi.

Unul dintre semnele Apocalipsei “animalice “de la noi, constă în detronarea valorilor şi înlocuirea cu nonvalori, în toate domeniile de activitate! Ca unul care am plecat de la coada vacilor şi boiilor care se împungeau, pentru că nu-l aveau pe Dumnezeu, întind o mână de ajutor cornutelor sfrijite, care lupta contra lui Dumnezeu ca să înghită văcuţele LĂPTOASE, hrănitoare, mămoase!

vaca

Acest rod diabolic, este drept răsplată pentru împuşcarea nedumnezeiască a tovarăşului de “””jug””” Iliescian!… Lovitura de graţie, de teatru, de stat- de la decembriadă/mineriadă nu putea ocoli nici” pomul” rodnic,adică pe unul dintre profesioniştii de TOP din România, căruia în loc să îi ridicăm o statuie, vrem să îi demolăm aoreola pentru care, numai domnia sa ştie cum, si cit s-a jertfit.Nu pentru că a izbutit să salveze unica ferma de lângă Bucureşti, care a supravieţuit celorlalte 60, demult lichidate, furate… Nu pentru că a fost premiat cu Meritul Agricol şi cu alte înalte distincţii în regimul trecut, când a pus temelia performanţelor zootehnice durabile; Nu pentru longeviva activitate de 50 de ani, timp în care a oferit în ţară, atât lecţiile succesului, cât şi mii de junici de înaltă valoare biologică. Nu pentru cultura generală şi profesională de care dă dovadă; Ci pentru acestea, dar şi pentru multe alte reuşite, acest specialist de cursă lungă merita apreciat, nu stigmatizat.

După ce medicul veterinar, doctor în ştiinţe, Mihai Petcu, Președintele Asociației Crescătorilor de Vaci Hostein RO, a declarant ca “Țara nu face nimic BUN pentru producătorii de mâncare!”, nu şi-a pierdut onoarea, dar a trebuit să îşi piardă funcţia de preşedinte.Şi acum, când a venit cu soluţii salvatoare, aceasta asociaţie vrea să îşi taie singura craca de sub picioare ,respingind orice solutie salvatoare. Actuala conducere găseşte de cuviinţă, ca domnia sa, împreună cu alţi doi specialist de referinţă, să fie suspendaţi. Dar pentru că, vorba domnului Petcu, „Meseria de fermier este sfântă, pentru că aduce bucatele pe masă (pentru oamenii creaţi de Dumnezeu) “,   doctorul Petcu rămâne ca un “sfânt” pentru lumea (Ne) BUNĂ şi pentru ZOOTEHNIA VIABILĂ DIN ROMÂNIA

 Performanta zootehniei din România regimului trecut, dar şi din zilele noastre, poartă amprenta personalităţii domnului Mihai Petcu  

ooooo

Tocmai acest profesionist, împreună cu mai tinerii Eugen Popa (Aicbac Bacău) și Gavrilă Tuchiluș (Agrimat Matca, Galați), au fost suspendați pentru un an din Asociația Holstein RO, la ultima Adunare Generală –a anului 2015. Până în noiembrie 2016, aceștia nu mai au dreptul să voteze și nici să reprezinte Asociația, iar „în condițiile în care vor exista, din partea acestora, acțiuni care vor pune în pericol credibilitatea asociației, vor fi excluși”, precizează, printr-un comunicat, conducerea Holstein RO. Toți cei trei fermieri suspendați sunt dintre membrii fondatori și duc greul Asociaţiei. Fiecare dintre ei administrează în fermele lor animale cu valoare biologică de invidiat, nu numai de către crescătorii din România, ci şi din SUA.Medicul veterinar, doctor, Petcu deţine 250 de vaci în COP, Tuchiluș are 1.100 de vaci, din care aproape 400 de capete în COP și RG, iar Popa are o fermă cu 600 de capete de Red Holstein, din care în jur de 250 de capete în COP.În locul unor soluţii constructive, propuse de “părinţii” acestei asociaţii, căpeteniile Asociaţiei au găsit motive de ciorovăială. Totuşi, nu putem omite faptul că Mihai Petcu, membru fondator și fost președinte al Holstein RO, reproşează că „asociația este într-un dezastru financiar”. Principala lui nemulțumire vizează faptul că actuala conducere a pierdut anul trecut subvenția de la stat pentru COP și RG.Gavrilă Tuchiluș afirmă că motivul suspendării consta in „diferența de opinii”. ..

El reproșează conducerii Holstein RO „nerespectarea programului de ameliorare, situația economică slabă și netransparenta în cheltuieli”

0000

“Exmatriculaţii” reproşează conducerii Asociației faptul că „de la 1 martie 2014 nu a mai prezentat documente la APIA ca să poată lua subvenția pentru controlul producției de lapte”. În plus, mai denunță și dezordine în gestiunea informațiilor din programul de ameliorare.

Un alt reproş consta în faptul că Adunarea Generală nu a fost întrunită legal, conform statutului. „Dacă au motive bine întemeiate de excludere a noastră, să prezinte realizarea programului de ameliorare început din 2011 până la zi, situația financiară a Asociației, dacă toate adunările generale care s-au făcut au fost statutare şi că statul român ne-a dat niște bani și crescătorii nu pot să îi ia.

Ionuț Lupu, directorul executiv al Holstein RO, recunoaște că, printre alte insuccese, în 2015 Asociația nu a luat nici un ban din subvențiile de la buget… “Da, nu am respectat…, în anul 2015, pentru că… am avea un program de ameliorare pe care nemții îl făceau în anii ‘70

… Cert este că eu, care am fost martorul multor ciorovăieli, încă de la naşterea asociaţiilor de profil din România, m-am săturat de scandaluri, certuri, zizanii, defăimări, şuntări şi de alte asemenea cutremure, imposibil de clădit ceva bun, durabil, profitabil.

11111

Cum a luptat ultimul mohican agricol cu demolatorii din jurul Capitalei? Cum a devenit fosta Şcoala de Agricultură din Bucureşti o Fermă Elită a Performantelor Europeane-

(Să învăţăm din înţelepciunea doctorului Mihai Petcu, redată în dialog cu distinsul jurnalist Gheorghe VERMAN)

Înainte de 1989, în jurul Capitalei erau nu mai puţin de 60 de ferme de vaci. Au dispărut. Una singură a rămas la marginea oraşului Pantelimon, în apropiere de Bucureşti. Este cea condusă  cu mana de fier de medicul veterinar Mihai Petcu. „Tătucul laptelui “, aşa cum îi spun prietenii. Domnia sa se ocupă de mai bine de 50 de ani ca această FIRMĂ de renume, ca să se dezvolte permanent şi să fie la standard european. Ferma de lapte, pe numele ei oficial „Agroindustriala Pantelimon “, cunoscută de mulţi sub numele de „Ferma doctorului Petcu “, este una dintre cele mai vestite din România. Că doar nu a fost ridicată la întâmplare pe locul unde la sfârşitul secolului trecut se afla Şcoala de Agricultură din Bucureşti. Acum a devenit o Şcoală Europeană a Performantelor Viabile. Ferma a fost înfiinţată în urmă cu 40 de ani, când au fost aduse din Danemarca 500 de văcuţe gestante din rasa Holstein,constituind nucleul- elită a fermelor pentru vaci de lapte din Romania. În plus, a reuşit, între anii 1973 şi 2008, să crească şi să vândă altor ferme din România mii de văcuţe gestante de o mare valoare genetică.

Licenţiat în ştiinţe economice şi doctor în zootehnie, Mihai Petcu este convins că, pentru a fi competitivă în noul context european, agricultura românească trebuie să constituie un obiectiv prioritar pentru oricare guvern instalat la Palatul Victoria, indiferent de culoarea politică a acestuia

dr-petc

„Agricultura nu are nevoie de un ministru “, consideră Mihai Petcu, „ci de un prim-ministru şi de un guvern priceput, care să facă din acest domeniu un obiectiv prioritar, pentru că agricultura poate fi şi va trebui să fie salvarea economică a României “, explică patronul Agroindustriala Pantelimon.

Invitatul nostru de astăzi este un om cu totul şi cu totul special. Este fermier în adevăratul sens al cuvântului, doctor în medicină veterinară, economist şi, dincolo de tot şi de toate, este un fel de staroste al zootehniei româneşti… Cu dumnealui vorbim despre motivele pentru care tânăra generaţie ocoleşte această nobilă şi frumoasă meserie…

ui

Pe http://informatii-agrorurale.ro/fermieri-de-pretutindeni-pregatiti-va-caci-apocalipsa-dupa-ioan-prinde-contur-si-printre-incornorati-ori-cornute-in-in-varianta-asociatiei-holstein-ro-si-citeva-file-de-istorie-din-viata/ mai puteţi citi: Drama unei generaţii debusolate; Omul sfinţeşte locul; A fost greu, acum e dezastru…s.a.

… Sunt multe de spus şi, personal, sunt revoltat de ceea ce se întâmplă în ţara noastră. Această societate, căreia îi miroase gunoiul de grajd şi care foloseşte aceleaşi apelative vechi vis-a-vis de această categorie nobilă, care este cea de ţăran, sub sloganul «Măi ţărane», într-o zi va regreta, hrănindu-se numai cu produse din import;

… Vedeţi, începând din acest an se vinde pământ străinilor. Întrebarea mea este de ce nu vând şi alţii? Polonezii îl închiriază, ungurii l-au declarat bun naţional şi, deşi au aderat la Uniunea Europeană, nu vând nimic. Eu cred că dacă străinii vin la noi în ţară trebuie să respecte legislaţia noastră;

… Preferăm să mâncăm toate făcăturile pline de E-uri, în loc să consumăm, de exemplu, lapte, care este cel mai complex şi valoros aliment

… Agricultura este prioritatea noastră şi guvernanţii ar trebui să conştientizeze acest lucru; Trebuie ştiut că laptele este un aliment complet, care conţine 20 de aminoacizi, 16 acizi graşi, 25 de vitamine A, B1, B2, C, dar şi alte elemente precum calciu, fosfor, zinc şi fier

… Doctorul Mihai Petcu își construiește propra fabrică de produse lactate. „În toată lumea asta, fabricile de lapte sunt ale crescătorilor de vaci și se întoarce profitul. O să fabricăm produse naturale, nu slănină românească din carcasă mexicană”, spune Mihai Petcu. Proiectul este la faza de finisare și dotare cu linie tehnologică
aaas

OFERTA -AGROINDUSTRIALA PANTELIMON SA

 Agroindustriala Pantelimon, este una din fermele de vaci de elită din România. De peste 35 ani, noi aprovizionam cu lapte marii procesatori din România, livrând, în medie, 5000 de litri în fiecare zi. OFERTA PRODUSE SERVICII: Lapte proaspăt,vaci Bălţată Românească

Date de contact

Adresa- SC Agroindustriala Pantelimon SA:20, Str. Sfântul Gheorghe, Pantelimon, judeul Ilfov

Telefon SC Agroindustriala Pantelimon SA:0040729112945

WEB: http://www.fermadelapte.ro

Contact: Sorin Petcu        imeil  :  E-mail

De vorbă cu domnul Dr. Mihai Petcu, administrator al SC Agroindustriala Pantelimon SA

Dacă înainte de 1989 în zona limitrofă Bucureştiului funcţio­nau 40 de ferme agricole, în prezent, doar una a supravieţuit tran­­ziţiei. Este vorba despreAgroindustriala Pantelimon. Ferma se întinde pe 21 de hectare şi deţine peste 600 de capete de vaci, dintre care aproximativ 300 sunt destinate producţiei de lapte.

Reuşind să ţină piept tuturor presiunilor imobiliare, doctorul Mihai Petcu, cu o experienţă de aproape 50 de ani în zootehnie, a dezvoltat în Pantelimon o afacere care a dăinuit graţie muncii de o viaţă. În toţi aceşti ani, Dr. Mihai Petcu şi-a desăvârşit activi­tatea profesională între practica la “coada vacii” şi studiul perseverent care i-a conferit titlul de doctor în zootehnie, dar şi pe cel de licenţiat în economie agrară. Am păşit pe poarta fermei fiind întâmpinaţi la intrare de câţiva brazi semeţi, de pomi ornamentali şi trandafiri aflaţi în hibernare, dar şi de un monument sugestiv, al vacii, realizat de un sculptor, prieten al gazdei noastre. Dar mai multe lucruri despre o poveste de succes în domeniul zoo­teh­niei ne-a oferit cu generozitate şi amabilitate domnul Dr. Mihai Petcu, amfitrionul acestei afaceri.

“Am absolvit Facultatea de Me­di­cină Veterinară, iar viaţa mea este cea a unui om care s-a dedicat, deo­po­trivă, familiei şi profesiei sale. Ferma este o realizare profesională care a acumulat pe umeri multă mun­că, multe eforturi şi o dragoste înnăs­cu­tă. Pot să spun că Dumnezeu m-a răsplătit, oferindu-mi, pe lângă darul pro­fesional, şi o familie frumoasă, pen­tru că sunt un soţ şi un tată fericit. Am doi copii realizaţi, dar şi două nepoţele care sunt comoara familiei şi viaţa mea.Totuşi, un văl de tristeţe îmi acoperă sufletul… starea naţiunii şi a economiei, respectiv, a agriculturii româneşti. Vedeţi, îmi place să desenez, şi pornind de la presiunea pe care o simt eu ca întreprinzător din partea statului, care ne înrobeşte cu taxe şi impozite colosale, am creionat în glumă o vacă pe post de… Ro­mâ­nia. Norocul meu este că sunt un patriot adevărat, un optimist incurabil şi am un simţ dezvoltat al umorului care îmi aduce şi idei extravagante.

22

Astfel, am desenat «Ţara ca o vacă». Taxele şi impozitele le-am pus la ugerul vacii, respectiv Ministerul de Finanţe, la coarne am poziţionat sindicatele, la ochi şi urechi serviciile se­cre­te SRI şi SIE, la gură… Academia mia de manele sau media, la copite e Ministerul Transporturilor, a­pa­ratul di­ges­tiv reprezintă industria alimentară, creierul este Ministerul În­vă­ţămân­tu­lui, la coada vacii, Minis­te­rul Apărării, iar în partea dorsală, în locul cel mai ne­­plăcut, am aşezat po­litica. Pentru că suntem la început de an şi un nou val de taxe ne aş­teap­tă, mă întreb şi mă mir, câte «ţâţe» mai trebuie să-i mai crească ţării ăsteia? Asta e Ro­mâ­nia mea, o vacă plină de ţâţe cu im­plan­turi.

Sunt multe de spus şi, personal, sunt revoltat de ceea ce se întâmplă în ţara noastră. Această societate, căreia îi miroase gunoiul de grajd şi care foloseşte aceleaşi apelative vechi vis-a-vis de această categorie nobilă, care este cea de ţăran, sub sloganul «Măi ţărane», într-o zi va re­gre­ta, hrănindu-se numai cu produse din import. Dar trebuie să fim realişti, că doar agricultura şi aceşti ţărani vor scoate România din sărăcie. Chinezii au un cult şi afirmă că vaca şi orezul sunt aurul, respectiv, argintul omenirii. La rândul lor, ţările nordice au prosperat şi au ajuns la un nivel înalt de industrializare şi informatizare plecând de la agricultură, deci, de la vacă şi porc. Într-adevăr, în România nu exis­tă această educaţie, în sensul dezvol­tării producţiei interne şi a consumului acestora. Pe de altă parte, nu există nici o strategie clară. Singurul princi­piu după care a funcţionat economia şi agricultura noastră a fost cel al cău­tă­to­rilor de aur, care scuipau în palmă, băteau pe vertical cu a doua palmă şi unde se ducea saliva, acolo se du­ceau şi ei. Nu există niciun fel de gândire şi de dorinţă de a schimba ceva… se merge din rău în mai rău, şi asta mă deprimă…

Vedeţi, începând din acest an se vinde pământ străinilor. Întrebarea mea este de ce nu vând şi alţii? Po­lo­nezii îl închiriază, ungurii l-au declarat bun naţional şi, deşi au aderat la Uni­u­nea Europeană, nu vând nimic. Eu cred că dacă străinii vin la noi în ţară trebuie să respecte legislaţia noastră. Numai că, avem deja experienţă, au venit şi probabil că vor mai veni şi o să-şi bată joc de pământ aşa cum au mai făcut-o. Ei sunt interesaţi doar să-şi ia banii şi atât. Exemplul acelui tâ­năr francez care a cumpărat 1.500 de hec­tare de pământ în România este edi­ficator. El a declarat că în doi ani a făcut ceea ce nu ar fi putut face cel pu­ţin trei generaţii în propria ţară. Nu trebuie să li se dea voie străinilor să cumpere pământ în alte condiţii decât cele impuse românilor. Ideea este că ei sunt susţinuţi financiar de băncile din ţările de provenienţă să facă in­vestiţii în terenuri, cu împrumuturi bancare la 2-3% dobândă, pe 30-40 de ani. Dacă doresc să cumpere pământ, ar trebui să respecte şi toate condiţiile dezvoltării unei producţii interne, fo­lo­sind inputuri româneşti.

kp

În 2013 fermierii şi-au vândut ce­re­a­lele în pierdere. Dacă sectorul zooteh­nic ar fi fost funcţional, atunci, prin prelucrarea grâului şi a porumbului, s-ar fi creat plus valoare. Aceasta este ma­rea problemă. Apoi, este vorba şi de e­du­caţie în ceea ce înseamnă consu­mul din producţia internă. Preferăm să mâncăm toate făcăturile pline de E-uri, în loc să consumăm, de exemplu, lap­te, care este cel mai complex şi valo­ros aliment. În România consumul de lapte este redus, în medie de 100 litri/ an, în timp ce în Europa valoarea este de peste 300 litri/an. Adevărul este că nu mai există producători de lapte, având în vedere numărul scăzut de exploataţii mari. În cele mai multe ca­zuri, fermele mari sunt făcute pentru cash-flow, respectiv, să aibă bani de sa­larii. De altfel, având în vedere situ­a­ţia de fapt, în viitor, probabil că nu­mă­rul de vaci va scădea cosiderabil şi, în plus, România va fi invadată de lapte din import.

Soluţia este ca România să facă ceva în sensul dezvoltării sectorului agricol. În primul rând, ar trebui intensificat procesul de instruire a agricultorilor după următorul principiu: să fii de la ţară dacă vrei să faci agricultură, să fi păscut vaca şi, având experienţa muncii în agricultură, să frecventezi liceul agricol, unde să faci practică începând de la sapă, să faci şcoală tehnică agricolă pentru tehnicieni şi, ulterior, facultatea de specialitate. Tre­bu­ie să ştii cu ce se mănâncă agricultura pentru a fi un specialist de notă maximă. În nicio ţară civilizată nu-ţi dau voie să creşti zece găini dacă nu ai calificare de maistru, cel puţin.

ooo

Agricultura este prioritatea noastră şi guvernanţii ar trebui să conştienti­zeze acest lucru. Şi dacă trebuie să funcţionăm conform legislaţiei euro­pe­ne, atunci, în fiecare zonă se impune o instruire a fermierilor. Vaca produce lapte în conformitate dacă acesta este muls în condiţii de igienă: mâinile să fie curate şi spălate cu apă şi săpun, unghiile tăiate şi îngrijite, laptele co­lectat în recipiente dezinfectate şi prin tifon steril sau fiert ori printr-un filtru de unică folosinţă. În aceste condiţii lap­tele este conform.

România este un dar de la Dum­ne­zeu pe care noi îl nesocotim şi cred că nu este bine. Eu am încercat să dezvolt această afacere şi nu mi-a fost de­loc uşor. Astăzi sunt ajutat de copiii mei şi de ginerele meu în dezvoltarea fermei, pe care vă invit să o vizitaţi în primăvară sau la începutul verii, când to­tul este înflorit. Ferma de lapte, pe nu­mele ei oficial «Agroindustriala Pan­te­limon», cunoscută de mulţi sub de­nu­mirea de «Ferma doctorului Petcu», este una dintre cele mai vestite din România. Practic, este singura fermă de taurine care a supravieţuit aici, lângă Bucureşti, fiind ridicată pe locul unde, pe la sfârşitul secolului trecut, se afla Şcoala de Agricultură din Bu­cu­reşti. Ferma a început să func­ţio­neze încă din 1973, când a fost populată cu 500 de vaci gestante Holstein, aduse tocmai din Danemarca. Astfel, între anii 1973 – 2008, Agroindustriala Pan­te­limon a reuşit să vândă altor ferme din România peste 3.000 de vă­cuţe gestante de o mare valoare ge­ne­tică. Astăzi, avem aproximativ 600 de e­xem­plare şi producem zilnic peste 5.000 de litri de lapte de cea mai bună calitate. Laptele nostru respectă toate re­gle­mentările europene din punct de ve­­dere microbiologic.

Trebuie ştiut că laptele este un aliment complet, care conţine 20 de ami­no­acizi, 16 acizi graşi, 25 de vitamine A, B1, B2, C, dar şi alte elemente precum calciu, fosfor, zinc şi fier. Prin con­ţinutul său, laptele are o valoare nutritivă ridicată, un litru de lapte proaspăt fiind echivalent cu 700 g carne viţel sau 600 g carne vacă, 400 g carne porc, 8 – 9 ouă, 0,5 kg peşte. De ase­me­nea, un litru de lapte consumat în fiecare zi poate asigura tot necesarul de proteine pentru copiii până la 6 ani, calciu pentru femeile care alaptează, vitamina A pentru copiii până la un an şi vitamina B2 pentru un adult. Laptele este supranumit şi «Sângele alb», fiind asimilat în proporţie de 97% de către organism şi folosit ca antidot pentru a elimina metale grele din organism.

Pentru a vă convinge, vă invităm să gustaţi din laptele produs în ferma noastră şi cu siguranţă vă veţi reaminti gustul de altă dată al laptelui din gospodăria bunicilor.”

Geo BELDIMAN

MIHAI PETCU: “Țara nu face nimic pentru producătorii de mâncare!”

Mihai Petcu – Președintele Asociației Crescătorilor de Vaci Hostein RO

Redăm în cele ce urmează a doua parte a interviului cu Mihai Petcu, actualmente Președintele Asociației Crescătorilor de Vaci Hostein RO, care ne-a vorbit despre asociere și unitatea crescătorilor de taurine, precum și despre principalele probleme ale sectorului laptelui

Înainte de a fi Președintele Asociației Crescătorilor de Vaci Hostein RO și un bun cunoscător a tot ceea ce înseamnă ferma de vaci cu lapte și sectorul producerii laptelui în România, Mihai Petcu este, scurt și cuprinzător, fermierul de la Pantelimon. Un om care ne-a vorbit circa o sută de minute despre viața și munca sa de-o viață, relaxat, amuzat, nostalgic și revoltat uneori, concluzionând că mai sunt multe, multe de spus…

Ferma: Ce le-ar lipsi fermierilor români, în general, și crescătorilor de taurine în special, pentru a fi cu adevărat uniți, pentru a se asocia? Unde greșim?

Mihai Petcu: Cei săraci au neștiință, sunt destul de în vârstă, iar cei cu ferme foarte mari au grandomanie și nu se apleacă… Eu am oferit anul trecut 13 vaci unor situații speciale, unei mănăstiri, unui copil, lucru pe care nu l-ar face nici un grandoman din acesta cu mii de vaci, mii de hectare. Cei bogați, care-s puțini, sunt sfidători, iar pe cei săraci nu-i ajută nimeni. Educația noastră în domeniu este precară.

Această societate, căreia îi miroase gunoiul de vaci și care afișează același statut vechi pentru țăran – “Măi țărane, din tramvai”, într-o zi va plânge pentru că va mânca numai prostii din afară. Numai vaca scoate sărăcia din casă. Chinezii spun că vaca și orezul sunt aurul și argintul omenirii. Țările nordice au prosperat și au ajuns tari în industrie, pe calculatoare, plecând de la vacă, de la porci. Un motiv pentru care ne asociem atât de greu ar fi și acela că suntem foarte mulți.

Dacă la un milion de vaci ar fi o medie pe exploatație de 17-18 animale, cum sunt în Austria poate ar fi mai simplu. E foarte greu să ne asociem și nimeni nu este hotărât să facă ceva pentru ceilalți. Poate altruismul nostru este mort. La negocierile cu UE, ne-am hrănit cu fărâmiturile pe care ni le-au mai dat ăia. Ne sfidează cum nu vă imaginați.pl

Acum, cu prostia asta cu aflatoxina, a venit la mine în fermă un francez să vadă silozul. Sunt conștient că din punct de vedere al compoziției nu-i de nota zece, pentru că fiind secetă foarte mare anul trecut, am luat pănuși de la o fermă vecină, cu boabe minus variante și le-am amestecat în silozul meu, deci n-am mai avut structura aceea de 1-2 cm. Francezul mi-a spus că silozul meu e de nota 3. Cum vii tu în curtea mea să-mi spui asta, când eu am făcut 8.000 de litri de lapte pe vacă, când media Franței nu-i de 8.000 de litri?! N-oi ști eu nimic de nota zece în văcăria asta, dar siloz știu să fac de nota 11, pentru că îl fac de-o viață întreagă.

oooo

Pe de altă parte, n-avem nici o strategie. Singurul principiu după care a mers agricultura, poate că și țara, a fost cel al căutătorilor de aur, care ajungeau într-o poiană, scuipau în palmă, băteau pe vertical cu a doua palmă și unde se ducea scuipatul, acolo se duceau și ei. Nici un pic de gândire de nici un fel…

Acum se vinde pământ. De ce nu vând și alții? Polonezii îl închiriază, ungurii l-au declarat că-i bun național și, deși au aderat la UE, nu vând nimic. Străinii, dacă vin la tine în țară, să respecte legile țării tale. O să vină și o să-și bată joc de pământ și o să-și ia banii. Un tânăr străin a cumpărat 1.500 hectare de pământ și a declarat că în doi ani a făcut ce nu făcea în trei generații la el acasă. Nu poți să-i dai voie ăluia să cumpere pământul cu 2-3% dobândă, pe 30-40 de ani, de la banca din Franța și fără condiții, în timp ce ție nu-ți dă banca nimic! Să vină să cumpere pământ, dar cu niște condiții: să ia îngrășăminte, pesticide de la tine din țară, să dezvolți producția internă.

În ceea ce privește valorificarea producției vegetale, se spune că cerealele se vând în pierdere. Însă, zootehnia îi dă plus-valoare: prelucrezi grâul, orzul, porumbul prin vacă, prin porc, ca să câștigi ceva în plus. Acum, nici așa nu mai poți să supraviețuiești, dacă cerealele sunt atât de scumpe, pentru că cerealele au crescut de cinci-șase ori în trei ani, de la 0,3 la 1,3 lei, iar prețul laptelui e de acu’ zece ani.  Un kg de porumb e în jur de un leu, un litru de lapte costă tot atât.

11

Apoi, și consumul de lapte e redus. În România, la oraș, se mănâncă un kg de lapte pe săptămână, în afară lumea consumă peste 300 de kg lapte și produse lactate pe an, deci noi suntem la sub o sută kilograme de lapte pe an. 50% din producția națională de lapte este consum propriu și consum tehnologic (viței, căței etc.), 25% vând țăranii pe piață și de-abia 25% se prelucrează, lapte care zicem noi că-i conform.

Ferma: Ce schimbări importante va aduce legea care reglementează relațiile contractuale între producători și procesatori?

Mihai Petcu: Nici o schimbare. De exemplu, o fermă limitrofă fabricii, la 60 km, căreia i se preluau 12.000 de litri de lapte și căreia procesatorul i-a redus prețul la 1,20 lei/litru, a găsit alt beneficiar, cu 1,45 lei/litru. Fabrica i-a spus că în genunchi se întoarce la el ca să-i ia laptele cu 1,50 lei. Asta-i tactică? |sta-i respect? Fără noi, ei nu există! La supermarket ai taxă că ai intrat pe ușă, taxă că ai ieșit pe ușă, taxă că produsul e la nivelul ochilor, taxă că e jos, că e la colț… Vă vine să credeți că există chirie de peste 2000 de euro într-un centru comercial pentru 3 mp? {i pe noi nu dă nimeni doi bani…

ppp

Ferma: Care ar fi, pe scurt, principalele probleme ale sectorului laptelui românesc, văzute prin ochii producătorului?

Mihai Petcu: Producătorii de lapte adevărați nu prea există, având în vedere numărul mic al exploatațiilor mari. Unele dintre fermele mari sunt făcute pentru cash-flow, ca să aibă bani de salarii. Fermele străine ne sfidează, că nu participă la programul nostru de selecție.

Noi nu cooperăm de nici un fel. Țara nu face nimic pentru noi. Dacă anul trecut, pe un loc de porci (și trei porci cresc unul după altul într-un an pe 0,75 mp!) s-a dat un milion șase sute sau opt sute de lei vechi, deci subvenție cât pentru o vacă? Vedem o discrepanță extraordinară aici.

În viitor, probabil că numărul de vaci va scădea și mai mult iar România va fi invadată de lapte străin. Soluția ar fi ca țara asta să știe ce vrea! România nu va face nici un fel de progres în domeniul vacilor.

Noi, producătorii de lapte, avem marele dezavantaj că în asocierea asta cuprindem procentul de 80%, cam 800 de mii de vaci dintr-un milion, grosso modo, de la țăranii cu o vacă, două în gospodărie. Or, asociațiile producătorilor de carne de pui sau de ouă sau cele de porc cuprind numai fermele industriale, intensive și se pot organiza. Noi nu vom putea niciodată să adunăm un milion de oameni în asociații.

Dacă tot am vrut în UE și știam că trebuie să avem lapte conform, în fiecare zonă trebuiau să fie instruiți fermierii. Vaca produce lapte conform, dar noi îl neconformizăm. Dacă îl mulgi curat, dacă îl strecori prin tifon steril sau fiert sau cu un filtru de unică folosință, atunci e conform!

Or, noi dăm lupte pentru pășuni pe care le iau primarii și pentru subvenții pe vaci imaginare ș.a.m.d. Un primar arătat la televizor că a luat cinci ani subvenții pentru o mie de vaci, fără să le aibă, ar trebui să-i dai pedeapsă să-l ții la vaci să muncească cinci ani!

ddd

Ferma: Dacă ar fi să schimbați ceva din ce-ați făcut până acum și din ce există la ora actuală în economie, ce ați alege să schimbați?

Mihai Petcu: Primul lucru, aș conduce procesul de instruire a agricultorilor după următorul principiu: să fii de la țară, dacă vrei să faci agricultură, să fi păscut vaca, să nu stai să tocești la școală că vaca are incisivii sus sau jos, să frecventezi liceul agricol, unde faci practică începând de la sapă, să faci 1-2 ani de producție, să faci școala tehnică agricolă, apoi să mai faci 1-2 ani de producție și pe urmă să faci facultatea, ca să știi cu ce se mănâncă agricultura, ca să iasă specialiști de nota zece! În nici o țară civilizată nu-ți dau voie să crești zece găini dacă nu ai calificare de maistru, cel puțin. Prioritatea noastră este mâncarea și asta ar trebui să conștientizeze cei care conduc țara.

La ce avuție are România, dacă eu aș fi președinte, aș da ordin ca fiecare român să primească o pâine și un litru de lapte pe zi. E o rușine că sunt oameni în România care rabdă de foame. Cred că numai în Rai poate să mai fie așa cum sunt câmpurile românești.

Uniunea asta Europeană e un joc de fotbal: terenul e de forma Europei, statele care sunt de 66 ani în UE poartă ghete Swarovski, în timp ce noi suntem aproximativ mâncați, cu șalvari și desculți, cu unghiile netăiate. Păi, vrem să fim egali cu ei? Căci avem aceleași drepturi! Nu se poate ca ăla să ia 500 euro/ha și noi 120 de euro!

Ideea e că mâncarea nu e a unora ca mine, e a noastră, a tuturor. Dar… chirie de 2.000 de euro într-un centru comercial pe 3 mp!!! Asta-i sfidarea celui care produce alimente!

Mihai Petcu își face fabrică de lactate

9

Doctorul Mihai Petcu își construiește propra fabrică de produse lactate. „În toată lumea asta, fabricile de lapte sunt ale crescătorilor de vaci și se întoarce profitul. O să fabricăm produse naturale, nu slănină românească din carcasă mexicană”, spune Mihai Petcu. Proiectul este la faza de finisare și dotare cu linie tehnologică.

Ferma din Pantelimon, jud. Ilfov, a dr. Petcu, se întinde pe 35 ha, din 60 câte are în proprietate. Are 300 de vaci cu lapte, din rasa Holstein, și 400 de capete de tineret taurin. Anul trecut, a primit subvenții pe cap de animal de 400 de lei, iar anul acesta se bazează și pe sprijinul cuplat de 250 de euro/cap de animal pentru primele 250 de capete. „O să fac curățenie în fermă. Anul ăsta vând 70 de juninci gestante și la anul, altele 100. Prețul pe junincă este 1.500-2.000 de euro”, spune dr. Petcu despre unul dintre planurile sale.

Ce îl supără pe fermier? Negustorii care și-au făcut ferme de bovine doar ca să câștige bani, fără să le pese de animale, reducerea consumului de lapte: „Câte un litru pe săptămână beau orășenii. De la anul vindem laptele cu câte o lumânare”, vilele care flanchează ferma și ai căror proprietari reclamă mereu că miroase a gunoi de grajd, precum și tinerii medici veterinari: „90% sunt cucoane care se ocupă de câini, pisici și papagali”, spune dr. Petcu.

Fermierul care ia spuma din businessul cu lapte

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Mihai Petcu, agricultorul care deţine cea mai mare fermă de vaci din împrejurimile Bucureştiului, și-a propus să transmită pasiunea sa pentru zootehnie copiilor. Așa a luat naștere „Ferma Animalelor“.

În anii ‘40 ai secolului trecut, tatăl lui a înființat o fermă. Mihai Petcu a muncit, a învățat în copilărie, a pus multă pasiune, iar acum deține una dintre cele mai importante exploatații agricole din apropierea Capitalei. L-a ajutat tradiția familiei, dar și cunoștințele teoretice pe care le-a dobândit în școală. La nici 22 de ani, Mihai Petcu a devenit medic veterinar. În opinia fermierului, în acele timpuri, societatea şi autorităţile erau preocupate de dezvoltarea agriculturii, iar acest lucru se vedea şi în demersurile făcute de stat. Astfel, oricine dorea să muncească mult, era ajutat. Existau mai multe ferme de elită, iar una dintre acestea era cea din comuna Pantelimon. Aici a ajuns și Mihai Petcu în urmă cu 39 de ani. Pe atunci era medic veterinar. Cum nu s-a ferit de munca fizică, a ajuns, în scurt timp, şef de fermă. Imediat după Revoluție, aproape tot ce era bun în agricultură s-a privatizat, dar multe lucruri s-au distrus. Există, însă, și câteva excepții. Una dintre acestea este ferma din Pantelimon. Când a aflat că este de vânzare, Petcu s-a hotărât să riște tot ce avea și să o cumpere. Era anul 1996, iar marea provocare a acelor vremuri era să ai o afacere profitabilă. Fermierul a reușit nu doar să iasă pe plus și să-și plătească datoriile, ci s-a apucat chiar să extindă ferma.

ffff

„Agroindustriala Pantelimon este singura care a rămas din cele aproximativ 40 de ferme, câte au funcționat în jurul Bucureștiului. E simplu atunci să ne explicăm de ce România avea în jur de șapte milioane de vaci, iar la această oră mai are 1-2 milioane“, susține Petcu. În prezent, antreprenorul lucrează aproape 500 de hectare de teren, din care 35 de hectare reprezintă proprietate privată. Marea lui problemă este că pământurile nu sunt comasate.

Pe 15 hectare se întinde ferma cea mare în care sunt adăpostiți 300 de tăurași și 300 de vaci de lapte. De la cele din urmă, anul trecut, fermierul a obţinut pentru fiecare 8.500 de litri de lapte. Marfa o comercializează prin intermediul mai multor automate cu lapte, amplasate în câteva piețe din Bucureşti şi la ferma din Pantelimon. În condiţiile în care preţul laptelui este unul foarte mic în România, fermierul susţine că subvenţiile îl ajută să supravieţuiască.

oaie

În opinia antreprenorului, producătorii români de lapte se confruntă cu mari probleme. În primul rând, nu sunt uniți și nu au forță de negociere cu procesatorii și autoritățile statului. Iar această realitate se vede atât în lipsa profiturilor micilor fermieri, cât și în prețul mare al laptelui plătit de consumatori. „Din producţia totală a României, circa 50% se produce la ţară. Din aceasta, 25% se îndreaptă către autoconsum şi 25% către consum tehnologic (laptele este folosit pentru hrănirea animalelor). Din cealaltă jumătate, circa 25% reprezintă laptele vândut de ţărani în pieţe şi doar un sfert merge la procesare“, a explicat Petcu.

Banii de la Uniunea Europeană au reprezentat o soluţie salvatoare pentru Petcu. Acesta a accesat fonduri pentru un proiect în valoare de două milioane de euro, din care jumătate au fost bani nerambursabili. Suma a fost folosită pentru achiziţia de utilaje. Întrebat dacă ar mai încerca să obţină ajutor din partea Comisiei Europene, fermierul a spus că fondurile sunt din ce în ce mai greu de accesat din cauza noilor condiţii din Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală 2020. Cu toate acestea, intenţionează să aplice pentru un proiect mai mic, de aproximativ 100.000 de lei.

Moștenirea din Pantelimon

0o

Văcuțele sunt mov, iar marmotele învelesc ciocolata. Asta cred, astăzi, mulți dintre copiii de la oraș. Explicația? În zilele noastre, televizorul stabilește care este realitatea. Că și adulții sunt, de multe ori, manipulați de televiziuni, este o altă discuție. Oricum, în cazul lor nu se poate face mare lucru. Pentru copii, însă, timpul nu este pierdut. Asta a realizat și Mihai Petcu. Ca să arate celor mici cum arată lumea care îi înconjoară, a construit „Ferma animalelor“. „Avem acest loc de joacă pentru copii, unde cei mici pot vedea cum este mulsă o vacă, dar mai pot vizita şi alte animale: oi, capre, struţi şi o căprioară“, a completat fermierul. Pe lângă activităţile de educare pentru copii, a construit și un restaurant unde se mănâncă preparate sănătoase. Mai nou, aici vrea să introducă în meniu mâncăruri din carne de vacă din rasa Angus. Proprietarul Agroindustriala Pantelimon spune că va lăsa afacerile sale copiilor, dar că mai este mult până atunci. Deși are 70 de ani, este în putere și nu se vede făcând altceva. Fiul său, Sorin, se implică parţial în business, în timp ce fiica, Andreea, 40 de ani, are în grijă finanţele familiei.

În 2013, cifra de afaceri a companiei s-a ridicat la 4,4 milioane de lei. Sorin Petcu a făcut facultatea în Franţa, este cetăţean francez, iar acum lucrează ca director tehnic într-o fabrică de lapte din Germania, după ce a lucrat o perioadă şi la Danone. În prezent, la fermă sunt angajaţi 40 de oameni din care 15 lucrează la „Ferma animalelor“.

7

”România este o vacă cu 420 de țâțe”

DE EDITURA MATEESCU

Înainte de Revoluţie, în jurul Bucureştiului funcţionau nu mai puţin de 60 de ferme agricole. Dintre acestea, la ora actuală a supravieţuit doar una singură şi care se află la marginea comunei Pantelimon.

Doctor în lapte

Directorul acesteia, dr. Mihai Petcu a moştenit de la tatăl său, un vestit gospodar din zona Olteniei, pasiunea pentru animale şi dragostea de muncă, reuşind să menţină şi să pună de acord cu normele europene o unitate agroindustrială invidiată chiar şi de colegii din branşă de peste hotare. Mulţi dintre aceştia se străduiesc de ani buni să afle secretul veritabilei oaze de agricultură. Agroindustriala Pantelimon se întinde pe 20 de hectare, deţine peste 500 de capete de vite dintre care jumătate sunt destinate producţiei de lapte. Dincolo de gardurile ei, teren arid, cât vezi cu ochii, interesant doar pentru agenţii şi agenţiile imobiliare ce se chinuie să scoată case din piatră seacă.

Dr. Mihai Petcu, medic veterinar de mai bine de patru decenii, cel care deţine şi un titlu de doctor „în lapte de vacă” şi licenţa în economie agrară este de-a dreptul revoltat pentru că în ziare apar tot felul de „vedete de o zi”, cupluri efemere şi VIP-uri fabricate peste noapte, în loc de teme serioase, pline de învăţăminte şi înţelepciune. „Eu mă întreb mereu de ce pe prima pagină a ziarelor şi revistelor se tot pun fetişcane blonde care nu spun nimic, nici dacă-ar deschide guriţele. De ce n-ar poza, poftim, un cap de vacă tânără? Şi să fie un titlu aşa: Record: vaca Maricica dă 60 de litri de lapte pe zi.”

Cow-boy de Pantelimonopo

Dacă i-ai pune o pălărie de cow-boy, pantaloni cu franjuri şi l-ai sui pe un cal nărăvaş, poţi să juri că acum a aterizat de la fermele din Dallas. Ochi albaştri ca peruzeaua, zâmbet bogat, mâini mari, prietene cu ugerul vacii şi cu munca. Doctrul Mihai Petcu e un personaj. O plimbare cu el printre copite şi ugere de vaci bălţate, roşcovane şi negre e o adevărată nebunie. În sensul pozitiv, fireşte. Omul vorbeşte mereu, gesticulează, râde, te întreabă: ştiai că vaca foloseşte 7 găleţi de salivă ca să mestece 70 e kile de fân?, te bombardează cu informaţii care mai de care mai interesante că poţi scrie şi o carte după, răspunde la telefonul care sună mereu, mai strigă la vreun fermier adormit: „Măă, Gicăă, deschide, mă, porţile alea, ce faci?!” E spirt. Şi spirit.

Acum îl vezi că intră în ţarcul vitelor păstrate pentru montă, şi…după două minute, ia-l de unde nu-i! Dispare. Cât ar bate un fluture de trei ori din aripi e până la brâu vârât în paie, la cai, hăt, departe. Le dă să mănânce. Nu te dumireşti bine ce-i cu talanii, iepele şi mânjii, că iarăşi se face nevăzut. Are treabă la viţeluşii abia născuţi, nişte jucării care miros încă a uger dulce şi cald de mamă-vacă. Se apropie de ei şi-i mângăie, iar junicile îl ling cu limbile lor lungi. În ochii întunecaţi joacă ape străvezii şi blânde. Mergem prin fermă. „Muuuu!”, face lângă urechea mea o bălţată fioroasă. „Moooooo!” îi răspunde alta, mai slăbuţă, dar cu un uger imens târât pe iarbă aproape. Alte două mestecă şi cântă parcă aceeaşi melodie din două litere. Vorbim de una alta, ajungem iar la subiectul meserie, despre care adoră să discute: „Dacă nu-ţi place ce faci n-o să-ţi iasă niciodată. Nu iubeşti munca de fermier, pleacă, du-te, pa! Fă-te dansator pe sârmă, baletist, ţambalagiu, orice! După mine, meseria de văcar e ce mai grea, ca şi cea de miner. E o meserie sfântă care aduce bucate pe masă.” Printre vaci se simte cel mai bine şi îi vin idei extravagante, evident: „Îl admir mult pe Octavian Paler. Aşa aş vrea să fiu şi eu: un Octavian Paler al vacilor.” Tace puţin, controlează din priviri o văcuţă nurlie ce parcă zâmbeşte galeş, apoi sare la altceva: „Am identificat 420 de taxe şi impozite pe care un întreprinzător trebuie să le achite. Am făcut apoi o glumă, desenând o vacă, pe post de…România. Taxele şi impozitele le-am pus la ugerele vacii. La coarne am aranjat sindicatele, la ochi şi urechi serviciile secrete, la gură, coşul zilnic, la coada vacii, armata, iar în partea dorsală, în locul cel mai neplăcut, am aşezat politica. Mă întreb, câte ţâţe mai trebuie să-i mai crească ţării ăsteia? Asta e România mea, o vacă plină de țâțe.” În spatele nostru, în ţarcuri, se aud mugete. Vitele cântă de seară. „Le auzi? Fetele lu’ tata! Sunt bucuroase. Papă. Hai că mă duc să văd cât lapte scoatem şi azi”, mai zice veterinarul cu ochi albaştri, închizând poarta în urma lui.

– See more at: http://edituramateescu.ro/2009/10/%E2%80%9Dromania-este-o-vaca-cu-420-de-tate%E2%80%9D/#sthash.BOetBRPg.dpuf

Lapte proaspat

Tip produs: lapte | lapte vaca
Producator: SC Agroindustriala Pantelimon SA

Prezentare Lapte proaspat

Ferma de lapte, pe numele ei oficial “Agroindustriala Pantelimon”, cunoscuta de multi sub numele de “Ferma doctorului Petcu”, este una din unitatile de elita din Romania. De peste 35 ani, noi aprovizionam cu lapte marii procesatori din Romania, livrand, in medie, 5000 de litri in fiecare zi.
Acum, am instalat un dozator (in genul dozatoarelor de cafea); astfel puteti si Dumneavoastra sa cumparati lapte proaspat de cea mai buna calitate direct de la ferma noastra.

Cateva cuvinte despre laptele nostru:
– Este sanatos, provenind de la vacute ingrijite cu multa atentie
– Este foarte foarte curat; avem sisteme de muls automate de ultima generatie
– Laptele nu intra niciodata in contact cu aerul, concentratia micro-biologica raminind in limite foarte scazute
– Este stocat la 4 grade C intr-un tanc de inox
– Toate partile interne ale dozatorul de lapte sunt spalate zilnic pentru a impiedica dezvoltarea micro-organismelor
– Este pur, nu contine conservanti sau alte substante (lapte praf, grasimi speciale, etc)
– Este foarte proaspat, il puteti avea pe masa in mai putin de 24 ore din momentul in care a fost muls
– Este mai ieftin decit in magazine, la concentratie de grasime echivalenta
– Respecta toate normele europene de igiena si calitate; are calitate EURO

Acum facem promotie, pretul unui litru de lapte fiind de 3 RON. Noi va punem la dispozitie sticle PET de 1l pentru 1 RON, dar puteti veni cu propriile recipiente (sa fie curate).

http://edituramateescu.ro/2009/10/%E2%80%9Dromania-este-o-vaca-cu-420-de-tate%E2%80%9D/

hthttp://www.capital.ro/fermierul-care-ia-spuma-din-businessul-cu-lapte.

htmltp://www.businessagricol.ro/?p=709

Pe o căldură infernală, de simțeam cum se topesc cauciucurile mașinii, intru în comuna Pantelimon și întreb un localnic de Ferma Animalelor. Nu știu, mi se răspun-de. Întreb un al doilea, al treilea, nimeni nu era sigur. Unii bălmăjeau ceva, alții nu știau nici atât. Îmi pierdusem răbdarea și, la un moment dat, întreb, unde-l pot găsi pe doctorul Petcu. Ei, situația s a schimbat la 180 de grade. „De ce nu spuneți așa măi, doamnă, păi pe doctor îl găsiți la ferma dânsului, pe Sf. Gheorghe la nr. 20”, și uite-așa am aflat și coordonate geografice, sociale (că se află pe strada Primăriei) și paralele și câte și mai câte. Imediat am reflectat că acest domn doctor Petcu trebuie să fie unul foarte priceput în meseria sa, și foarte cunoscut, și destul de în vârstă ca să fie atât de respectat și să se vorbească despre domnia sa atât de frumos. După reperele primite, am ajuns foarte repede la destinație și am așteptat să-l cunosc pe domnul doctor. Era așa cum mi-l imaginasem. Un medic veterinar adevărat, deschis la vorbă și deosebit de iubitor de copii.De la domnia sa am aflat că Ferma Animalelor este o afacere de familie, că deși i s-au oferit nenumărate locuri de muncă în afară, în decursul anilor, domnia sa a ales să rămână în România, a vrut să facă aici ceva. Și a deschis această fermă pentru cei mici, investiția fiind desfășurată pe o suprafață inițiala de cca 1 ha, la numai 4,5 km de Cora Pantelimon. În prezent, suprafața totală a depășit cca 2,5 ha.

„Acum, activitățile au loc exclusiv în aer liber, urmând ca în fazele ulterioare de dezvoltare să construim și zone acoperite, în care copiii vor putea să cunoască ani-malele noastre domestice pe tot parcursul anului.

oo
Echipa noastră do­­rește să creeze o ambianță echilibrată între aspectele rurale, educaționale, de agrement și, nu în ultimul rând, de distracție. Astfel, copiii pot:

– să învețe de la personalul nostru câte ceva despre fiecare animal în parte.

– să se plimbe cu poneii (activitate opțională, contra cost)

– să vadă cum se mulge o văcuță (pentru grupuri)

– să dea mâncare la căprițe, iepurași etc.

– să se bucure și să se joace într-un loc special amenajat și bine securizat

– să își serbeze ziua de naștere la noi, alături de prieteni și animalele preferate (activitate opțională, contra cost).

boi

Ideea ne-a venit în urmă cu câțiva ani când copiii noștri luau pentru prima oară contact cu animalele din fermă, fiind fascinați de interacțiunea cu acestea. După că-lătorii de documentare (în Marea Britanie) am ajuns să punem în practică conceptul de „farm park” și la noi.

Încrederea pe care am căpătat-o de-a lungul primelor luni de existență ne-a convins să dezvoltăm în continuare acest loc unic în România, în care copiii cu vârste cuprinse între 2-8 ani să petreacă momente fericite alături de familie, colegi și prieteni.

Foarte multe gră­dinițe și școli ne vizitează, oferindu-le celor mici o alternativă exclusivă la programele educaționale existente.

Pentru mai multe detalii, accesați adresa de web www.fermaanimalelor.ro sau sunați la tel. 0735.309.175. Vă stăm la dispoziție cu plăcere!

Mihai Petcu ESTE PREGATIT  sa lase  Agroindustriala Pantelimon în grija fiului său Sorin

arh

Mihai Petcu, conduce, din 1973, Agroindustriala Pantelimon, acum singura fermă de vaci din jurul Capitalei. La cei 70 de ani ai săi spune că va lucra până când fiul său, Sorin Petcu, 34 de ani, va prelua ferma luată în arendă, ce se întinde pe o suprafaţă de 500 de hectare. Fiul său se implică parţial în business, în timp ce fiica, Andreea, 40 de ani, are în grijă finanţele familiei.

„Avem 500 de bovine, din care 300 de vaci tinere. Dar acum avem o linie mai robustă decât linia iniţială, cea clasică, o linie cu o producţie de 8.000 de litri pe cap de vacă pe an“. Potrivit lui Petcu, producţia anuală se ridică la aproximativ 2 milioane de „lapte-marfă“.

„Spun lapte-marfă, pentru că în proporţie de 98,5% vindem acest lapte, la vedere, pe facturi, deci, plătim taxe şi impozite pentru el şi pentru cei 40 de angajaţi, şi nu sunt puţine“, mărturiseşte el.

Cifra de afaceri a companiei s-a ridicat în 2013 la 3 milioane de lei. În ceea ce priveşte investiţiile din acest an, Mihai Petcu a spus că vrea să dezvolte o anexă la complexul din Pantelimon la care lucreză de mai bine de trei ani.

Proprietarul Agroindustriala Pantelimon a invatat ABC-ul  afacerilor pe  copii sai, dar încă nu s-a hotărât când le incredinteze Munca Sa de o VVIATA…

.ass

Fermierul care ia spuma din businessul cu lapte

Mihai Petcu, agricultorul care deţine cea mai mare fermă de vaci din împrejurimile Bucureştiului, şi-a propus să transmită pasiunea sa pentru zootehnie copiilor. Aşa a luat naştere „Ferma Animalelor“.

În anii ‘40 ai secolului trecut, tatăl lui a înfiinţat o fermă. Mihai Petcu a muncit, a învăţat în copilărie, a pus multă pasiune, iar acum deţine una dintre cele mai importante exploataţii agricole din apropierea Capitalei. L-a ajutat tradiţia familiei, dar şi cunoştinţele teoretice pe care le-a dobândit în şcoală. La nici 22 de ani, Mihai Petcu a devenit medic veterinar. În opinia fermierului, în acele timpuri, societatea şi autorităţile erau preocupate de dezvoltarea agriculturii, iar acest lucru se vedea şi în demersurile făcute de stat. Astfel, oricine dorea să muncească mult, era ajutat. Existau mai multe ferme de elită, iar una dintre acestea era cea din comuna Pantelimon. Aici a ajuns şi Mihai Petcu în urmă cu 39 de ani. Pe atunci era medic veterinar. Cum nu s-a ferit de munca fizică, a ajuns, în scurt timp, şef de fermă. Imediat după Revoluţie, aproape tot ce era bun în agricultură s-a privatizat, dar multe lucruri s-au distrus. Există, însă, şi câteva excepţii. Una dintre acestea este ferma din Pantelimon. Când a aflat că este de vânzare, Petcu s-a hotărât să rişte tot ce avea şi să o cumpere. Era anul 1996, iar marea provocare a acelor vremuri era să ai o afacere profitabilă. Fermierul a reuşit nu doar să iasă pe plus şi să-şi plătească datoriile, ci s-a apucat chiar să extindă ferma.

„Agroindustriala Pantelimon este singura care a rămas din cele aproximativ 40 de ferme, câte au funcţionat în jurul Bucureştiului. E simplu atunci să ne explicăm de ce România avea în jur de şapte milioane de vaci, iar la această oră mai are 1-2 milioane“, susţine Petcu. În prezent, antreprenorul lucrează aproape 500 de hectare de teren, din care 35 de hectare reprezintă proprietate privată. Marea lui problemă este că pământurile nu sunt comasate.

Pe 15 hectare se întinde ferma cea mare în care sunt adăpostiţi 300 de tăuraşi şi 300 de vaci de lapte. De la cele din urmă, anul trecut, fermierul a obţinut pentru fiecare 8.500 de litri de lapte. Marfa o comercializează prin intermediul mai multor automate cu lapte, amplasate în câteva pieţe din Bucureşti şi la ferma din Pantelimon. În condiţiile în care preţul laptelui este unul foarte mic în România, fermierul susţine că subvenţiile îl ajută să supravieţuiască.

În opinia antreprenorului, producătorii români de lapte se confruntă cu mari probleme. În primul rând, nu sunt uniţi şi nu au forţă de negociere cu procesatorii şi autorităţile statului. Iar această realitate se vede atât în lipsa profiturilor micilor fermieri, cât şi în preţul mare al laptelui plătit de consumatori. „Din producţia totală a României, circa 50% se produce la ţară. Din aceasta, 25% se îndreaptă către autoconsum şi 25% către consum tehnologic (laptele este folosit pentru hrănirea animalelor). Din cealaltă jumătate, circa 25% reprezintă laptele vândut de ţărani în pieţe şi doar un sfert merge la procesare“, a explicat Petcu.

Banii de la Uniunea Europeană au reprezentat o soluţie salvatoare pentru Petcu. Acesta a accesat fonduri pentru un proiect în valoare de două milioane de euro, din care jumătate au fost bani nerambursabili. Suma a fost folosită pentru achiziţia de utilaje. Întrebat dacă ar mai încerca să obţină ajutor din partea Comisiei Europene, fermierul a spus că fondurile sunt din ce în ce mai greu de accesat din cauza noilor condiţii din Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală 2020. Cu toate acestea, intenţionează să aplice pentru un proiect mai mic, de aproximativ 100.000 de lei.

Moştenirea din Pantelimon

Văcuţele sunt mov, iar marmotele învelesc ciocolata. Asta cred, astăzi, mulţi dintre copiii de la oraş. Explicaţia? În zilele noastre, televizorul stabileşte care este realitatea. Că şi adulţii sunt, de multe ori, manipulaţi de televiziuni, este o altă discuţie. Oricum, în cazul lor nu se poate face mare lucru. Pentru copii, însă, timpul nu este pierdut. Asta a realizat şi Mihai Petcu. Ca să arate celor mici cum arată lumea care îi înconjoară, a construit „Ferma animalelor“. „Avem acest loc de joacă pentru copii, unde cei mici pot vedea cum este mulsă o vacă, dar mai pot vizita şi alte animale: oi, capre, struţi şi o căprioară“, a completat fermierul. Pe lângă activităţile de educare pentru copii, a construit şi un restaurant unde se mănâncă preparate sănătoase. Mai nou, aici vrea să introducă în meniu mâncăruri din carne de vacă din rasa Angus. Proprietarul Agroindustriala Pantelimon spune că va lăsa afacerile sale copiilor, dar că mai este mult până atunci. Deşi are 70 de ani, este în putere şi nu se vede făcând altceva. Fiul său, Sorin, se implică parţial în business, în timp ce fiica, Andreea, 40 de ani, are în grijă finanţele familiei.

În 2013, cifra de afaceri a companiei s-a ridicat la 4,4 milioane de lei. Sorin Petcu a făcut facultatea în Franţa, este cetăţean francez, iar acum lucrează ca director tehnic într-o fabrică de lapte din Germania, după ce a lucrat o perioadă şi la Danone. În prezent, la fermă sunt angajaţi 40 de oameni din care 15 lucrează la „Ferma animalelor“.

 Pe http://www.capital.ro/fermierul-care-ia-spuma-din-businessul-cu-lapte.html

 B) Dupa ce fiul  doctorului  Mihai Petcu, (proprietarul fermei de vaci din Pantelimon),  a facut studii de mecanica la Lyon, în Franta,a lucrat ca inginer pentru stimularea performantei industriale la companii de referinta din Germania si  din Romania,s-a intors in tara, sa lupte cu tauri,dar si cu boii castrati  

“Eu am fost crescut în ferma pana la 6 ani. Tata a muncit mult ca sa ne întretina decent, iar mama, care este profesoara de matematica, ne-a format. Cand ne-am mutat la bloc, veneam în vacante la ferma. Ma duceam cu tractoristii pe camp, mancam slanina cu ei. Ferma este locul de care m-am legat în copilarie”, îsi aminteste Sorin Petcu.Am vrut sa stiu de ce un tanar instruit si chipes mai poate astazi opta pentru agricultura, mai ales pentru zootehnie. Am descoperit la el o gandire extrem de pragmatica. “In 2007, cand tata a cumparat ferma, eu eram în Franta. Stiu ca situatia lui a fost destul de grea. Din 1998, au fost tot felul de probleme financiare, au avut datorii si au platit penalitati. In 2007, m-am întors în tara. Veneam dimineata, la ferma, la ora sase. Apoi aveam si un alt serviciu, de inginer. Seara, cand plecam de la serviciu, mai treceam o data prin ferma. Era o situatie financiara foarte grea, banii pe lapte veneau putini, greu, cu întarzieri de o luna. Oricum, noi am primit mereu un pret mai bun decat altii. In afara de dozatoare, unde stam binisor, laptele se vinde sub costuri. Dupa scandalul aflatoxinei, a scazut vanzarea laptelui la dozatoare la jumatate”, îsi aminteste Sorin Petcu. Este foarte implicat în afacere, desi e tanar. “Am facut niste investitii si trebuie multa grija. In 2008, a venit criza. Aveam un proiect european, pe care l-am atras cu ajutorul Bancii Transilvania si trebuia sa platim rate. Am amplasat dozatoarele, toate au însemnat costuri mari pentru noi. Aveam datorii mari la furnizori. Il cunosteau pe tata si l-au mai pasuit. A fost o perioada extrem de grea.”Acum a facut o mica fabrica de lactate. Utilajele le-a adus din Germania. La mana a doua, dar bune. A cumparat un separator nou, un schimbator de caldura, ca sa poata încalzi laptele mai repede, niste pompe. Totul este impecabil. O bijuterie, cum spune, cu mandrie de tata, Mihai Petcu. Fabrica are o capacitate de 3.500 de litri de lapte pe zi, daca ar lucra în trei schimburi. Adica, jumatate din cantitatea de lapte produs în ferma. “Nu putem renunta la clientul nostru principal, Danone”, explica Sorin Petcu. Produce telemea, branza de vaci, smantana, sana si iaurt. Daca va mentine calitatea actuala, asemenea produse de ferma se pot impune pe piata, asa cum s-a întamplat cu laptele de la dozatoare.Tanarul Petcu este atent la respectarea tehnologiei. “Exista riscuri foarte mari daca nu pasteurizezi corect laptele. “Pe mine nu ma intereseaza sa vand telemea cu 9 lei. Aceea nu-i branza. Eu gandesc afacerea pe 20 de ani. Ca sa stiu daca merita sa ma implic pana la capat”.Dupa un timp, a format doi oameni si nu trebuie sa stea toata ziua în fabrica. “Utilajele sunt foarte simple, cu risc mic de contaminare sau de defectare.”Pe etichete scrie “Ferma Animalelor”. L-am întrebat de ce nu s-a folosit de numele “doctor Mihai Petcu”, un brand în sine, recunoscut în toata tara. Ma contrazice argumentat: “M-am gandit la formula «dr. Mihai Petcu», asa cum exista «dr. Oetker». Exista însa doua lumi aici: tata e cunoscut între profesionisti, dar consumatorii de lapte stiu de Ferma Animalelor.”Crescatorii din Asociatia Holstein-Ro au laborator pentru analiza laptelui si Registru genealogic  Asociatia Crescatorilor de Vaci Holstein-Ro a inaugurat la Pantelimon, judetul Ilfov, un laborator pentru efectuarea analizelor laptelui. Laboratorul, produs de compania Foss,   ofera crescatorilor profesionisti- informatii exacte asupra performantelor fiecarei vaci din ferma. Asociatia se ambitioneaza sa intocmeasca si Registrul Genealogic. Laboratorul se afla pe Strada Sfantu Gheorghe nr. 20, langa Ferma Pantelimon a doctorului Mihai Petcu. La inaugurare au participat si invitati de la Asociatia Crescatorilor de Vaci Holstein din Italia. Oaspetii italieni au convins fermierii romani ca nu se poate desfasura o activitate oficiala de ameliorare genetica fara intocmirea unui riguros Registru Genealogic. Iar unul din rosturile acestui laborator de analiza a performantelor este tocmai acesta. “Fara laborator, nu putem avea identitate pentru vacile noastre”“In lumea buna a crescatorilor, vitelul este inregistrat in evidenta electronica imediat ce se naste, explica doctorul Mihai Petcu, presedintele de onoare al Asociatiei. La aceasta ora, noi nu avem identitate pentru vacile de lapte in toata Romania. Vom dobandi identitatea animalelor noastre cand vom construi genealogia. Atunci vom avea oglinda reala a fermei. Eu detin fise cu originea vacilor aduse din Danemarca in anul 1973. Eu chiar tin evidenta vacilor, nu ma joc.Am vandut peste 2.000 de juninci gestante si 400 de taurasi pana in 1990. Pe atunci, nu cumpara nimeni fara sa se faca mai intai testul paternitatii. Lucrurile erau foarte serioase. Dupa 1990, controlul productiei de lapte si analizele au fost facute de catre diletanti. Le facea ANARZ si uneori aparea un procent de 8,9 -9% de grasime! A fost o afacere pentru smecherii care au luat banii. Am facut acest laborator cu toate dotarile.Toti care detin vaci Holstein si care vor sa se asocieze cu noi pot veni la acest laborator. Vor plati o taxa modica. Avem calculatoare, avem server. Vom avea registru genealogic. Aici se vor face toate analizele si vor iesi fisele cu productia de lapte”. “Putem sa facem analize pentru toata tara”

“Este cel mai modern laborator din Romania pentru testarea performantelor. Efectueaza 400 de probe pe ora. Poate creste pana la 600 de probe pe ora. Face analize fizico-chimice, procentul de grasime, de proteina, de substanta uscata, continutul de uree, de celule somatice etc. Putem sa facem analize pentru toata tara, putem, deci, face controlul oficial al productiei”.

Conducerea Asociatiei a luat in calcul si o extindere a analizelor la celelalte rase de vaci de lapte decat Holstein. Intr-un viitor apropiat, probabil, vor fi invitati sa faca analiza calitatii laptelui si crescatori de Baltata Romaneasca. De obicei, fermierii cresc in acelasi adapost si Holstein si Baltata. Dar este foarte posibil sa dezvolte si un laborator de analize specializat pe Baltata Romaneasca, care sa tina Registrul Genealogic al rasei.

Rezultatele analizelor se primesc acasa, pe Internet

Utilitatea pentru fermieri a acestui laborator se reflecta pe doua paliere. Dupa cel mult 24 de ore de la recoltarea probelor, crescatorul poate sa intre pe calculatorul sau de acasa sa vada in baza de date si sa aprofundeze informatiile pentru fiecare vaca. El va sti astfel exact care animal are probleme si de ce natura. Apoi, poate sa urmareasca Registrul genealogic dupa standardele mondiale ICAR.

“Laboratorul de la ANARZ dadea rezultate contradictorii pentru aceeasi ferma: o vaca avea 0,8% grasime, iar alta 9%. Era o treaba facuta fara rost. Noi am luat acreditare ICAR fiindca numai asa poti sa fii recunoscut la nivel international. Iar asta se putea numai dupa un standard anume.

Fermierul va primi astfel acte care vor fi valabile oriunde in lume pentru animalele pe care vrea sa le vanda. Si pentru taurasii care trebuie testati, aceste acte sunt esentiale. Daca nu esti recunoscut ICAR, nu ti se recunoaste valoarea in piata” . 

Ce este Asociatia Holstein-Ro?

Asociatia Crescatorilor de Vaci Holstein-Ro a fost infiintata in anul 2005 si functioneaza in baza OG 26/2000, inregistrata in Registrul Asociatiilor si Fundatiilor la numarul 23/05.09.2005, avand cod fiscal RO17946322 din 12.09.2005 si sediul social in comuna Branesti, sat Pasarea, judetul Ilfov.

Asociatia Holstein-Ro se adreseaza tuturor persoanelor fizice si organizatiilor care au interes in dezvoltarea rasei Holstein-Friza. Este alcatuita din:

  1. a) Membri fondatori. Ei au participat la sedinta de constituire a Asociatiei, au acceptat constituirea ei si au semnat in acest sens.
  2. b) Membri activi. Orice persoana care are in proprietate efectiva vaci de lapte de tip Holstein-Friza, poate deveni membru activ al asociatiei. Durata minima de proprietate asupra animalelor inaintea inscrierii in asociatie este de doi (2) ani. Membrii activi sunt singurii care au drept de vot in Adunarea Generala.
  3. c) Membri inactivi. Orice membru activ care transfera sub orice forma animalele din proprietatea sa efectiva catre terti, devine un membru inactiv. De asemenea, orice membru activ care, dupa dobandirea acestei calitati nu inscrie animalele in Registrul Genealogic intr-o perioada de maximum 2 (doi) ani, devine membru inactiv. Orice membru inactiv care redevine proprietar de animale, va fi din nou un membru activ. Membrii inactivi nu au drept de vot in Adunarea Generala.

Un primar american care anumit-o pe Michelle Obama “maimuță pe tocuri” a fost concediat

Mai mulți oficiali din statul Virginia din Vest din Statele Unite au cauzat furie pe rețelele de socializare și în America, după ce au numit-o pe prima doamnă Michelle Obama o “maimuță pe tocuri”, transmite The Telegraph. 

Primarul orașului Clay a demisionat, iar directorul unei agenții locale finanțate de guvern a fost demis din funcție, ca urmare a comentariului rasist. 

Pamela Ramsey Taylor, director al Clay County Development Corp, care oferă servicii bătrânilor și rezidenților cu venituri mici din oraș, a făcut remarca pe Facebook. Ea sărbătorea victoria lui Donald Trump la alegerile prezidențiale și că Melania Trump urmează să fie prima doamnă a Statelor Unite. 

Taylor a scris: “Va fi reconfortant să avem la Casa Albă o primă doamnă elegantă, frumoasă, demnă. M-am săturat să văd “o maimuță pe tocuri””. 

Beverly Whaling, primarul din Clay, a răspuns pe Facebook, scriind: “Mi-au făcut ziua, Pam”. 

O petiție care cerea ca Whaling să fie concediată a primit peste 121.000 de semnături până marți după-amiază.

Primarul și-a dat demisia, ulterior.

Jason Hubbard, un membru al consiliului orașului Clay, a emis o declarație condamnând postarea “oribilă” și spunând că “intoleranța rasială nu reprezintă societatea”. 

El și-a cerut scuze în numele orașului tuturor celor care s-au simțit jigniți, inclusiv Michellei Obama. 

În propriul mesaj de scuzare, primarul din Clay a negat că sentimentele ei sunt rasiste. Ea a spus: “Referința mea a fost la schimbarea din Casa Albă”, precizând că nu a intenționat să fie rasistă și și-a cerut scuze pentru “orice daune pe care postarea ei le-a cauzat”. Ea a menționat că se referea la “opinia personală privind atractivitatea lui Michelle Obama, nu la culoarea pielii ei”. 

Ea a susținut, de asemenea, că atacul a devenit “un atac de ură asupra ei” și că a primit amenințări cu moartea, atât ea cât și copiii săi. Taylor a mai precizat că se consultă cu avocați pentru a-i acționa în justiție pe cei care au “calomniat-o”.Orașul Clay are o populație de 491 locuitori, dintre care niciunul nu este negru, conform celor mai recente cifre US Census. Districtul Clay are 9.000 de locuitori și 0,2 la sută dintre ei sunt negri. 

În alegerile prezidențiale recente din SUA, 77 la sută dintre alegătorii din Clay County au votat cu Trump.

  1. ATI INSELAT POPORUL spunând ca vreţi să îi oferiţi o viaţă mai bună. În fapt aţi vrut o viaţă mai bună doar pentru voi, pentru familiile voastre şi acoliţii voştri
  1. ATI FURAT MILIARDE DE EURO DIN BUGETUL STATULUI deturnând banii de la buget spre conturile firmelor voastre şi ale acoliţilor voştri.

3.ATI CAPUSAT VREME DE 24 ani TOATE FIRMELE DE STAT , distrugând întreaga economie de stat.

  1. ATI INCALCAT DREPTURILE OMULUI făcând legi strâmbe ce v-au protejat pe voi, pe interlopi şi pe gangsterii ce vă înconjoară şi prin aceleaşi legi strâmbe aţi înrobit poporul.
  1. ATI PRIVAT POPORUL DE DREPTUL LA O VIATA DECENTA, aţi dus o adevărată politică de genocid împotriva acestui popor prin distrugerea intenţionată a sistemului sanitar, prin privarea de asistenţă medicală, prin încurajarea migraţiei medicilor de valoare, prin lipsa de medicamente, prin desfiinţarea spitalelor.
  1. ATI FURAT DREPTUL LA O BATRANETE DECENTA a pensionarilor ce au muncit o viaţă şi şi-au plătit asigurările în mod corect

Ilie Șerbănescu: ”Nu sunt bani de salarii din motive de trădare de neam şi ţară, pentru că roadele creşterii economice nu aparţin României!”

Primiti va rog un sfat de la Domnul Domnilor:Tot ce faceti cu vorba,cu privirea,simtirea ori cu fapta, sa faceti ca pentru Dumnezeu si numai prin Isus.Noi putem totul,dar nu noi putem ci,El,caci el a venit la noi plin de Har si de Adevar.Despartiti de El nu putem face nimic Bun.Pina si cele mai faine fapte ale noastre sunt ca o carpa manjita.Nici un om nu poate face  nimic Bun prin fapta sau vorba,rugaciune.El este singurul din univers, care face totul foarte bine. Milioane de crestini se roaga in fel si chip ,dar neglijeaza taina cea mare. Daca nu ne unim si nu devenim una cu El ,daca nu ne botezam in Moartea lui Purificatoare,daca nu il primim si ,mai ales,daca nu il pastram integru si integral pentru a-i da prioritate si suveranitate,suntem niste tinichele .Pentru ca Isus integru este si credinta si pocainta si iertare/dragoste /iubire etc Oricine   il da pe isus in schimbul unei pofte sau placere de o clipa il transforma in amanta si se foloseste de El in functie de interese trecatoare .Cat se mai poate,urcati in isus unde nu se greseste ,nu se maimutareste nimeni,nici macar sexual… Dar nu puteti urca daca nu da-ti papucii pacatuirii pe incaltarea cu Evanghelia Vie Nu puteti urca imbracati in frunze,scuze si in alte costume-proaste obicee,deprinderi,pofte ,instinct. Renuntati la negotul cresinesc  si nu-l mai amputati pe isus si nu-l mai ascundeti sub obroc,folosindu-l in functie de interese

STRIGĂTUL FERMIERILOR ROMÂNI: NE RĂMÂN SATELE PUSTII și VOM MURI de FOAME!

PETIȚIE INIȚIATĂ DE FERMIERII ROMÂNI. Să nu ne trezim că vom avea satele pustii și foarte multe pancarte cu PROPRIETATE PRIVATĂ, ACCESUL INTERZIS! Avertizează Federația Pro Agro care a inițiat o petiție pentru PĂSTRAREA PĂMÂNTULUI ROMÂNESC.

Se estimează că s-a vandut 30% din terenul arabil al României către străini și arendat 10% cu drept de preemțiune. Măcar în al doisprezecelea ceas trebuie să ne implicam dacă dorim ca în 10 – 20 ani să mai putem vorbi de securitatea alimentară a României și să nu ne trezim că vom avea satele pustii și foarte multe pancarte cu PROPRIETATE PRIVATĂ, ACCESUL INTERZIS!

Pentru a putea implementa modificările legislative și a avea condiții similare precum alte țări europene în care vânzarea terenurilor este accesibilă tuturor, dar practic sunt o serie de condiții care nu pot fi indeplinite decât de conaționali acelei țări. Urmașii noștri vor fi recunoscători pentru asta!

Doar împreună putem reuși să strângem cele 500.000 de semnături fizice de care este nevoie.

Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea Guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.În cazul cetăţenilor care iniţiază revizuirea Constituţiei, aceștia trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative.

Conform Constituției României, proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire.

ARGUMENTELE PENTRU CARE AM INIȚIAT ACEST DEMERS LE GĂSIȚI AICI!

Vă rugăm să printați modelul de listă cu capul de tabel (modelul îl găsiți pe pagina Federației Pro Agro la adresa www.cnproagro.ro), completați cu datele solicitate și semnați împreună cu cât mai multe persoane și să ne transmiteți în original până pe pe 15.01.2017, prin poștă la adresa:  B-dul Bucureștii Noi nr. 118, cod 012366, sector 1, București.

Petiția se găsește și online aici (http://www.petitieonline.com/pastram_pamantul)

Mai multe informatii puteti solicita la secretariat@cnproagro.ro si/sau la tel: 0722156961.

Va mulțumim pentru conștientizare, implicare și suport!

Federația Pro Agro

  Pentru ca n-au sarit fulgii din Avicultura ROMANEASCA cu gripa aviara,creata de ei,ne bombardeaza cu ouă din UE,la prețuri de dumping

Dupa atitea  investiții ,retehnologizari și modernizari costisitoare, o buna parte a aviculturii românești a atins superlativul.Dar  pentru ca investitorii să nu ne ocolasca, este important, ca produsele să poată fi vândute fără taxe suplimentare și fără concurența importurilor de ouă poloneze, vândute în România la prețuri de dumping.Acest  atentat la securitatea alimentară  nu se rezuma doar la  importurile de ouă din Polonia. Nu mi se pare normal să mai importăm din această țară ouă atât timp cât avicultura românească asigură necesarul pentru toată țara și mai dăm și la export. În plus, dacă în Polonia aceste ouă se vând cu doi eurocenți, în România sunt comercializate cu un eurocent și jumătate. Adică sub prețul lor de cost și al nostru. Și atunci nu este oare vorba despre evaziune fiscală,mai ales  că unele transporturi intră fără acte. Nu suntem împotriva aducerii produselor din comunitatea europeană, dar să fie de aceeași calitate ca si cele produse de noi, să fie supuse acelorași analize și comercializate la un preț echitabil pentru toată lumea.“
Importurile de ouă din Polonia   reprezintă si o concurență neloială pentru producătorii români. În afară de faptul că prețul mic ridică suspiciuni cu privire la sănătatea și calitatea ouălor, timpul pierdut cu transportul lor dintr-o țară într-alta este important. În vreme ce ouăle românești pot ajunge pe raft în aceeași zi în care au fost ouate, cele din Polonia sunt strânse în două zile de la producător și mai fac două zile pe drum. Deci nu sunt la fel de proaspete ca ale fermelor noastre.De la poarta fermelor  ouăle pleacă cu prețul de 0,25-0,30 bani, însă magazinele pun încă o dată acest preț și astfel „producția câștigă mai puțin.“ O altă problemă semnalată  consta in  lejeritatea controalelor vamale. Pentru că acestea nu sunt foarte stricte (ar trebui să se verifice marcajul produselor și să se știe exact destinația lor) pătrund în țară ouă care nu sunt marcate. Acestea ajung la diverse persoane care le marchează și le vând ca fiind ouă românești.

2- Distinsul doctor in legumicultura,Dr. Victor Lacatus, ne arata unde duce- nu doar Carenta de OMENNIE, ci si  carenta de CALCIU Dr. Victor Lacatus

Carenta de calciu poate pacali pe legumicultorul “grabit” sa cheltuie pe o dereglare fiziologica –bani cu tratamente pentru boli sau daunatori

Cu alte cuvinte, necesarul de calciu al plantei este asigurat in permananta de apa care este absorbita prin sistemul radicular. Temperaturile ridicate, uneori excesive, dublate si de o asigurare deficitara cu apa a plantelor, au caracterizat in mod desebit sezoanele de vara din ultimii ani, determinand aparitia carentei de calciu, cu repercursiuni grave asupra productiei de legume, atat din camp cat si din solarii.

In practica legumicola sunt cunoscute o serie de simptome datorate unei aprovizionari deficitare, inconstante, cu calciu, cum ar fi:

– putregaiul apical al fructelor de tomate, ardei lung, gogosar si gras, pepeni verzi, si patlagele vinete;

– avortarea fructelor de castraveti;

– asa-numita „inima neagra” la telina;

– brunificarea frunzelor din interiorul capatanilor de varza alba si de Bruxelles;

– mici cavitati in radacinile de morcov;

–  piticirea cepei si a cartofilor;

 arsura marginala a frunzelor de salata si varza.

Din cele de mai sus se poate constata ca o aprovizionare insuficienta cu calciu afecteaza direct productia, uneori un procent si de 50 % devenind necomercializabila. Efectul este atat direct cat si indirect. Zonele afectate, fie fructe, fie frunze, fie radacini, devenind „porti” de intrare pentru diversi agenti patogeni.

Asa cum am spus la inceput, principala cauza a aparitiei acestor simptome o constituie slaba aprovizionare cu apa a plantelor. De cele mai multe ori, solul este bine aprovizionat cu calciu, dar acesta nu este preluat in cantitati suficiente de catre radacina si nici nu este translocat, mutat, din tesuturile mai batrane catre cele mai tinere in crestere.

Cazurile cand apare o astfel de situatie sunt multiple. Carenta de calciu poate fi directa, cand acest element lipseste din solutia solului, sau indirecta, cand el exista in sol dar nu este preluat pe masura cerintelor plantei, deoarece din diverse motive, planta nu absoarbe apa suficienta.

Cand planta nu absoarbe apa suficienta? Cand nu udam suficient, sau cand, din diferite motive, nu poate absorbi o cantitate mai mare de apa, pe masura consumului.

Irigarea pe brazde, pe carari, pe fitarai, sau cum ii mai spune, acea irigare „in dinti de fierastrau”, odata sau cel mult de doua ori pe saptamana, face ca la inceput sa avem exces de apa, iar spre sfarsit, inainte de urmatoarea udare, sa avem lipsa de apa. Este bine de stiut ca atat excesul cat si lipsa, conduc la o aprovizionare deficitara a plantelor cu apa si implicit cu calciu. Excesul de apa conduce la o asfixiere a radacinii si la moartea in primul rand a acelor perisori radiculari foarte fini si foarte activi.

Dar poate cele mai frecvente cazuri le intalnim atunci cand desi udam suficient, plantele nu absorb atata apa pe cat consuma. De exemplu:

–  cand umiditatea relativa a aerului este foarte ridicata, in camp ca urmare a unui sezon de ploi continui cu nebulozitate ridicata, iar in solarii cand aerisirea este insuficienta, cazul celor mai multe solarii din Romania;

–  cand sistemul radicular este slab dezvoltat, cum se intampla pe solurile grele, neaerate si reci, cu deficit de fosfor in momentul plantarii sau in cazul unui foliaj bogat ca urmare a unei fertilizari in exces cu azot si care necesita un consum mai mare de apa pe care radacina nu-l poate asigura;

– cand avem atac de ciuperci patogene de sol cum ar fi fuzarioza si verticilioza, care impiedica o absorbtie normala de apa si elemente minerale, prin blocarea vaselor conducatoare;

– o concentratie mare de saruri solubile in solutia solului, ca urmare a aplicarii unor doze excesive de ingrasaminte;

–  un exces de ioni amoniu in solutia solului, ioni care impiedica absorbtia calciului, asa cum se poate intampla cand fertilizam cu doze mari de uree;

Temperaturile extrem de ridicate din lunile iulie, dar mai ales august, conduc la o rata foarte ridicata a transpiratiei plantelor, cu toate incercarile acestora de a-si autoregla regimul hidric prin acele rasuciri ale frunzelor, prin inchiderea stomatelor. In aceste conditii, sistemului radicular ii este adeseori aproape imposibil sa asigure consumul de apa al plantelor. Fenomenul se accentuiaza atunci cand se cultiva soiuri si mai ales hibrizi neadaptati unor astfel de conditii climatice nefavorabile. Este vorba de acei hibrizi de tomate, ardei gras si patlagele vinete cu crestere vegetativa puternica si care cultivati in conditii de sol improprii, raportul parte aeriana:parte radiculara, este mult in favoarea partii aeriene.

Care ar fi remediile in astfel de situatii? Iata cateva mai importante:

kp

– folosirea metodei de irigare prin picurare, prin care putem asigura o aprovizionare corespunzatoare si constanta a plantelor cu apa si dupa caz cu calciu, prin introducerea azotatului de calciu in solutia de udare, cca 500 g/zi/1000 m2, in perioadele de stres;

– cresteriea frecventei udarilor, mentinand aceeasi norma de udare;

– aplicarea foliara periodica, uneori si la intervale de 3-5 zile, mai ales in perioadele cu insolatie puternica, a unor ingrasaminte cu calciu, cum ar fi azotatul de calciuCalmax sau CaFORTE (un ingrasamant foliar bioactiv, care pe langa calciu, mai contine si azot, magneziu si aminoacizi esentiali in stimularea absorbtiei; prezenta magneziului in acest ingrasamant foliar are rolul de a preveni carenta de magneziu datorita antagonismului Ca:Mg, dar si a consumului excesiv din acest element in conditiile unei intensitati luminoase foarte ridicate);

–  pentru culturile ecologice recomandam DELCAMAG, un produs natural, care deasemenea contine atat calciu cat si magneziu, aplicat foliar sau radicular daca pH-ul solului este acid-slab acid .

– amendarea solurilor acide cu DELCAMAG sau cu carbonat de calciu, in doza de 300-1000 kg/1000 m2, in functie de pH-ul initial al solului; la fel si in cazul culturilor pe substrat de turba acida, cand aceasta nu a fost amendata in prealabil;

– dezinfectia solurilor din solarii cu Basamid sau cu produse pe baza de metham sodiu, precum siefectuarea unor tratamente preventive, cu Topsin in concentratie de 0,05-0,15 %, in functie de fenofaza, in amestec cu un fungicid gen Dithane M 45, 0,2 %, pentru atenuarea atacului unor ciuperci de sol;

– masuri de optimizare a aerisirii spatiilor protejate – defoliere treptata, desime de plantare corespunzatoare, cresterea inaltimii solarului si deci a volumului de aer, introducerea eventual a ventilatoarelor, modificarea tipului constructiv cu aerisire la coama si bineinteles laterala si frontala;

– musuroirea plantelor pentru a favoriza cresterea radacinilor adventive.

Toate aceste masuri, dar mai ales aplicarea foliara a unor produse cu calciu, reduc semnificativ incidenta carentei de calciu, reduc pierderile de productie, fructele sunt mai grele si mai rezistente la transport si la pastrare.

2- Dr. Victor Lacatus

B) Iata bilantul partial al” privatizarilor “hotoase”! Oameni şi popoare din TOATĂ lumea, pentru întâlnirea cu Isus, suntem chemaţi acum, la un Post Duhovnicesc individual, comunitar, naţional şi global- cu stomacul şi cu mintea, cu vorbirea, simţirea, privirea, dar şi cu senzualitatea…, cu inima; Căci “Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om,(pentru ca toate curviile, răutătile, vicleniile , gunoaiele si excrementele spurcăciunii satanice vin din inima demonizată ).” (Mat.15/11-18)…Astfel-să ne naştem din nou (Ioan cap 3) …” Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape” (Îs 55/6) / Ce ne mai pregatesc ei ! Unde va ajunge Tara condusa de pucariasi!/ NU trageti in Legionari ca se prea inmultesc si scapa tara de intunecimi! etc

(B-Iată cum se fură 6 miliarde de euro pe an)

gt

Dă pe dinafară şi Cerul-preaplin de vorbării, surogate,formalisme şi condiţionările bisericane -posturi făcute de ochii lumii… S-au săturat şi sânii norilor să mai adune cererile voastre scrise cu mâinile pline de păcate, de sânge…” Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi slutesc fetele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata…” (Matei 6/16-18)” Ascultaţi cuvântul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! “Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine va cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie!

Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.

dw 

Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge! Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!

 

Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! – Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face că lana. De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării; dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.” Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, şi acum e plină de ucigaşi! Argintul tău s-a prefăcut în zgura, şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n-ajunge până la ei. De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul oştirilor,…” (Îs.1/10-24)

1;

Dacă OMUL Isus, care nu a făcut nici un păcat, a ţinut cu bucurie Postul Adevărat, timp de 40 de zile, noi care suntem doctori în greşeli, zămisliţi din păcat, de ce ocolim Postul Divin şi Usa-Isus, voind să intrăm pe fereastră în Salvatoarea “Corabie” Cristică!” Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte fără bani şi fără plată!”

  De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultaţi-Mă, dar, şi veţi mânca ce este bun, şi sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase. Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi: căci Eu voi încheia cu voi un legământ veşnic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David. Iată, l-am pus martor pe lângă popoare, cap şi stăpânitor al popoarelor

Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând.” “Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre

Căci, după cum ploaia şi zăpada se coboară din ceruri şi nu se mai întorc înapoi, ci udă pământul şi-l fac să rodească şi să odrăslească, pentru ca să dea sămânţa semănătorului şi pâine celui ce mănâncă, tot aşa şi cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele. Da, veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi călăuziţi în pace. Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră, şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme. În locul spinului se va înălţa chiparosul, în locul mărăcinilor va creşte mirtul. Şi lucrul acesta va fi o slavă pentru Domnul, un semn veşnic, nepieritor.”” (Îs 55/1-13)

 Aşa vorbeşte Domnul: “Păziţi ce este drept şi faceţi ce este bine; căci mântuirea Mea este aproape să vină, şi neprihănirea Mea este aproape să se arate. Ferice de omul care face lucrul acesta şi de fiul omului care rămâne statornic în el păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi stăpânindu-şi mâna ca să nu facă niciun rău!

 Străinul care se alipeşte de Domnul să nu zică: “Domnul mă va despărţi de poporul Său!” Şi famenul să nu zică: “Iată, eu sunt un copac uscat!” Căci aşa vorbeşte Domnul: “Famenilor care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce-Mi este plăcut şi vor stărui în legământul Meu, le voi da în Casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un loc şi un nume mai bune decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic, care nu se va stinge. Şi pe străinii care se vor lipi de Domnul ca să-I slujească şi să iubească Numele Domnului, pentru ca să fie slujitorii Lui, şi pe toţi cei ce vor păzi Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi vor stărui în legământul Meu, îi voi aduce la muntele Meu cel sfânt şi-i voi umple de veselie în Casa Mea de rugăciune…” Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu care strânge pe cei risipiţi ai lui Israel: “Voi mai strânge şi alte popoare la cei strânşi acum din el.” Veniţi, toate fiarele de pe câmp, veniţi de mâncaţi, toate fiarele din pădure! ” (Îs 56/1-120)

“Piere cel neprihănit, şi nimănui nu-i pasă; se duc oamenii de bine, şi nimeni nu ia aminte că din pricina răutăţii este luat cel neprihănit… În pietrele lustruite din paraie este partea ta de moştenire, ele sunt soarta ta; lor le torni şi jertfe de băutură şi le aduci daruri de mâncare: Pot Eu să fiu nesimţitor la lucrul acesta?

… Şi de cine te sfiai, de cine te temeai, de nu Mi-ai fost credincioasă, de nu ţi-ai adus aminte şi nu ţi-a păsat de Mine? Şi Eu tac, şi încă de multă vreme: de aceea nu te temi tu de Mine. Dar acum îţi voi da pe fată neprihănirea, şi faptele tale nu-ţi vor folosi! Şi atunci să strigi, şi să te izbăvească mulţimea idolilor tăi! Căci îi va lua vântul pe toţi, o suflare îi va ridica. Dar cel ce se încrede în Mine va moşteni ţara şi va stăpâni muntele Meu cel sfânt.” Şi El zice: “Croiţi, croiţi drum, pregătiţi calea, luaţi orice piedică din calea poporului Meu!” Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt: “Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie; dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite. Nu vreau să cert în veci, nici să ţin o mânie necurmată, când înaintea Mea cad în leşin duhurile şi sufletele pe care le-am făcut. Din pricina păcatului lăcomiei lui, M-am mâniat şi l-am lovit; M-am ascuns, în supărarea Mea, şi cel răzvrătit a urmat şi mai mult pe căile inimii lui. I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui; îl voi călăuzi şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng împreună cu el. “(Îs.57/1-21)

Oameni de pretutindeni, neamuri şi popoare, să primim Pocăinţa Dumnezeiască, dăruită de Isus, fără bani, pomeni, sau alte condiţionări! Să ne pocăim şi pentru că am compromis Postul descries în Biblie…” Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei!

  În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. “La ce ne foloseşte să postim” – zic ei – “dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?” – Pentru că, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri. Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?

 Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, da drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.

Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: “Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei satura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare!. Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă. Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit “Dregător de spărturi”, “Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmand căile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.” (Îs 58/1-14)…

Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedica să v-asculte! Căci mâinile vă sunt mânjite de sânge, şi degetele, de nelegiuiri; buzele voastre spun minciuni, şi limba voastră vorbeşte nelegiuiri.

Niciunuia nu-i place dreptatea, niciunul nu se judecă cu dreptate; ei se bizuie pe lucruri deşarte şi spun neadevăruri, zămislesc răul şi nasc nelegiuirea. Clocesc ouă de basilic şi ţes pânze de păianjen. Cine mănâncă din ouăle lor moare; şi, dacă se sparge vreunul, iese o năpârcă. Pânzele lor nu slujesc la facerea hainelor, şi nu pot să se acopere cu lucrarea lor; căci lucrările lor sunt nişte lucrări nelegiuite, şi în mâinile lor sunt fapte de silnicie. Picioarele lor aleargă spre rău şi se grăbesc să verse sânge nevinovat; gândurile lor sunt gânduri nelegiuite, prăpădul şi nimicirea sunt pe drumul lor. Ei nu cunosc calea păcii, şi în căile lor nu este dreptate; apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele nu cunoaşte pacea.

De aceea, hotărârea de izbăvire este departe de noi, şi mântuirea nu ne ajunge. Aşteptam lumină, şi iată întunericul; lucirea, şi umblam în negură! Bâjbâim ca nişte orbi de-a lungul unui zid, bâjbâim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua în amiaza mare ca noaptea, în mijlocul celor sănătoşi suntem ca nişte morţi

Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne văităm ca nişte porumbei, aşteptam izbăvirea, şi nu este, aşteptam mântuirea, şi ea este departe de noi. Căci fărădelegile noastre sunt multe înaintea Ta, şi păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt cu noi şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre. Am fost vinovaţi şi necredincioşi faţă de Domnul, am părăsit pe Dumnezeul nostru; am vorbit cu apăsare şi răzvrătire, am cugetat şi vorbit cuvinte mincinoase; şi astfel izbăvirea s-a întors înapoi, şi mântuirea a stat deoparte; căci adevărul s-a poticnit în piaţă de obşte, şi neprihănirea nu poate să se apropie. Adevărul s-a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jefuit.

El vede că nu este niciun om şi Se miră că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui Îi vine în ajutor, şi neprihănirea Lui Îl sprijină. Se îmbracă cu neprihănire ca şi cu o platoşă, Îşi pune pe cap coiful mântuirii; ia răzbunarea că o haină şi Se acoperă cu gelozia ca şi cu o manta

El va răsplăti fiecăruia după faptele lui, va da potrivnicilor Săi mânia, va întoarce la fel vrăjmaşilor Săi şi va da ostroavelor plata cuvenită!  Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus, şi de slava Lui cei de la răsăritul soarelui; când va năvăli vrăjmaşul ca un rău, Duhul Domnului îl va pune pe fugă.”Da, va veni un Răscumpărător pentru Sion, pentru cei ai lui Iacov care se vor întoarce de la păcatele lor, zice Domnul. Şi iată legământul Meu cu ei, zice Domnul: “Duhul Meu, care Se odihneşte peste tine şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta nu se vor mai depărta din gura ta, nici din gura copiilor tăi, nici din gura copiilor copiilor tăi, de acum şi până-n veac, zice Domnul.” (Îs.59/1-21

Ce ne pregatesc ei !!! Uniune Europenă urmăreşte să înăbușe în mod insidios vocea popoarelor

lenin

Preluând de la Statele Unite o retorică foarte agresivă, UE amenință cu regularitate. În plus,cei care iau decizii la Bruxelles şi care se lasă „teleghidați“ de plutocrația mondialistă anglo-saxonă, care împreună cu francmasoneria mondială se află la originea proiectului construcției europene, ce a fost regizată din umbră.

Finanțele anglo-americane duc din 2008 încoace un atac în toată regula. UE au continuat activitatea insidioasă de distrugere. La imperiul european, strategia elitei de la Bruxelles este aceea de a schimba (în rău) chiar din interior și de a o face să adopte unele tratate internaționale care sunt de natură să-i perturbe şi să-i modifice funcționarea în sensul dorit de capii ascunși ai Uniunii Europene. Aceasta se înfăptuieşte în mod insidios, întocmai aşa cum explică Mark Leonard, președintele de la European Council on Foreign Relations (ECFR), think-tank-ul mondialist ce a fost creat în 2007: „Europa a reușit deja să pătrundă în viața europenilor fără prea mari dificultăți, mulându-se pas cu pas pe structura existentă a vieții naționale, transformând apoi din interior instituțiile naționale, pe care le-a lăsat doar în aparență intacte.“

Exact această schimbare în rău ce se realizează cu viclenie din interior este cea pe care o vizează tratatele internaționale, care sunt, de fapt, niște instrumente manipulative ale globalizării legislației, ce urmăresc să facă diferitele legislații naționale să fie compatibile între ele și să faciliteze, în felul acesta, schimbările de care UE are nevoie spre a-şi impune controlul.

p5-1-iran-switzerland-nuclear-talks

Astfel de tratate internaționale sunt pregătite de către funcționari și sunt apoi negociate de către diplomați (înainte de a fi semnate de către miniștrii ce fac parte din guverne numite, și nu alese). Aceste tratate viclene obligă după aceea guvernele europene să le aplice pe teritoriul lor național. Rolul parlamentelor naționale se limitează, așadar, la ratificarea ori la refuzarea ratificării unui text de acest gen, a cărei acceptare este astăzi prezentată ca fiind inevitabilă și care apoi nu poate fi, așadar, nici modificat și nici orientat într-o altă direcție. În ceea ce privește poporul, acesta nu mai poate să se exprime decât, eventual, printr-un referendum care ar putea fi organizat împotriva ratificării de către parlament, drept care la ora actuală este din ce în ce mai disputat. Așadar, este evident că tocmai popoarele și parlamentele sunt marii absenți ai dreptului internațional public.

Odată cu dezvoltarea accelerată a dreptului economic internațional, tratatele înlocuiesc deja legi ale parlamentelor, atunci când nu le obligă pe acestea din urmă să transcrie în dreptul intern regulile imperative pe care astfel de tratate le conțin. Actualmente, UE și OMC sunt din ce în ce mai prezente și au devenit o sursă de legislație din ce în ce mai stufoasă, ce le impun statelor, altădată suverane, rolul de simpli executanți. Statele își asumă apoi în mod formal obligațiile internaționale la care subscriu, însă, în cele din urmă, cetățenii sunt cei care trebuie să se supună și să suporte consecințele, chiar fără să fi participat absolut deloc la adoptarea acestor tratate, nici în mod direct și nici prin intermediul aleșilor din parlament.

Adoptarea altor acorduri internaționale constituie, totodată, un mijloc de supunere „automată“ ce semnează aproximativ 500 de tratate internaționale pe an la noul drept european, fără ca cetățenii ei să se poată opune. Această situație bizară este ceea ce consiliul federal numește, în jargonul rapoartelor sale despre Europa, „asumarea autonomă“ a dreptului comunitar.

Exact aceasta este ceea ce, de fapt, caută să obțină capii UE. Celebra citadelă a marilor bancheri internaționali, City din Londra, ai cărei stăpâni, ilustrează într-un mod flagrant manevrele insidioase şi abjecte ce sunt folosite de către clica mondialistă pentru a o slăbi și pentru a obține aderarea la proiectul de dominare mondială: o primă pârghie este cea socială şi folosește deja emigrarea masivă pentru a-i ataca pe nesimțite identitatea și coeziunea socială, distrugând totodată legăturile sociale prin instaurarea haosului și a entropiei, după dictonul masonic Divide et impera (Dezbină și stăpâneşte).

O a doua pârghie este cea economică, deoarece se urmărește slăbirea unuia dintre plămânii economici, respectiv piața financiară, cu scopul de a reduce din ce în ce mai mult autonomia economică și de a o face să fie cât mai dependentă de UE.

A treia pârghie este cea legislativă şi are drept obiectiv perturbarea, prin schimbare, a instituțiilor, spre a le face să devină instituții „euro-compatibile“, împiedicând în felul acesta, cu viclenie, aplicarea democrației directe.

Mikhail Khmelko - To the Great Russian People (sketch)

Constatăm, în mod inevitabil, că elita plutocraților, constituită, nu se dă înapoi în fața niciunui obstacol atunci când vine vorba de a avansa cu implementarea diferitelor măsuri aberante prevăzute în agenda ei mondialistă, și se ambiționează ca într-o fază finală să instaureze un guvern mondial tiranic.

Elitismul, minciuna, înșelătoriile de tot felul, aroganța, intimidarea, disprețul, șmecheria, inversarea deja evidentă a valorilor sunt atributele caracteristice ale acțiunilor pe care le întreprind și ale deciziilor pe care le iau elitele ce conduc UE, mai întâi prin intermediul instrumentelor instituționale cum ar fi FMI, OMC, Banca Mondială, și apoi prin intermediul instrumentelor legislative ce vizează promovarea globalizării și pe care structurile politice ale statelor sunt chemate să le modifice şi să le denatureze în favoarea unui federalism ultraliberal.

În sfera socială, valorile fondatoare ale „coabitării“ ce leagă diferiții factori ai societății, la fel ca și structurile sociale,familia, convingerile religioase, sunt în mod sistematic atacate, spre a favoriza acţiunea destructivă a acestui compresor neoliberal care urmărește să perturbe şi să niveleze aproape totul.

Următoarea fază a instaurării mondialismului ce este vizată de sinistra Nouă Ordine Mondială constituie o etapă importantă către destinul totalitar care ne este pregătit, iar dacă oamenii nu se vor trezi, cât mai mulţi şi cât mai repede, acesta se va petrece în curând. În anul 2015 urmează să se nască „Marea Piață Transatlantică“, care corespunde voinței stăpânilor satanici (ce acţionează din umbră) ai acestei lumi. Aceasta va presupune o liberalizare totală a schimburilor comerciale și financiare, precum și o uniformizare completă a politicilor judiciare și a celor referitoare la securitate între Statele Unite și UE. Altfel spus, Statele Unite vor absorbi în totalitate UE și vor constitui apoi vectorul unui liberalism de neoprit și a unui imperialism războinic, feroce, care va fi oricând gata să răstoarne toate obstacolele ce se pun în calea stabilirii unui tiranic şi sinistru guvern mondial.

Etapa următoare va implica impunerea unei puteri executive care va fi instituită în următorii 10 ani și care va folosi după bunul său plac forța judiciară, forţa polițienească și cea militară. Popoarele nu vor avea apoi o altă opțiune în afara aceleia de a se supune orbeşte. Așadar, dacă popoarele nu se vor trezi până ce nu este prea târziu, se anunță o nouă şi cumplită eră a dictaturii.

Întrucât prostia, indiferenţa, inerţia, apatia și resemnarea oamenilor sunt cei mai fideli aliați ai plutocrației mondialiste,o funcționare postdemocratică neoliberală, acest fapt s-a petrecut pentru că cel mai adesea popoarele nu au avut suficientă luciditate, vigilență și au lăsat mondialismul neoliberal să se impună prin mecanismul construcției europene, iar aceasta s-a pornit încă de la începutul anilor ’70 ai secolului trecut. Românii de condiție medie își petrec multe ore din zi în fața televizorului… Dacă ei și-ar consacra zilnic fie chiar și numai 45 de minute din timpul lor disponibil citirii atente a informaţiilor alternative, străduindu-se să-și creeze o perspectivă lucidă şi obiectivă, ei ar putea să aibă o grilă de lectură şi de percepere a evenimentelor mult mai limpede și mai profundă și ar putea să dejoace, în felul acesta, cu multă uşurinţă schemele mentale înşelătoare care le sunt induse în fiecare zi. Ei ar putea înțelege, de exemplu, faptul că stigmatizarea sistematică a românilor în presă nu are nici pe departe drept cauză fundamentală „apărarea drepturilor omului“, ci mai degrabă evidenţiază, dincolo de aparenţe, faptul că ortodoxia română sunt incompatibile cu „valorile“ mondialismului, pe care urmăresc să le impună cu orice preţ.

La rândul lui, Karl Albrecht Schachtschneider, profesor din Nürnberg, Germania, care este considerat ca fiind unul dintre cei mai aspri critici ai Uniunii Europene şi ai Tratatului de la Lisabona, care este în ascensiune în toate ţările europene. El a susţinut despre neconstituţionalitatea Tratatului de la Lisabona şi despre multiplele sale probleme, printre care reintroducerea, pe uşa din spate, a pedepsei cu moartea: „Europenizarea cu orice preţ și globalizarea furibundă sunt, în realitate, instrumentele «anumitor forțe satanice» şi care vizează crearea unei lumi uniformizate de muncitori obtuzi și de consumatori năuci, și nu a unei lumi de oameni cu adevărat liberi“, afirmă profesorul Karl Albrecht Schachtschneider.

A avea curaj înseamnă, de asemenea, să recunoaştem că, de fapt, legislaţia europeană, ce este un instrument al mondialismului neoliberal, a făcut ca în Statele Unite, prin intermediul libertății de circulaţie a capitalului și prin liberul schimb, să devină imposibilă monetizarea datoriei, şi că, la modul general, prin neutralizarea suveranității statelor europene, a fost favorizată o creștere fără precedent a controlului asupra Europei. Merită să ne amintim faptul că aşa-zisa construcție europeană este un proiect francmasonic ce a fost creat de către plutocrații finanțelor anglo-saxone, ce sunt cu toţii în tabăra mondialiștilor.

„Aceasta este o Europă care pregătește pas cu pas drumul către un guvern mondial“ după cum afirmă cât se poate de clar şi deloc întâmplător Jacques Barrot, fost vice-președinte al Comisiei Europene.

Proiectul mondialist este mereu confirmat, adeseori reafirmat și chiar supralicitat doar de către cei care profită de pe urma lui. Astfel, este semnificativ că în memoriile sale, David Rockefeller a scris: „Unii cred cu tărie că facem parte dintr-o cabală și ne acuză pe mine și pe familia mea că suntem «internaționaliști» și conspirăm împreună cu alți oameni de pe această planetă pentru construirea unei structuri economice și politice mondiale ce va fi tot mai integrată, o lume unică, dacă preferați această exprimare. Dacă aceasta este acuzația care mi se aduce, ei bine, pledez vinovat și sunt chiar mândru de aceasta.“

index

Aceleași afirmații – ce sunt însă formulate cu alte cuvinte – le găsim și la James Paul Warburg, bancher american, consilier economic al președintelui Roosevelt și fiul lui Paul Moritz Warburg, unul dintre „părinții“ fondatori ai Băncii Rezervei Federale americane, care a declarat în fața Senatului american, în anul 1950: „Vom avea până la urmă un guvern mondial, fie că aceasta le va conveni sau nu le va conveni oamenilor. Singura problemă este de a ști dacă acest guvern mondial va fi instaurat cu forţa sau printr-un liber consimțământ.“

În sânul acestui premondialism secretos şi machiavelic știm că platformele-program ale anumitor întâlniri oculte ale plutocrației joacă un rol foarte important. Este cazul grupului Bilderberg, care este, în realitate, vârful de lance al mondialismului și al construcției europene și ale cărui decizii se sustrag oricărui control. Tocmai de aceea, Georges MacGhee, fost ambasador american în Germania de Vest, a afirmat că „în cadrul întâlnirilor grupului Bilderberg a fost conceput Tratatul de la Roma, care apoi a dat naștere Pieței Comune.“ Tot grupul Bilderberg se află la originea planificării monedei euro și a numirii lui Herman Van Rompuy, fostul președinte al Consiliului european, ca urmare a întâlnirii anuale a grupului Bilderberg ce a avut loc în anul 2009.

Românii, se află într-un moment de răspântie. O răsturnare absurdă a valorilor ne marchează pe toţi, chiar dacă nu toţi ne îngăduim timpul să conştientizăm acest dezastru. Pentru a-şi rambursa datoriile la „nesfânta treime” (Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar Internaţional), unele ţări europene sunt constrânse să cedeze părţi întregi din economie şi din avuţia naţională,cumpărătorului care le oferă cel mai bun preţ.

Încă de la conceperea sa, politica Uniunii Europene (UE) se bazează doar pe o viziune economică şi financiară cu orientare neoliberală (întrucât este de sorginte atlantică) şi pe dreptul pe care îl generează ea însăşi (precum „drepturile omului”). În consecinţă, aceasta nu cunoaşte identitățile naţionale, valorile şi cultura popoarelor.

Uniunea Europeană este înainte de toate o construcţie care reflectă interesele marilor bancheri internaţionali şi ale slugilor lor, managerii de la conducerea întreprinderilor multinaţionale. Centrul puterii este „Comisia” de la Bruxelles, formată din „comisari” numiți care răspund în faţa acestora. Aceştia domnesc peste zeci de mii de funcționari care emit peste 25.000 de acte normative pe an.
Beneficiind de privilegii fiscale nemaiauzite, sub pretextul că ei nu trebuie să poată fi mituiți de niciun stat, aceşti funcţionari încasează salarii cuprinse între 7.900 şi 18.200 de euro pe lună, brut.

Crowd of people walking on city

Cu orientare neoliberală şi atlantică, fiind la cheremul pieţelor financiare, Uniunea Europeană a plutocraţilor nu tolerează nici incertitudinea, nici contradicţia. De fapt, aşa cum a recunoscut în Parlamentul de la Strasbourg în anul 1999 Jacques Delors, fostul preşedinte al Comisiei Europene: „Europa este o construcţie cu o aparenţă tehnocratică, ce se desfăşoară sub egida unui fel de despotism lejer şi luminat.” O tehnocraţie despotică ce pune stăpânire pe pieţe şi care nu suportă exercitarea democraţiei (alegeri, referendumuri), duce la apariţia îngrijorărilor din partea investitorilor.

Aşa cum remarca Thibaud de la Hosseraye, „Alegerile democratice pe care le pot face popoarele sunt lipsite de orice sens, de orice efect asupra realităţii, atunci când li se cere părerea, întrucât jocurile sunt deja făcute.

Este vorba despre metoda „faptului împlinit”, a unui vot care nu mai are valoare de decizie, ci de validare: „Acesta vine după ce decizia a fost luată şi după ce situaţia care rezultă este considerată suficient de avansată pentru a părea ireversibilă. Votul se reduce astfel la simpla conformare a populaţiei la rezultatul prestabilit al alegerilor, ce sunt făcute în mod discreţionar de către instanţele nealese (funcţionari, experţi, lobby-işti)”.

Alegerile sau referendumurile organizate periodic au drept scop măsurarea gradului de adeziune a opiniei publice, de compatibilitate între ceea ce au realizat liderii din Uniune şi ceea ce poporul poate suporta. Poporul nu este întrebat ceea ce crede, si nici ceea ce vrea.

Atunci când popoarele spun nu cu privire la un anumit subiect, forurile de conducere ale Uniunii Europene îl vor relua schimbându-i ambalajul: aşa s-a petrecut cu operaţiunea de a converti Constituţia în Tratatul de la Lisabona. În consecinţă, ceea ce constatăm în urma votului negativ privind Constituţia europeană (2005), precum şi în urma votului negativ privind Tratatul de la Lisabona este că, pentru a-şi atinge scopurile, şefii Uniunii Europene nu se mai mulţumesc să nu ţină cont de voinţa oamenilor, ci decid să li se opună direct, prin forţă. Nu doar că nu au încredere în popoare, ba chiar, în zilele noastre, le sfidează”, concluzionează Thibaud de la Hosseraye.

Cu privire la Tratatul de la Lisabona, ce nu face decât să reia Constituţia europeană , tehnocraţii aflaţi în slujba marilor bancheri internaţionali s-au folosit pur şi simplu de manevre administrative viclene pentru a nu mai fi siliţi să consulte voinţa populară, cu scopul de a face să meargă mai departe proiectul lor aberant de „construcţie europeană“, care vizează crearea unui superstat masonic. Cei care au investigat această înşelăciune au recunoscut ei înşişi acest fapt.

Prin urmare, Valéry Giscard d’Estaing spunea la data de 14 iunie 2007 că, prin diverse manevre, „Opinia publică va fi determinată să adopte fără să ştie dispoziţiile pe care nu îndrăznim să i le prezentăm în mod direct.” În ceea ce-l priveşte pe ministrul belgian al Afacerilor Externe, Karel de Gucht, acesta spunea: „Scopul Constituţiei era să fie mai lizibilă, inteligibilă […]. Scopul acestui tratat este să fie ilizibil, neinteligibil […]. Astfel, Tratatul de la Lisabona, devenit ilizibil, neinteligibil prin complexitatea lui, a fost impus popoarelor europene. Constituţia se vroia a fi clară, în timp ce acest tratat trebuie să fie obscur. Acest fapt este un succes.”

Euro este de fapt un instrument de slăbire a suveranităţii naţiunilor

Eliminarea monedei naţionale pentru adoptarea unei monede unice înseamnă abandonarea autonomiei monetare, care este în sine un instrument de stabilizare economică. Adaug la această situaţie de confiscare a suveranităţii monetare faptul că Tratatul de la Maastricht obligă ansamblul națiunilor membre ale Uniunii Europene să împrumute de pe piaţa financiară, în loc să poată să emită moneda. Acest fapt are drept consecinţă creşterea generală evidentă a îndatorării statelor, ce sunt obligate să îşi ramburseze datoriile şi dobânzile acestor datorii la băncile private.

revolt

Uniunea Europeană: o uniune economică în beneficiul ocultei financiare şi aproape nimic altceva

Pentru tehnocraţii europenişti ce se hrănesc cu un gen de neomarxism, în construcţia europeană contează doar economia. Eliminând factorul cultural şi social la porunca venită de la superiorii lor adesea neştiuţi din ierarhia masonică, obsedaţi de îmbogăţirea proprie şi orbiţi de dogmele neoliberalismului, aceştia sunt capabili să spună orice ca să facă opinia publică, de cele mai multe ori neavizată şi dezinformată, să le înghită pe nemestecate gogoșile.

Uniunea Europeană este capul de pod pentru structurarea unui guvern mondial şi al statului fascist unic planetar, pe care bancherii internaţionali se străduiesc disperaţi să îl instaureze demolând identităţile naţionale, negând diferitele culturi şi valori ale popoarelor.

În anii ’50 ai secolului trecut, Jean Monnet, agentul oficial de la Paris al bancherului J.P. Morgan, unul dintre „părinții“ fondatori ai Uniunii Europene (UE) a declarat: „Oamenii nu acceptă schimbarea decât atunci când se află într-o stare de acută necesitate, iar necesitatea nu apare decât în situațiile de criză“. Actualitatea recentă îi dă dreptate. Așadar, de la 1957, anul semnării Tratatului de la Roma, care este totodată actul de naștere al Comunității Europene, și până în prezent, bizara construcție europeană nu a „progresat“ niciodată atât de mult.

Înființarea acestui stat federal european, ce a fost plănuită și finanțată de către elita financiară anglo-saxonă și de către ideologii mondialiști din cadrul grupării Council on Foreign Relations (CFR), și după aceea instaurarea lui de către tehnocrați francmasoni avangardiști precum Jean Monnet, Robert Schuman sau Joseph Retinger. Pe de o parte, UE își arată destul de repede adevărata față, respectiv chipul sinistru, aproape criptofascist al unui stat european neoliberal. Pe de altă parte, adevărații „stăpâni ai lumii“,operează din umbră, şi nici măcar nu se mai chinuie să disimuleze: banca Goldman Sachs ocupă avanposturile strategice ale eșichierului politico-economic (puterea executivă a națiunilor, Banca Centrală Europeană (BCE), în vreme ce fondurile speculative destabilizează economia, iar FMI contribuie de zor la munca de distrugere mascată a statelor și a popoarelor (prinse deja în capcana insidioasă a datoriei acaparatoare) prin intermediul unor viclene măsuri de austeritate, din ce în ce mai severe.

The Flintstones Season 7 Full Episodes 4 Hours

Pentru a întări aderarea la proiectul european și pentru a șterge sentimentul anticomunitar, tehnocrații se sprijină actualmente pe un buget de „comunicare“, la care trebuie să adauge mai multe sute de milioane de euro ce sunt destinate campaniilor furibunde de presă și relațiilor publice. Aceste eforturi imense de propagandă vizează, înainte de toate, manipularea cuvintelor pentru „eurofilizarea“ maselor, pentru neutralizarea oricărei opoziții și pentru paralizarea tuturor criticilor îndreptăţite, desigur, toate acestea cu complicitatea evidentă a mass-media.

Înainte de toate, sunt acele sintagme şi cuvinte „semnal“ ce exprimă ideologia oficială și care indică apartenența la clasa dominantă a celui care le folosește. Printre acestea se află cuvinte, termeni şi expresii semnificative precum „pluralitate“, „diversitate“, „guvernare“, „deschidere“, „restructurare“, „reformă“, „liberă circulaţie“, „globalizare“, „criză economică mondială“, „fermieri“, „disponibilizare“, „aliniere la standardele europene“, „platformă europeană de dezvoltare“, „acquis comunitar“, „europarlamentar“, „fonduri europene“, „directive europene“, „aderare necondiţionată la normele şi standardele europene“, „cetăţenie activă“, „dezvoltare durabilă“, „economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate“ etc. etc. După aceea, există anumite cuvinte tabu care corespund unor concepte pe care ideologia dominantă se străduiește din răsputeri să le elimine, cum ar fi, spre exemplu, „popor“, „națiune“, „patrie“,„tradiție“. Merită să mai menționez, de asemenea, și folosirea masivă, am putea spune, a acestei „limbi noi“ prin utilizarea unor termeni-fetiș, al căror sens a fost denaturat, printre care enumăr: „minitratat“, „democrație“, „cetățean“, „valoare“… Și, în sfârșit, trebuie să mai amintesc aici și recurgerea stereotipă, recursivă şi agresivă la termeni descalificanţi şi la „cuvinte stigmatizante“, care sunt menite să impună refuzul insidios al realităților care contravin propagandei oficiale, al dialogului firesc și al dezbaterii de idei, cum ar fi: „eurofob“, „terorist“, „conspiraționist“, „complotist“, „extremist“, „xenofob“, „demagog“, „naționalist“, „populist“, care le sunt adresate prompt şi cu „generozitate“ mai ales opozanților.

Cuvântul „popor“, un cuvânt tabu, nu apare decât o singură dată în tratatul consolidat care a rezultat în urma negocierilor de la Lisabona. De fapt, tehnocrații de la Bruxelles nu agreează exprimarea colectivă a popoarelor, preferând să folosească conceptul individual de „cetățean“. Cuvintele „identitate“ și „națiune“ sunt, de asemenea, pur şi simplu evacuate din vocabularul european, întrucât UE este deja o mașină de norma(liza)re, și deci de eradicare a particularităților naționale.

Ceea ce este și mai grav este că, în materie de informare și de dezbatere cu privire la subiectul Uniunii Europene,mass-media nu își mai face deloc treaba.

Atunci când vine vorba despre UE, analizele sunt în mod sistematic trunchiate. Propaganda furibundă de la Bruxelles este reluată fără nicio altă formă de proces, iar dezbaterile sunt, am putea spune, inexistente. Sectorul mass-media este, în mod evident, în beneficiul capilor ierarhiei europene. Cei care investesc în mass-media nu mai așteaptă o retribuție financiară imediată, ci caută pur şi simplu să dobândească o cât mai mare putere și influență.

Din mijloace de informare, ele au devenit medii de influență ascunsă și prescriptori de opinie. Cel mai adesea, ei nu mai caută să ajute la decriptarea realului, ci lucrează doar pentru a-i face pe oameni să adopte o realitate bizară, care nu mai are niciun fel de substanță. Mass-media nu mai are aproape deloc un mesaj, ci recurge cu abilitate la minciună. Mass-media nu mai este aproape deloc acum un ecran pe care se derulează imagini din realitate, ci a devenit, mai degrabă, ceva care pur şi simplu ecranează realitatea.

O stranie armată de (con)trolli pentru războiul virtual împotriva euroscepticilor

Pentru a contracara într-un mod viclean euroscepticismul ce este în creştere pe internet, tehnocrații de la Bruxelles s-au dotat deja cu un aşa-zis program de „analiză calitativă a mass-media“ și cu mijloace insidioase de „supraveghere a opiniei publice“ pe internet.

Este vorba, de fapt, despre o celulă secretă de ripostă ce este compusă dintr-o armată de (con)trolli, ce sunt nişte agenți secreţi (bine plătiţi!) de influență infiltrați pe internet. Documentele interne ce sunt confidenţiale ale acestui program viclean precizează: „Agenţii instituționali ai Parlamentului European trebuie să aibă capacitatea de a acționa cât mai rapid, într-un mod pertinent și la țintă, în mod anonim, spre a influenţa în favoarea noastră conversațiile pe rețelele sociale.“

Documentele confidenţiale recomandă acordarea unei „atenții deosebite țărilor care au cunoscut o creștere alarmantă a euroscepticismului“, urmărindu-se, în felul acesta, impunerea în astfel de țări a unei atitudini și a unui comportament de tipul „pro-Europa“.

Măsurile insidioase ce au fost luate pentru contracararea nemulțumirii populare iau o turnură din ce în ce mai severă. Spania a fost deja lovită de aşa-zisa „cură“ de măsuri de o austeritate drastică, ce se traduc printr-o rată a șomajului de 26%.

Printre numeroasele programe ce sunt finanțate de UE, mai menționez programul „Arena“, care vizează crearea unui sistem mobil de supraveghere, care caută să garanteze „supravegherea promptă a comportamentelor suspecte și anormale cu ajutorul unei rețele de camere de luat vederi și a unor captori pentru o mai rapidă cunoaștere a situațiilor“, în aeroporturi și în spațiile publice.

Aceste programe stranii ridică deja numeroase întrebări. În spatele acestor proiecte se află cel mai adesea concerne multinaționale. Merită să ne amintim că, în 2012, premiul Nobel pentru „pace“ a fost decernat UE „pentru faptul de a fi contribuit mai bine de 6 decenii la promovarea păcii și a concilierii, a democraţiei şi a drepturilor omului în Europa“. Aceasta este o decizie care insultă și umilește totodată popoarele, ce sunt supuse din ce în ce mai mult austerității și abuzurilor nedemocratice, situații ce sunt decise chiar de către tehnocrații de la Bruxelles.

În ceea ce privește UE, putem cu greu să vorbim despre o contribuție ce este adusă păcii. Dincolo de antagonismele comunitare ce sunt orchestrate abil de la Bruxelles, merită să ne amintim că UE este complice la moartea a 1,5 milioane de irakieni și a 40 de mii de afgani, întrucât toate statele membre ale Uniunii Europene s-au aliat politicii criminale a Statelor Unite pentru invadarea „preventivă“ a Irakului, și respectiv a Afganistanului, sub falsul pretext al „armelor de distrugere în masă“, inexistente de altfel, și totodată sub pretextul „războiului împotriva terorismului“.

În cele din urmă, istoria ne învață şi totodată ne arată că ceea ce provoacă războiul este, în realitate, construirea insidioasă a unui imperiu în genul UE, și nu efortul de a păstra identitatea statelor-națiunii.

Criza sistemică globală nu mai este astăzi pentru nimeni o himeră: ea poate fi resimţită în aproape toate domeniile vieţii, poate fi explicată în detaliu pentru cei care doresc să cunoască adevărul şi reprezintă totodată un punct de cotitură în evoluţia omenirii. Prin chiar specificul ei, criza actuală a determinat dezvăluirea unor mecanisme economico-financiare perverse, care au provocat haosul economic din prezent; criza i-a indicat, de asemenea, pe adevăraţii beneficiari ai dezastrului financiar ce a fost creat în mod deliberat și a dovedit cu claritate faptul că instrumentarea şi declanşarea ei au constituit puncte importante pe agenda politică a unei odioase elite mondiale încă din anul 2007.

Dincolo de îmbogățirea plutocraţiei economice prin aservirea financiară a populației și prin alte modalități specifice, construcția statului federal european se înscrie într-un ambițios proiect global de mondializare cât mai rapidă, constând într-o ideologie ce vizează instituirea unui guvern mondial și dizolvarea națiunilor în „regiuni” controlate de către o super-elită. Această „super‑elită” transnațională este compusă din conducători ai finanțelor internaționale, din înalţi funcţionari provenind din complexul militaro-industrial ori agroalimentar, sau din domeniul farmaceutic și din mass‑media.

Astfel, mondialismul este încurajat de procesul economic al liberului schimb „neoliberal” susținut de organismele înființate în urma acordurilor de la Bretton Woods (FMI, Banca Mondială sau GATT) și care lucrează la unificarea comerțului bunurilor și capitalurilor la nivelul unei piețe mondiale unice.
Prin intermediul interdependenței economice pe care o promovează, mondialismul economic (sau globalizarea) acționează ca un vârf de lance pentru mondialismul politic, acesta creând la rândul său condițiile favorabile instaurării guvernului unic mondial atât de mult dorit de această pseudo-superclasă politică. Promotorii ideologiei mondialiste este vorba despre mondialismul anglo-saxon (Statele Unite şi Regatul Unit al Marii Britanii) , care are în vedere un stat în jurul căruia să se polarizeze celelalte state.

Unul dintre fondatorii mondialismului anglo-saxon este Cecil Rhodes (1853-1902), care, alături de marele bancher internaţional Nathaniel Mayer Rothschild (1840-1915), a structurat nucleul unei guvernări mondialiste în Imperiul Britanic și în Statele Unite. Doctrina mondialistă a avansat la o etapă decisivă imediat după căderea zidului Berlinului și a blocului sovietic pe 11 septembrie 1990, când Statele Unite au anunțat nașterea unei „Noi Ordini Mondiale”. Expresia desemnează noua turnură pe care au dat-o politicii și afacerilor externe și este în consonanţă cu termenii de propagandă nou-introduși, precum „globalizare” și „mondializare”. Această ordine politică mondială se bazează pe eradicarea suveranităților naționale și pe delegarea puterii politice unor instanțe supranaționale care nu sunt alese prin vot popular. Astfel, elitiştii urmăresc să aducă populaţia în imposibilitatea de a se mai împotrivi acestor politici „neoliberale”.

Instituirea de către anumite forţe financiare a unor blocuri suprastatale, ce preced instalarea unui guvern mondial, s-a produs treptat. În Europa au fost preluate structurile fostului imperiu sovietic. La 1 ianuarie 1994, în America de Nord a intrat în vigoare Acordul de Liber Schimb Nord-American (ALENA), care creează o zonă de liber schimb între SUA, Canada și Mexic.

Nelegiuirile globalizării economice

dd

Dorită de către plutocraţia mondialistă, interconectarea economiilor implică o perspectivă globală asupra problematicilor politico-economice, precipitând astfel instaurarea unui guvern mondial. Șefii de guvern, prea ocupați să îşi exprime recunoştinţa faţă de capii lobby-urilor care i-au sprijinit în ascensiunea lor la putere, nu mai sunt atenți la cetățeni. Lipsiți de orice marjă de manevră şi aserviţi puterii care i-a propulsat în scaune, guvernanții sunt prinşi în ingratul rol de agenți ai mondialismului.

Beneficiarii anulării frontierelor sunt de acum înainte știuți: este vorba despre proprietarii multinaționalelor și ai oligopolurilor mondiale, care au numai de câștigat de pe urma plusului de productivitate, de pe urma economiilor naționale și de pe urma generalizării co-producţiei, devenită cu putință în urma mondializării economice. Aşa-zisa superclasă politică mondială profită din plin de pe urma globalizării, în vreme ce unele state emergente (Brazilia, Rusia, India și în special China) caută să se retragă discret din acest joc.

Un curent mondialist şi globalist care duhneşte a „neoliberalism”

De inspirație anglo-saxonă, proiectul mondialist are un miros „neoliberal” de neconfundat. În timpul anilor 1980 și 1990 au fost semnate o serie de acorduri informale între principalele societăți transcontinentale, băncile de pe Wall Street, Banca Rezervei Federale și organismele financiare internaționale. În 1989, John Williamson, la vremea respectivă economist-șef și vice-președinte al Băncii Mondiale, a oficializat aceste acorduri, cunoscute sub numele de „Consensul de la Washington”, care se referă la anularea oricărei instanțe normative, la o liberalizare foarte permisivă și la instituirea unei piețe mondiale unificate și „autoreglate” în totalitate.

Această doctrină aşa-zis neoliberală este caracterizată de ciocnirea permanentă dintre instincte și interese, de apologia celebrei „mâini invizibile” care intervine în reglarea sau dereglarea piețelor și de propaganda magiei „comerțului soft”. Promovând haosul în conformitate cu sloganul masonic „Prin haos la ordine”, corifeii ideologiei neoliberale, care sunt neopolitrucii Noii Ordini Mondiale, au sclerozat ordinea socială și politică, au slăbit statul, aducându-l la sapă de lemn, și au ruinat suveranitatea politică și monetară a acestuia, împreună cu frontierele economice, politice și sociale ale națiunilor.

Pentru a promova aşa-zisul neoliberalism, aşa-zisele „elite” au mânat abil populațiile către atitudinile şi comportamentul specifice acestui curent. Astfel, revoluția (a se citi răsturnarea) moravurilor, introdusă în anii 1960, a permis accelerarea destructurării ordinii sociale prin anularea legitimității tradițiilor autentice, sănătoase, care ritmau firesc viața socială, iar apoi a început să se structureze o societate mercantilă, individualistă, hedonistă, atee, atomizată şi fragmentată până la nivel de indivizi, și deci aflată în imposibilitatea de a se mai organiza. Clica fruntaşilor „neoliberali” a recurs la distrugerea valorilor tradiționale și a moralei înnăscute a popoarelor prin tot felul de manevre şi tertipuri distructive pe care unii le clasifică în mod generic în categoria „transgresie globală”. Făcând apologia sistematică a imoralității, care este contrară bunului-simț popular, aceste manevre caută să aducă popoarele într-o stare de supunere oarbă față de sălbăticia „neoliberalismului”, care înseamnă libertate doar pentru făuritorii lui.

O societate „deschisă” şi „glob-locală”

Promovând o societate „deschisă” și distrugând „vechea ordine socială”, pseudoelitele mondialiste neoliberale au construit o societate compusă din indivizi izolaţi şi alienaţi, o societate în care toţi sunt împotriva tuturor. Pierzându-şi identitatea, legăturile cu tradiţia care îi era specifică, ființa umană care este prinsă în angrenajul acestei inginerii sociale dă uitării tot ceea ce făcea ca ea să fie cu adevărat o ființă umană.

Distrugerea programată a statului naţinal ca ultim bastion al apărării bunului public, eradicarea noțiunii de interes comunitar și a celei de suveranitate teritorială permit în final constituirea unei societăţi dezrădăcinate. Această inginerie socială în jargon anglo-saxon, ce vizează distrugerea oricărei forme de civilizație tradițională autentică, cu scopul de a o înlocui cu o nouă realitate, artificială și mondializată, constituie unul dintre mecanismele puse la punct de către plutocraţia mondială în vederea grăbirii instituirii statului fascist unic planetar.

Un „liberalism” împins la extrem

Statele Unite, întotdeauna gata să laude meritele (ultra)liberalismului, ne oferă un trist bilanț al consecințelor punerii în practică a acestei ideologii morbide. SUA au o datorie externă ce se ridică la 16.000 miliarde de dolari, dezindustrializarea destabilizând mai multe zone ale țării. Tot în SUA piața muncii este din ce în ce mai precară, 47 de milioane de americani trăind practic din ajutoare sociale. În ceea ce privește Marea Britanie, mereu admirativă față de acest „big brother” american, fidelă aceleiași ideologii „neoliberale”,„modelul” său social implodează sub loviturile comunitarismului, fruct al dogmei deschiderii frontierelor. În ceea ce privește serviciile publice (educație, sănătate), Marea Britanie este de o mediocritate înspăimântătoare. Ca să nu mai vorbim despre „miracolele” economice irlandez și spaniol, care erau date drept model la începutul secolului și care s-au dovedit ulterior a fi niște economii artificiale ultraliberale, speculative și parazitare, construite precum niște castele din cărți de joc, castele care s-au prăbușit la prima criză a „subprimelor” din 2008.

Altfel spus, politicile ultraliberale nu sunt profitabile decât superclasei mondiale a bancherilor internaţionali, ale căror companii multinaționale se dezvoltă grație restructurărilor, reducerilor de personal și delocalizărilor punctelor de producție. În paralel, deficitul public explodează: statul finanțează planurile sociale și își asumă costurile imigrației, fenomen care conduce la reducerea fondurilor alocate salariilor.

Criza datoriilor, o pomană pentru plutocraţia euromondialistă

1f

Se știe deja faptul că această criză economică și financiară care face ravagii din 2008 încoace este instrumentată din umbră cu scopul de a distruge. Însă, mai presus de toate, scopul acestei elite malefice este distrugerea suveranității statale.

Sub presiunea datoriei publice și a recesiunii, guvernele europene, supervizate de Comisia Europeană, de Banca Centrală Europeană (BCE) și de Fondul Monetar Internațional (FMI), au luat măsuri de relaxare a dreptului muncii, comprimând costurile salariale, spre marea satisfacție a „neoliberalilor”. De altfel, patronii concernelor-gigant multinaționale, al căror unic scop este maximizarea profitului, își fabrică produsele în țările cu costuri salariale scăzute, pentru a le vinde apoi mai departe cu preţuri pe măsură în statele cu un nivel de viață ridicat. Acesta este modelul după care sunt organizate producția și consumul mondial din anii 1980 încoace. A crescut totodată și vârsta de pensionare, ceea ce face ca statul să nu fie obligat să plătească pensii.

Este evident că, de fapt, convingerile și acțiunile de azi ale popoarelor Europei vor decide pentru noi toți răspunsul de mâine la această alternativă, întrucât ne aflăm de aici înainte la răscrucea destinului nostru planetar. În acest sens, articolul meu constituie un semnal de alarmă şi, totodată, un apel fierbinte adresat tuturor celor care au ochi să vadă, urechi să audă şi minte să priceapă, în speranța că ne vom mobiliza cu toții cât mai repede, astfel încât să devenim stăpânii deplini ai destinului nostru.

Criza globală a fost generată artificial pentru a putea fi creat un guvern mondial

Imagine

Un stat totalitar îşi va face apariţia pe teritoriul Uniunii Europene în urma crizei, ce se va putea compara cu dictatura Uniunii Sovietice, în timp ce actualii membri ai UE îşi vor ceda independenţa în contul datoriilor, consideră economistul leton Dmitri Smirnov, lector la Şcoala Superioară de Studii Economice Ventspils din Letonia.

https://i0.wp.com/www.razbointrucuvant.ro/recomandari/wp-content/uploads/2011/11/guvern-mondial-one-dollar-287x300.jpg

În aproape 20 de ani, potrivit acestuia, odată cu trecerea crizei, un guvern mondial va conduce întreagă lume, relatează miercuri (16 noiembrie 2011) agenţia de presă rusă Novîi Reghion. “Criza va duce la faliment statele zonei euro, iar pentru datorii li se va lua independenţa. Euro nu este în pericol. Dimpotrivă, pentru a salva euro, toţi trebuie să adere la zona euro şi să-şi piardă independenţa. Se va spune că putem supravieţui doar împreună. Avem nevoie de a crea un stat totalitar, de a-i aduna pe toţi în aceeaşi oală, pentru a-i subjuga” – a declarat Smirnov într-un interviu acordat în noiembrie 2011. Patru valuri ale crizei înainte de apariţia unui guvern mondial. “Primul val a fost în 2008. Perioada dintre acestea este de 4-5 ani şi, apoi, durata totală a crizei al cărei scop este înfiinţarea unui guvern mondial. Actuala criză globală a fost generată în mod artificial cu un scop concret. “Criza este o modalitate de jaf, atunci când unul dă faliment, iar celălalt câştigă din aceasta”,autorii principali ai turbulenţelor financiare sunt băncile legate de Rezerva Federală a SUA. Politicienii, atât europeni, cât şi americani, lucrează pentru unul şi acelaşi grup de persoane, care poate fi numit convenţional “guvernul mondial”. Totodată, el atrage atenţia că măsurile luate până în prezent pentru salvarea zonei euro nu au avut decât un caracter cosmetic şi cu efect pe termen scurt.
Imagine

Finanţistul George Soros a chemat la o reformă radicală a UE, fără să propună în acest sens nimic concret, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a propus pentru salvarea UE introducerea obligaţiunilor europene comune.

Până în prezent, fiecare stat din zona euro emite propriile obligaţiuni şi are propria sa datorie. În caz de reformă, se propune unificarea tuturor obligaţiunilor şi emiterea unor obligaţiuni unice ale zonei euro. Este vorba, decrearea unui spaţiu unic al datoriei. Această idee a fost sprijinită deja, cu mult entuziasm, de Franţa, Germania şi Italia – principalele ţări din zona euro. Liderii acestora au încercat deja să convingă parlamentele din ţările lor pentru a susţine introducerea unor obligaţiuni unice. Chiar şi Vaticanul s-a pronunţat pentru un stat unic european. Introducerea unor obligaţiuni unice va limita în mod semnificativ independenţa membrilor din zona euro, statul nu va mai fi capabil să finanţeze în mod independent deficitul bugetar şi va fi obligat să contacteze Centrul /Bruxellesul/ ca să-i aloce bani. Obligaţiunile unice vor impune introducerea unui buget unic al UE. Bugetele naţionale vor fi practic eliminate, iar toate veniturile fiscale vor fi transferate la Bruxelles, iar acolo se va decide cine şi cât să primească din bugetul comun. Cheltuielile participanţilor la zona euro vor fi decise la nivel central. Aşa cum încearcă să convingă adepţii introducerii obligaţiunilor unice, aceasta va permite stabilirea unei discipline fiscale pe ansamblul zonei euro. Introducerea obligaţiunilor unice facilitează crearea noului stat pe continentul european Statele Unite ale Europei,în care toate ţările membre îşi vor pierde independenţa şi vor coborî la nivelul unor autorităţi locale. Ţările afectate profund de criză vor ajunge direct sub controlul unui comisar UE şi în custodia Comisiei Europene, structura care va decide formarea bugetelor “naţionale”. Comisarul european va fi în măsură să intervină în guvernarea unei ţări aşa cum fac în prezent administratorii numiţi de instanţă în cazul societăţilor falimentare.

Împotriva ţărilor , Bruxellesul va recurge la o varietate de sancţini, de la pierderea dreptului de vot în UE, până la restricţionarea accesului la fondurile europene, prognozează sumbru economistul leton. “Va fi o dictatură ceva mai drastică decât în URSS”. Țările europene vor fi puse în faţa alegerii – fie un stat unic, fie falimentul.
“De fapt, nu va fi nicio alegere, vor face aşa cum li se va spune”, mai crede economistul, care anticipează că, la sfârşitul crizei, şi SUA vor înceta să mai existe. Întreaga planetă va fi guvernată de un guvern mondial.
Dmitri Smirnov a devenit cunoscut în 2008 când a fost arestat de serviciile de securitate letone pentru “atentat la adresa sistemului financiar al ţării”, după ce anticipase o agravare a crizei economice în Letonia şi o devalorizare a monedei naţionale. Avertismentul său a fost confirmat de realitate ulterior. http://www.financiarul.ro/2011/11/17/criza-globala-a-fost-generata-artificial-pentru-a-putea-fi-creat-un-guvern-mondial/

zaq

“Profeticul” George Soros confirma: ESTE NEVOIE DE O CRIZA PUTERNICA PENTRU O AUTORITATE PAN-EUROPEANA. “Aceasta criza ar putea fi mult mai grava decat falimentul Lehman Brothers”, a declarat investitorul George Soros. Declaratia seamana foarte mult cu una mai veche, a bilderbergului  David Rockefeller:

”Nu avem nevoie decât de o criză majoră, iar națiunile vor accepta Noua Ordine Mondială”.

Lucrurile merg, asadar, conform planului si conform logicii: criza e necesara pentru revolutionarea sistemului financiar-economic. De ce insa revolutionarea sistemului financiar-economic? Pentru ca, probabil inspirati de Marx (reactualizat de un alt “profet”, Roubini), acesti eurocrati si arhitecti iluminati considera catemelia constructiei unui noi edificiu mondial este structura economica, ce ar determina, ulterior, supra-structura institutionala si normativa. Asa au si inceput cu UE, construind-o cu structura financiar-economica (banca centrala, moneda unica, piata asa-zis unica), ceea ce a dus la criza specifica zonei euro, o criza-cursa, de fapt, a carei “rezolvare” ar consta in desavarsirea constructiei prin crearea unui guvern european de-a dreptul, adica prin crearea supra-structurii institutionale.

Similaritatea cu marxismul se regaseste si in alta parte: Marx pretindea ca mecanismul de evolutie al istoriei umane (bazat pe binomul structura fortelor de productie – suprastructura)este unul istoriceste NECESAR.Acelasi lucru il auzim si astazi cu privire la guvernul european: anume, ca este o evolutie necesara in mod obiectiv, istoric, pentru a depasi criza zonei euro. Destramarea euro, un pas spre Statele Unite ale EuropeiEuro a facilitat un hei-rup imens de indatorare a saracilor din Europa, intrati brusc sub umbrela zonei euro cu plusul de imagine aferent. Una e sa te imprumuti in drahme, alta in euro, nu? Cu totul si cu totul alte costuri. Aparitia monedei unice a insemnat un cadou nesperat oferit bancherilor. Ce le-ar prinde bine insa bancherilor? Pai, le-ar prinde bine orice masura apta sa intareasca efortul de rambursare al datornicilor-state, disciplina fiscala, taierea ajutoarelor sociale, etc. Cum datoriile au crescut brusc in urma crizei cu nota de plata a salvarii bancilor, e nevoie de masuri speciale care sa asigure recuperarea banilor. Ce ziceti de Statele Unite ale Europei, o cedare a suveranitatii locale in folosul celei comunitare, o parghie pentru aparitia mecanismelor de responsabilitate fiscala in folosul celor care au bani de incasat? Tot mai mulți lideri vorbesc despre crearea unui guvern unic european, ca pas în drumul către Statele Unite ale Europei. Eveniment rar, Băsescu pare în consens cu Merkel. Criza prin care trec economiile din zona euro pare să grăbească planurile liderilor europeni de a transforma actuala uniune monetară într-o adevărată confederație de state, condusă de „un guvern mondial“. Existența SUE, conduse de un guvern unic, nu garantează însă prosperitatea și creșterea competitivității în întreaga zonă euro și nici că statele membre își vor reduce datoriile. Preşedintele Băncii Centrale Europene (BCE),a declarat că măsuri adecvate, acestea ar trebui să poată fi hotărâte de o entitate centrală, spre exemplu de un guvern federal al uniunii monetare.

 Unde va ajunge Tara condusa de puscariasi!

12

România, o țară sufocată de minciună, hoție și corupție

In prezent, societatea românească este structurată în trei categorii fundamentale din punct de vedere social: cei ce fură, prin toate mijloacele posibile, din averea publică și din banul public; cei ce vămuiesc pe cei ce fură și contribuabilii naivi, care plătesc conștiincios taxele, alimentând trezoreria publică gestionată, de primele două categorii, în interes, exclusiv, personal.România, la sfârșitul anilor 80, n-a fost o putere industrială și nici nu era pregătită să facă față concurenței industriei din țările dezvoltate. Era o piață închisă, ce-și proteja industria uzată moral și tehnologic – ineficientă din punct de vedere al consumului de resurse și energie -, prin taxe vamale. Cu un decalaj tehnologic și al randamentului prelucrării materiilor prime de vreo cinzeci de ani, la sfârșitul anilor 80 România își trăia utimele clipe ale independenței și suveranității reale, plătind scump guvernarea țării, timp de peste patruzecișicinci de ani, de către demagogia proletară socialistă care, prin eliminarea fizică a clasei intelectuale și promovarea mediocrității la conducerea administrativă a țării, a condamnat România la subdezvoltare și închistare și la stagnare economică.Din păcate, după atăția ani de speranță, nu s-a schimbat nimic. Așa zisa „integrare” a României în blocul UE, cu drepturi depline și statut real de membru, nu se va realiza niciodată, pentru că artizanii creării UE n-au urmărit și nu urmăresc integrarea populației în UE, sub aspectul creșterii nivelului de trai, ci, exclusiv, urmăresc exploatarea resurselor naturale, a forței de muncă și a pieței de desfacere ce-o reprezintă România. Amăgită cu protecția asigurată sub „umbrela” NATO, chipurile împotriva pericolului rusesc, în fapt,
României i s-au schimbat doar stăpânii. Adică, o dată cu desființarea protecționismului vamal, ce asigura independența și suveranitatea, României i s-au falimentat, programat, industria și agricultura și a redevenit o țară „bananieră”, cu statut consolidat la nivel de furnizor de materii prime și forță de muncă ieftină, dependentă, în totalitate, de producția industrială a UE și restul țărilor dezvoltate, unde se contabilizează profitul. Așa s-a născut El Dorado modern, numit România de după 1990, țara jafului generalizat, a minciunii și ipocriziei.În haosul creat de așa zisa revoluție din Decembrie 1989, de vidul de putere și de așa zisa aderarea la UE, singurul aspect ce poate fi remarcat în cei peste douăzecișișase de ani de la căderea socialismului, care caracterizează societatea românească și, din păcate, o definește, este jaful generalizat din averea publică (resursele minerale, activele industriale, terenuri, etc.) și uriașul furt din banii publici.
De-a valma, așa ziși „intreprinzători” români, mafioți versați autohtoni și străini, alături de marile corporații ce îngenunchează economia lumii, au abordat România ca pe o pradă fără stăpân. Și după ce-au strangulat-o, eliminând protecționismul legislativ al economiei autohtone și au înlăturat toate barierele ce protejau și securizau averea publică, de douăzecișișase de ani, marii rechini economici și financiari, străini și autohtoni, se înfruptă din „stârvul” numit România, fără opreliști, precum hienele sau ulii, războindu-se între ei pentru a acapara cât mai mult. Fără scrupule, fără pardon, fără reguli, fără limite.Independența și suveranitatea României, în condițiile în care totul este de vânzare, totul este „privatizabil” și guvernele au drept de decizie, fără limite, asupra avuției naționale, fără a răspunde pentru înstrăinarea frauduloasă a averii publice, au rămas doar iluzii. România mai există doar formal ca stat, devenind  o entitate abstractă, imaterială, pentru că, material (resurse, terenuri, păduri, active), România aparține marilor corporații ce exploatează resursele esențiale (gen OMV, Schweighofer, Lafarge, Mittal, marile retailuri comerciale, etc.), marilor proprietari de terenuri agricole și grupărilor mafiote. Aceștia sunt cei care fac legile, care decid soarta României și care numesc guvernele. Restul e iluzie vândută de o mass-media mercenarizată pe post de adevăr și realitate.De douăzecișisase de ani, guvernele marionetă, instalate la putere (adică la administrarea averii naționale publice) de către mafiile economice și fiscale (profitorii și oportuniștii autohtoni alături de marile corporații multinaționale), guvernează prin minciună. Așa zisa clasa politică, structurată pe principii și criterii de tip mafiot (majoritatea ocupându-și funcțiile prin mită, trafic de influență, nepotism sau clientelism), preocupată, exclusiv, să-și asigure privilegii individuale, care emană guvernele și decid soarta și viitorul țării, s-a transformat într-un instrument al marilor corporații multinaționale și a mafiei economico-financiare autohtone, guvernând prin minciună. De douăzecișișase de ani suntem mințiți constant cu privire la: eficiența guvernării; situația reală în care se află economia și finanțele țării; inventarul averii publice; execuția bugetară; activul și pasivul economiei sau modul cum sunt cheltuiți banii publici, fiind manipulați cu cifre aranjate și statistici care nu reflectă realitatea. De douăzecișișase de ani procesul transferului averii publice în general fraudulos -, în proprietea privată a unor privilegiați, clienți ai partidelor sau a unor corporații, se desfășoară netransparent și reprezintă adevăratul scop al celor ce se bat să acceadă la guvernare. Furtul sau însușirea frauduloasă a ceea ce a reprezentat proprietatea statului socialist (adică a muncii și sacrificiului unei generații, respectiv a însușirii resurselor aparținând întregului popor și a plusvalorii creată de acesta) este unicul scop a celor care acced la putere. Nimănui nu-i pasă (decât demagogic sau formal) de cetățean și de nevoile cetățeanului. Scopul, în bloc, este însușirea, prin orice mijloace, a resurselor naturale, a activelor industriale, a terenurilor aflate în proprietatea statului sau a fondurilor ce administrează averea publică, a banilor publici și controlul asupra serviciilor publice. Iar pentru atingerea scopului, adică însușirea frauduloasă a averii publice și furtul banilor publici, cei ce acced la putere ne vând constant minciuni ipocrite precum că urmăresc protecția și administrarea eficientă a averii publice și a banului public în interes public. Toți, în bloc, însă, profită de naivitatea și toleranța cetățenilor și-și continuă competiția jafului general care caracterizează societatea românească.De douăzecișișase de ani ni se ascunde realitatea jafului generalizat al averii publice și banilor publici, la care este supusă România, la falimentarea și proasta administrare a țării de către cei care au ca unic scop jefuirea resurselor și ni se vinde paranormalul. Paranormalul că suntem pe drumul cel bun și că România progresează economic și ca nivel de trai. O iluzie cosmetizată să pară reală, ce ascunde crudul adevăr, respectiv că progresul economic și nivelul de trai (bunăstarea) au la bază împrumuturile externe și vânzarea a tot ceea ce se poate vinde, din averea publică, către mafia autohtonă sau internațională a corporațiilor, patronată de FMI. De douăzecișișase de ani ni se ascunde că trăim din împrumuturi externe, pe datorie, că economia și nivelul de trai au la bază împrumuturi și că, în fapt, România (în special statul) se află în faliment total și mai funcționează doar pentru că reușește (miraculos ?) rostogolirea datoriei publice, prin sistemul plății ratelor scadente, din alte împrumuturi. Ni se ascunde că avem o economie falimentară care nu produce și nici nu va putea produce, vreodată, atât cât este necesar pentru a rambursa împrumuturile contractate în cei douăzecișișase de ani de administrare a țării de către actuala clasă politică. Ni se ascunde că pentru a nu intra în faliment și a funcționa statul (adică instituțiile fundamentale), guvernanții împrumută, lunar, peste un miliard de euro, de pe piețele financiare și că statul nu are resurse și nici capacitatea de a manageria economia în vederea colectării resursele necesare rambursării împrumuturilor. Vindem minciuna creșterii economice formale, statistice, nematerializată în venituri publice, care să asigure resurse suficiente pentru rambursarea împrumuturilor. Iar paradoxul îl constituie faptul că deși PIB (calculat după o formulă abstractă, ce nu ține seama de realitatea concretă) crește și cheltuielile publice scad, datoria publică crește constant, iar guvernele apelează, pentru a rezolva criza economică și fiscală generalizată, nu la îmbunătățirea gradului de colectare a venituriloe ci la împrumuturi tot mai mari și mai dese de pe piețele financiare.  Avem o datorie publică externă (conform datelor furnizate de Banca Națională la sfârșitul lunii octombrie 2015) de peste nouăzeci de miliarde de euro (concret 90,525 miliarde euro, adică 56,9% din PIB   – nu 40% din PIB cum ne mint guvernanții, raportând doar datoria contractată nu și cea garantată de stat). Mică, în opinia guvernanților și analiștilor mercenari, plătiți de guverne, dacă ne comparăm cu țări precum SUA, Germania, Franța, Italia, etc. Chiar așa ? Nu contează, în nici un fel, eficiența economică, adică veniturile guvernamentale raportate la cheltuieli  ? Nu contează raportul dintre cheltuielile guvernamentale (în 2014 se ridicau la 34,9% din PIB) și nivelul veniturilor fiscale din PIB (în 2014 veniturile guvernamentale se ridicau la 33,5% din PIB), care arată exact eficiența administrării guvernamentale și randamentul economiei în raport cu celelalte țări din UE ? Nu contează soldul balanței externe în această ecuație, adică volumul exporturilor raportat la importuri ? Adică nu contează că, în 2014, veniturile guvernamentale, cele care asigură rambursarea împrumuturilor, se situau, la nivelul UE, la 46,8% din PIB iar în cazul
Romaniei, veniturile guvernamentale se situau la 33,5% din PIB, adică cu 13,3% din PIB mai puțin, ceea ce înseamnă o diferență de 21,14 miliarde euro ? Știu ! O să spuneți că și în ma joritaea țărilor UE raportul dintre cheltuieli și venituri este deficitar (48,2%  – cheltuieli față de 45,2% – venituri din PIB) și că și ei, în aceste condiții, sunt falimentari. Oare ? Uităm că cei de la care împrumutăm, adică băncile comerciale, FMI, BM și alte instituții financiare își au sediile în țări precum SUA, Germania, Franța, Italia, Belgia, Olanda și nu în România și că operează cu capitalul corporațiilor ce-și au sediul în aceste state ? Că profiturile realizate de acești „cămătari” mondiali sunt impozitate în aceste țări și că reprezintă, în fapt, acumulările de capital ale acestor țări ? Că de fapt, companiile autohtone, din țările dezvoltate, sunt cele care împrumută, prin intermediul băncilor, guvernele țărilor de care aparțin ?Suntem mințiți, de douăzecișișase de ani că prosperitatea economică (cel puțin a unei părți din populație) s-ar datora creșterii eonomice și a plusvalorii create în economie. Toți guvernanții ne-au mințit, în bloc, ascunzându-ne că, în fapt, prosperitatea a avut la bază vânzarea proprietății publice și împrumuturile externe contractate de guvernele ce-au administrat țara. Ni se ascunde faptul că în loc să investim banii obținuți din tranzacționarea averii publice și cei din împrumuturi, eficient,  guvernele i-au folosit pentru a ascunde realitatea, utilizînd banii atât pentru menținerea în funcțiune a unui aparat administrativ supradimensionat, clientelar, care a asigurat voturile pentru accederea și menținerea la putere cât și pentru a răsplăti clientela politică ce-a contribuit la ascensiunea la putere (Raportul Curţii de Conturi pentru perioada 2012 – 2014 arată că banii împrumutaţi de stat au fost folosiţi aproape în totalitate pentru finanțarea golurilor din buget, precum cele din sistemele de pensii şi de sănătate și pentru salarii la instituțiile publice). Ni se ascunde faptul că, raportând datoria publică la numărul populației, fiecarui român (copil, pensionar, elev, student) îi revine obligația de a achita o datorie de 4500 euro către cămătarii internaționali, datorie care, indiferent cum (prin impozite, taxe, confiscare sau naționalizare de proprietăți, sechestru și valorificare la licitație de bunuri), cetățeanul o va plăti, cu siguranță, chiar dacă n-a contractat-o și n-a fost de acord cu contractarea ei.Dacă în țări precum SUA, Germania, Franța, Marea Britanie, Olanda, Danemarca, o datorie chiar de 80 – 90 % din PIB nu ridică nici o problemă și nu afectează direct cetățeanul, fiind sustenabilă de către economiile eficiente ale căror randamente asigură profituri suficiente pentru a susține datoria publică, o datorie de peste 50%, în România, într-o economie bazată, aproape exclusiv, pe exploatarea materiilor prime și a forței de muncă de către corporații cu sediile în afara țării, ridică probleme uriașe, pentru că nu este sustenabilă economic. Dacă guvernele ce au vândut averea publică (în defavoarea cetățeanului) și au contractat împrumuturi uriașe (fără acordul cetățeanului și fără un rerendum prin care să fie împuternicit), ar fi orientat capitalul către investiții rentabile, precum cele vizând exploatarea și prelucrarea materiilor prime (investiții în modernizarea, exploatarea petrolului și rafinarea; exploatarea și distribuția gazului și energiei electrice; modernizarea industriei cimentului, a prelucrării ferului, a exploatării și prelucrării metalelor feroase și neferoase sau lemnului, etc.) sau în infrastructură, care să asigure dezvoltarea economică, o datorie publică, de peste 50% din PIB ar fi fost sustenabilă, pentru că investițiile în domenii strategice, precum exploatarea și prelucrarea petrolului, feroaselor și neferoaselor, lemnului, ar fi asigurat suficiente venituri bugetare (impozit pe profit, pe salarii sau TVA) pentru ca cetățeanul să nu suporte povoara datoriei externe.Dincolo însă de modul pervers, mincinos, ipocrit și fraudulos în care a fost administrată țara în ultimii douăzecișișase de ani, cea mai mare minciună, pe care ne-au vândut-o guvernanții și clasa politică o constituie așa zisa eficientizare a activității de colectare a veniturilor fiscale și a activității administrației publice prin reorganizare a administrației publice în folosul cetățeanului. In realitate, în spatele demagogiei eficientizării, prin reorganizare sau inființare și desființare de instituții, clasa politică și mafia care controlează puterea în România, au realizat, ceea ce numai dictaturile au putut realiza: disoluția totală a autorității publice. Astăzi, doar formal România mai are instituții publice care reprezintă autoritatea publică.
9999
Toate instituțiile fundamentale ale statului, începând de la Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, ministere, autorități publice centrale și până la cele reprezentând administrația publică locală, au fost subordonate mafiei politice (prin numiri arbitrare, examene trucate sau trafic de influență), modelate în spiritul realizării scopului celor ce dețin puterea și sunt controlate, total, de către cei ce au pus în practică și exploatează, în continuare, sistemul care permite jaful averii publice și al banilor publici în România. Iar paradoxul, care certifică generalizarea hoției proprietății publice și banului public, îl constituie faptul că raportul dintre cei prinși că devalizează patrimoniul public sau banii publici și frecvența cazurilor de devalizare a banilor publici ori furtul din banii publici, este net în „favoarea” celor ce comit furturi din patrimoniul public și banii publici.Minciuna publică, prin care, ani de zile, reorganizările administrative, în pofida rezultatelor catastrofale (în general, reorganizările au însemnat experiențe de genul înlocuirii chirurgului cu mecanicul auto și invers), au fost prezentate ca și soluții ale eficientizării activității sau creșterii eficienței colectării veniturilor publice, n-a făcut altceva decât să consolideze un stat mafiot, real, care funcționează paralel cu cel formal, scriptic, reprezentat de instituțiile publice, ce și-au pierdut autoritatea publică în favoarea mafiei politice. Adică s-a oficilizat sistemul „pe sub pult”, care funcționează sigur în comparație cu sistemul „oficial”. Minciuna publică prin care reorganizarea administrativă a fost prezentată ca și o soluție, când adevarata soluție ar fi fost instituirea unor standarde de performanță profesionale, care ar fi eliminat mediocritatea, a distrus, iremediabil, toată autoritatea publică, transformând instituțiile publice în instrumente ale mafiei ce guvernează țara și în oaze pentru clientela politică sau privată.Patruzecișicinci de ani de „struțocămila” mediocrității, născută din melanjul tembelismului socialisto-comunist, au generat individul mediocru ce performează formal și susbtituie valoarea și care s-a multiplicat sufocând societatea. Astfel, la cei patruzecișicinci de ani de dictatură a mediocrității mai putem adăuga încă douăzecișișase, pentru că de douăzecișișase de ani soluția de avarie a guvernanților pentru a eficientiza activitatea administrației publice, respectiv schimbarea raportului dintre colectarea veniturilor și împrumuturile externe, o constituie reorganizarea, desființarea sau înființarea instituțiilor publice, tipic socialisto-comuniste și nu profesionalizarea sau eficientizarea activității acestora prin instituirea unor standarde profesionale care selectează funcționarii. Asta ca o consecință a faptului că mediocritatea face alergie la standarde de performanță, iar sistemul clientelar din România, care funcționează la toate nivelele, nu ar face fața standardelor de performanță, în acest caz primii eliminați fiind clientela politică.Am spus-o și continui s-o repet, că fără fonduri nimeni nu poate realiza performanță. Iar indicatorul de performanță al activității unei instituții reprezentative, precum ANAF, care caracterizează inclusiv eficiența unei guvernări și reprezintă performanțele acesteia, este gradul de colectare a veniturilor bugetare, raportate la PIB. Iar dintre veniturile fiscale bugetare, având în vederea ponderea ce-o reprezintă în total venituri fiscale bugetare, TVA este, de departe, cea mai importantă sursă bugetară din categoria veniturilor fiscale. Astfel, din total venituri bugetare fiscale (18,1% din PIB la sfârșitul lunii noiembrie 2015), 41,43 % este reprezentat de TVA (care reprezintă și 7,5% din PIB). Iar TVA, împreună cu accizele, reprezintă peste 60,2 % din total venituri fiscale. Deci, în portofoliul ANAF, pe lângă impozitul pe profit, salarii, venit și cîștiguri de capital (care, însumate, reprezintă 5,5 % din PIB),  colectarea TVA și a accizelor reprezintă sursa principală a constituirii veniturilor fiscale și, în aceste condiții, dată fiind ponderea în PIB, ar trebui să constituie unul din criteriile fundamentale de analiză a activității ANAF, a performanței și a eficienței managementului instituției. Din păcate, deși cam tot la doi ani, în funcție de „comenzile” mafiei TVA, „reproiectăm” ANAF, raportat la standardele UE, România, în loc să performeze în urma reorganizărilor, continuă să se afle pe ultimul loc în UE în ceea ce privește colectarea TVA (România înregistrează, între estimat și colectat, un decalaj de 44%, faţă de media europeană de 16%, reuşind, în medie, să colecteze doar 56% din taxa pe valoarea adăugată datorată efectiv la buget). Or, când la principala sursă fiscală, ce alimentează bugetul public se înregistrează un astfel de decalaj uriaș fată de UE și când, în urma reorganizării ANAF, în loc ca gradul de colectare al TVA să crească, scade (TVA încasată, la nivelul lunii noiembrie 2015, a reprezentat 7,5% din PIB, comparativ cu 7,6 % din PIB în noiembrie 2013 – anul și luna în care s-a făcut reorganizarea ANAF și cu 7,7 % în luna noiembrie 2011 – un alt an în care s-a procedat la reorganizarea ANAF), chiar nimeni nu sesizează (nici măcar mass-media) că avem o problemă gravă de management al colectării taxelor,  numită incapacitate premeditată de colectare a TVA și aceasta pentru că nu vrem să renunțăm, cu riscul de a falimenta întreaga economie, la mecanismul mafiot de colectare al TVA și, în loc să modificăm mecanismul de colectare al TVA și să profesionalizăm aparatul ANAF, insistităm cu varianta și soluția stupidă a reorganizării ? Chiar ne facem că suntem proști și nu observăm că de fiecare dată când a fost reorganizată ANAF (exemplu: 2011, 2013), justificându-se reorganizarea prin necesitatea creșterii gradului de colectare al taxelor și reducerea evaziunii, rezultatul a fost, oficial, exact opus scopului declarat ? Adică a scăzut volumul încasărilor, raportate la PIB și a crecut nivelul evaziunii fiscale ?  Așa s-a întâmplat și în 2011 în 2013 și în 2015. Dacă se raportează, ca procent din PIB, nivelul colectării TVA din 2015 la 2011 și 2013, evident că există un regres de 1 și 2% din PIB. Or, când performanța și eficiența activității ANAF, logic și concret, este exprimată prin gradul de colectare al veniturilor fiscale raportate la PIB ori la nivelul celor realizate în UE, iar TVA este taxa „fanion” ce reprezintă ponderea principală în total venituri fiscale, cum se poate ca ANAF și șeful ANAF, (al cărui activitate, în ceea ce privește colectarea TVA, raportată la 2011, este clar o catastrofă), să fie apreciați și, în consecință, șeful ANAF este păstrat în funcție ca un specialist ce a performat ? Asta înseamnă performanță ? Colectarea TVA sub nivelul anului 2011 și 2013 și creșterea volumului evaziunii fiscale după ce a fost reorganizat ANAF și au fost majorate semnificativ cheltuielile ? Să fii pe ultimul loc în UE, majorând decalajul anterior, în ce privește colectare a TVA, reprezintă o performanță ce recomandă menținerea în funcție a șefului ANAF ? Nu e, mai degrabă, o dovadă clară a clientelismului politic, a influenței mafiei TVA asupra guvernului, a faptului că reorganizările de instituții sunt procedee de tip mafiot prin care instituțiile sunt, în fapt, transformate în instrumente ale crimei organizate sau o dovadă a faptului că guvernele sunt la cheremul mafiei ? Cum poate explica, logic, primul-ministru, menținerea, în continuare, în funcție a șefului ANAF,  care, deși a triplat numărul de personal, în cadrul Direcției Generale Antifraudă din ANAF și a crescut de peste zece ori cheltuielile de funcționare a acestei instituții, în coparație cu cele ale Gărzii Financiare (achiziții de autovehicule, deplasări uriașe de sute de kilometrii, prin două-trei județe, ale inspectorilor, fără justificare; staționarea în vămi a zeci de inspectori și plata cazării acestora, cu milioane de lei, fără nici o eficiență, etc.), a colectat TVA, în 2015, mai puțin decât în 2011 sau 2013, raportată la PIB ? N-ar trebui ca aceste (contra) „performanțe”, respectiv venituri mai mici și cheltuieli mai mari, rezultate în urma unei reorganizari politice, să fie subiect de analiză pentru Guvernul Cioloș ? N-ar fi logic ca după astfel de „reorganizari”, anual, să se facă și un bilanț a ceea ce s-a realizat în urma unor astfel de implementări ale unor mofturi de tip mafiot ? Chiar își poate permite un stat falimentar, precum România, să facă astfel de experiențe pontisto-chițoiene-diaconisciene, fără ca nimeni să nu răspundă pentru aceste mega-eșecuri programate ?Sau, tipic precedentelor guverne, speculând toleranța și naivitatea contribuabilului credul, deși știe exact că nivelul colectării taxelor, sub „bagheta” lui Gelu Ștefan Diaconu la ANAF, a scăzut considerabil față de anii precedenți, raportată la PIB și, în special, raportate la nivelul înregistrat în UE și Guvernul Cioloș va adopta varianta minciunii, minimalizând catastrofa managerierii ANAF, generată de către mafia ce se află în spatele acestei instituții și care jefuiește bugetul public ? Va continua să împingă falimentul oficial al statului, adoptând soluția de avarie, adică împrumutând lunar peste un miliard de euro, de pe piețele de capital, pentru a susține camarila politică și indivizi „performanți” precum Gelu Ștefan Diaconu, care sunt (conștienți sau inconștienți) protectorii mafiei TVA, în funcții, adăugând la povoara prezentă pe „umerii” cetățeanului, încă câteva miliarde de euro, până când acest guvern își va sfârși mandatul ? Oare de câtă, minciună camuflată în statistici și raportări stupide, vom mai avea parte până când va exploda „mămaliga” creșterii economice, ca justificare a prosperității (în special a clientelei politice) și până când cetățeanul va înțelege că suntem mințiți de cei care ar trebui să adinistreze eficient averea și fondurile publice și să-și justifice performanța guvernării prin administrarea corectă și în interesul cetățeanului a averii publice; prin gradul ridicat de colectare a veniturilor publice și prin eficiența administrării banului public și nu prin împrumuturi de pe piețele de capital ? Câtă minciună ni se va mai servi până când România va intra în incapacitate de plată, din cauza imposibilității de a se mai îprumuta, depășind punctul critic și, în sfârșit, naivul cetățean va realiza că trăim pe datorie (făcută de guverne) și consumăm mai mult decât producem, în timp ce mafia protejată de guverne jefuiește, în continuare, averea publică și bugetul public ?Și atunci nu este explicabil că un zevzec în ale fiscalității (de profesie jurist), campion în ale driblării fiscalității, vrea să impoziteze oamenii străzii pentru a aduna cât mai mulți bani la buget pentru clientela șpolitică ? Păi, cu un guvern care n-are curajul să se atingă de mafia TVA; de redevențele OMV; de profiturile Schweighofer; de mafia din marile retailuri comerciale (ce-și externalizează profiturile prin contracte de prestări servicii fictive); de mafia chineză din Portul Constanța; de mafiile arabe ce controlează comerțul din domeniul legumelor, fructelor, cărnii, cerealelor, animalelor; de mafiile din sănătate ce-au falimentat sistemul sanitar; de mafiile din lucrările publice ce-au devalizat bugetul public cu miliarde de euro, etc. și premiază contraperformanța ANAF în colectarea TVA, la ce ne mai putem aștepta ? De unde să plătească cele ratele scadente celor 90 de miliarde de euro împrumutate, dacă de mafia TVA sau din alte domenii Guvernul Cioloș nu se poate atinge fără a supăra partidele ce-l susțin ? Cumva din cele peste șapte miliarde de euro sustrase de mafie din colectarea TVA ? Din redevența pe care OMV nici nu se gândește s-o plătească la statul român ? Din datoria Rompetrol făcută cadou de Ponta kazahilor ? (unde cred că se va muta, în curând !?) ? Din hoțiile lui Voiculescu, Fenechiu (mentorul lui Gelu Ștefan Diaconu), Copos, Năstase, Dan Ioan Popescu, Mureșan, Remeș, Pantiș și mulții alții de acest gen, pe care Gelu Diaconu se face că nu-i poate executa silit ? Nu e mai simplu să mai introducem o taxă din care să plătim ratele și dobânzile împrumuturilor ? Cei mulți sunt disciplinați, toleranți și înghit orice. Unii precum Voiculescu, Fenechiu, Copos, Năstase, conduc România și din pușcării, nu-i așa ?

Când cântăm, oficial, prohodul statului de drept?

rt

 
Trăim într-un formalism sinistru al unei societăți bolnave, incapabilă să se ghideze singură și să slalomeze printre jaloanele adevărului și dreptății. Adevărul nu mai e demult relativ, ci, în marea majoritate a cazurilor, e substituit complet, iar dreptatea a ajuns o himeră precum raiul, virusată de inteligența răului. Ticăloșia a devenit generală, într-o lume al cărei deziderat și scop este banul și puterea și în care scopul scuza mijloacele, adică cementează și sudează lipsa de scrupule, consolidându-le ca și virtuți și consacrându-le ca și chintesență a vieții. Nu ești bogat și puternic, nu ești om ! Nu ești imoral, n-ai șansă !Bunul simț, educația, altruismul și, în unele cazuri, principiile religioase, sunt, din păcate, elementele naturale ale echilibrului care mențin societatea funcțională și nu statul, legea și justiția, cum ar fi normal. Dacă n-ar exista conștiința individuală, generată de bun simț, de educație sau de altruism (genetic, din păcate), la modul cum funcționează statul, respectiv cum se aplică de subiectiv legea și mecanismele prin care se realizează justiția, ar fi haos generalizat. Pervertirea sistemului de valori, din păcate, n-a afectat marea masă a societății, ci, în primul rând, vârfurile ierarhiei, cele la care se raportează societatea și, în special, justiția. Independența justiției nu mai e decât un slogan, repetat mecanic, golit de conținut, pentru că sistemul, adică cel în care banul și puterea au devenit valori incontestabile, a angrenat și magistratul, pe care l-a înglobat în cohorta imoralității unde adevărul și dreptatea a devenit ceva atât de relativ încât pot fi comparate cu improbabilitățile meteo. S-a ajuns într-un asemenea punct, încât excepțiile întăresc regula, adică a unui sistem generalizat, dominat de imoralitate, care funcționează aproape exclusiv ca răspus la presiunile  externe decât pe conștiința adevărului.Ticăloșia, generată de ban și putere, a depășit orice limite. S-a ajuns ca societatea, oarbă și chioară, să întrețină o cohortă de favorizați, ce-și etalează public mizeria morală, protejați de reguli arbitrare, ce-i face intangibili, indiferent de gradul de mizerie morală atins. Inamovibilitatea, în cazul unora, nu mai e demult o protecție împotriva abuzurilor și presiunilor ci o protecție a abuzurilor și nedreptății, o pavază și o poartă ferecată care mai degrabă apăra imoralitatea decât moralitatea.Telejustiția, un fel de tribunal al poporului, manipulat, fezandat și pregătit să infiereze abaterile de la „normele” sociale (unele inventate subiectiv, care exploatează mai mult invidia și ura proletară, decât adevărul) și mass-media sunt instrumente decisive pentru distrugerea sau salvarea unui individ, instrumente a căror presiune asupra justiției face ravagii. Vinovatul sau victima se tranșează, nu în urma unei judecăți drepte, imparțiale, fără patimă ci în birourile mass-media, televiziunilor, serviciilor, mogulilor potenți financiar, servindu-i-se marelui public și justiției, manipulare ordinară, atât cât poate înghiți fără să digere, încât să nu reacționeze moral, fără prejudecăți. Și, în cele mai multe cazuri, strategiile se concretizează, unii fiind precondamnați și condamnați chiar dacă nu se respectă procedurile și nu există dovezi suficiente pentru a fi condamnați. Impactul deformează o realitate și impune un surogat ca realitate. Statul de drept, cel care ar trebui să confere încredere și echilibrul psihic normal necesar oricărui individ beneficiar al protecției legii, este și va rămâne o himeră, cât timp instituțiile fundamentale care-l înfăptuiesc, sunt supuse unor presiuni de inimaginat și sunt obligate să reacționeze, conform, la scenarii create de genii în inteligența răului.Și cum să nu profite o instituție, expertă în poliție politică, securitatea, metamorfozată în SRI (știți să fi fost cineva concediat în 1990, cu excepția celor la care s-a găsit pulbere pe țeava armelor sau muniție de război consumată, când Securitatea a fost rebotezată SRI ?) de această conjunctură nefastă în care se află România și de acest haos generat de lupta pentru bani și putere ? Cum să stea deoparte când i se oferă o astfel de oportunitate să preia, din nou, hățurile unei caravane ce se rotește, bezmetică, prin deșertul imoralității unei societăți bulversată de ticăloșie, în goana după bani și putere ? Cine-ar da cu piciorul unei asemenea ocazii ? Firesc că nimeni, într-o țară în care imoralitatea este un mod de existență, n-ar rata oportunitatea de a se instala pe capra vizitiului și cu atât mai puțin o instituție expertă în exploatarea unor astfel de oportunități, în care lipsa moralei este una dintre caracteristicile de bază ale activității.
x
A profita (indiferent de câtă imoralitate include, chiar și încălcarea grosolană a legilor) dacă reprezintă un element și o garanție a reușitei, adică o șansă de a a atinge scopul, într-o lume dominată de ticăloșie, e mai mult decât firesc. Să condamni faptul că s-a speculat că adevărata putere a statului, Parlamentul și Justiția s-au lăsat penetrate, pentru că au fost șantajabile, și-au urmărit asigurarea privilegiilor, realizarea intereselor personale si au devenit, astfel, ușor de manipulat ? Să condamni faptul că puterea executivă, degenerată de lăcomie, satisfacerea intereselor personale, caraceterizată în general de corupție și nepotism, a devenit vasală SRI, pentru a-și păstra privilegiile ?  Și dacă ai fi cel îndreptăți „să arunci cu piatra”, nu poți condamna invazia SRI în structurile puterii sau administrație pentru că, SRI, are, formal, justificarea logică a asanării morale a puterii și administrației, prin dimenisiunea fenomenului corupției și fraudei fiscale, chiar dacă aceasta înseamnă substituirea prerogativelor altor instituții. Adică: Scuzați-ne mijloacele, pentru că servesc scopului nobil. Un fel de scuzați-ne că am reușit să controlăm Parlamentul (șantajând corupții, pe care noi i-am lăsat să ajungă în parlament și infiltrându-ne ofițerii acoperiți, sursele și turnătorii); că am reușit să subordonăm Guvernul (eliminând pe cei ce nu execută ordinele, cu ajutorul DNA, punând o asemenea presiune pe Guvern încât nimeni nu mai are curaj să întrebe ce naiba caută SRI în această ecuație); că am subordonat tota administrația, încât am ajuns să detașăm, chiar oficial, personal în posturi cheie din instituțiile statului (Ex: Antifrauda fiscală, unde, trântirea la examen a celor ce-au dorit funcțiile s-a făcut nu pentru că respectivii chiar erau incapabili, ci pentru că posturile erau deja ocupate, prin detașare, de ofițeri SRI, sau cazul trântirii la examene de șefi de servicii la inspecția fiscală, pentru ca și aceste posturi au fost sau trebuie ocupate de detașați de la SRI) și, în special, că prin instrumentul principal, DNA, alături de acoperiți și de „fanii” declarați, sau prin șantaj, am reușit să subordonăm și justiția și, mai ales, Curtea Constituțională – căreia, după ce i-am arătat „pisica” cu cazul Greblă și diversiunea Zegrean, au înțeles că dorințele noastre sunt ordine ce trebuie executate nu comentate. Nu e clar scopul nobil declarat ? Adică stârpirea corupției și a evaziunii fiscale ? Și ce dacă SRI se substituie instituțiilor oficiale și, pentru a-și atiunge scopul – adică a se poziționa în fruntea activității anticorupție și antievaziune -, CSAT a fost metamorfozat în Parlament ? S-a ieșit cumva din cadrul obișnuit, acela că scopul scuză mijloacele, când e vorba de „vulnerabilitate” ? N-avem o Românie cu câțiva corupți mai puțin ? N-avem o Românie cu câțiva evazioniști mai puțin ? Și ce dacă „ne călcăm pe picioare” când e vorba de eliminat sau protejat corupți și nu s-a respectat legea și SRI a devenit puterea absolută, adică legislativă (transformând CSAT în Parlament), executivă (prin preluarea funcțiilor majorității instituțiilor fundamentale ale statului) și judecătorească (prin infiltrarea ofițerilor acoperiți, santajarea corupților din sistemul judecătoresc și exploatarea „fanilor”) ? S-a atins scopul ? Și ce dacă, pe ici, pe colo (de multe ori chiar în bloc) au mai rezultat și victime colaterale (premeditat, desigur !), nu e firesc să se elimine „concurența” ? Că doar e război și s-a „decretat” situație  „excepțională”, nu ? Iar când e „situație excepțională”, mai pot cădea și – aiurea coincidență !- „omologi”. Iar cât timp mass-media, adică presa și televiziunile, supraviețuind, de regulă din banul public sau fraude fiscale, sunt porta vocea acestei mega-răfuieli naționale, de care pe care – în numele unui concept vulgarizat și fetișizat al vulnerabilității siguranței naționale, transformat într-un fel de tocăniță maghiară, în care intră orice este comestibil -, cu SRI în rol de primadonă a marelui circ național, mai contează legea, statul de drept sau Constituția ? Mai contează că noua super-putere, scăpată de sub controlul societății și puterii civile, constituționale, se mișcă incontrolabil, precum leul în junglă, fără dușmani naturali ? Mai contează că, punând pumnul în gură cârcotașilor, folosindu-se de prim-miniștrii, miniștrii sau parlamentari șantajabili, ori cretini, sau de credulitatea unor președinți orgolioși, au ajuns, ca să-și realizeze scopurile, adică să elimine „concurența”, respectiv să desființeze instituții fundamentale ale statului, prin încălcarea Constituției, precum Garda Financiară (și altele ce vor urma) ? Dacă a fost nevoie, cu pistolul la tâmplă, până și Curtea Constituțională s-a resemnat și conformat, violând, la comandă Constituția. Când „siguranța națională” a devenit „interes național”, mai contează argumentele legale sau Constituția ?Și ce dacă, formal, mai există putere judecătorească? N-a devenit și aceasta, vorba generalului Dumbravă, un „câmp tactic”, adică o zonă unde se experimentează stilul securistic de judecată, adică a hotărârilor și deciziilor trimise pentru a fi doar redactate de magistrați ? Când ai transformat justiția în „câmp tactic”, de-ți permiți să afișezi aproape pe ușile birourilor judecătorilor, „instrucțiunile” de urmat și soluțiile, să șoptești sfătuitor la urechea magistratului, ba chiar să faci și ședinte de instructaj (numite schimb de informații sau training-uri) și „manipulezi” calculatoarele care repartizează cauzele, încât a devenit o coincidență stranie, ca toate cauzele ce fac parte din „câmp tactic” și sunt urmărite până la „soluționarea definitivă”, sunt repartizate „aleator”, tocmai completelor de judecată unde sunt magistrați asupra cărora planează suspiciuni că ar deține grade sau completelor al căror CV real și declarații de avere nu sunt tocmai morale, mai putem vorbi de independența justiției ca putere în stat sau de justiție independentă  ?Poate pare paranoia un astfel de scenariu. Dar, ca un fost „membru” al sistemului, care a colaborat îndeaproape cu promotorii „câmpului tactic” și care (mea culpa) a contribuit, direct sau din prostie, la implementarea acestui sistem imoral, știu ce spun. Și, poate n-aș fi denunțat mizeria sistemului, la care și eu mi-am adus aportul, dacă n-aș fi devenit victimă a acestui sistem (caz în care există, desigur și o doza de subiectivitate). Dincolo însă de condițiile ce au generat apariția unui astfel de sistem, al unei puteri incontrolabile, rămâne mizeria morală a sistemului, ce nu poate fi ascunsă și nici omisă și care, deși aparent slujește unei cauze generale bine intenționate, a degenerat, trecând dincolo de normalitate. A degenerat pentru că pentru atingerea scopului se utilizează metode neconvenționale și neortodoxe, precum presiunea mediatică, șantajul, viciile imorale, lăcomia, frustrările, pasiunile, orgoliile, invidia, interesele personale, carențele legislative, toate devenind instrumente în realizarea scopului. Asta nu poate genera decât metamorfozarea justiției într-un instrument imoral, coordonat anormal din centre de putere nelegitime, nelegale și imorale. Și când justiția devine instrument, indiferent a cui și cărei cauze subordonate, statul de drept nu mai există.Eliminat de sistem pentru că mi-am făcut datoria și nu invers – devenit paria pentru că n-am acceptat înregimentarea și execuția ordinelor fără a le filtra prin filtrul rațiunii și a corectitudinii -, am ajuns (în sfârșit  !) să înțeleg cât de mult a evoluat și până unde a ajuns sistemul. Am ajuns să constat că până și inamovibilitatea care ar trebui să asigure libertatea exprimării conștiinței, nu mai funcționează. Că sistemul, prin tentaculele ce s-au întins nepermis de mult, controlează total și justiția, iar declarația generalului Dumbravă, precum „ca instantele au devenit “camp tactic” , iar serviciul isi mentine “interesul/atentia pana la solutionarea definitiva a fiecarei cauze” nu a fost una formală sau nevinovată ci exprimă un adevăr sinonim cu recunoșterea că România, oficial, nu mai este un stat de drept și că Constituția României nu se mai aplică în România.Iar cazul execuției publice a foștilor comisari ai Gărzii Financiare, de către o justiție obedientă sistemului, ce a cedat la presiunile SRI și a corupților din sistemul politic, este un exemplu elocvent al formalismului opoziției justiției în fața penetrării sistemului de către SRI și politic și dovada clară că justiția este „câmp tactic” ce nu-și poate permite să modifice „soluția finală” stabilită de SRI. Este exemplul a cum se dictează în justiție, a cum se pronunță hotărâri și decizii la comandă, contrare legii și Constituției și la cel nivel generalizat de supunere a ajuns justiția în prezent, obligată să încalce chiar și Constituția. Iar când Curtea Constituțională și toate Curțile de Apel din România, ajung, la unison, să încalce legea și Constituția, la presiunile SRI, nu se mai poate vorbi de o problemă minoră sau de un accident (fie el și premeditat), ci de asasinarea de către sistem și decesul programat al statului de drept.Pe lângă Decizia nr. 366 din 2014, a Curții Constituționale,  prin care – omițându-se, deliberat, legile și propriile decizii anterioare, la comanda Guvernului Ponta și SRI -, s-a statuat că Garda Financiară nu a făcut parte din categoria instituțiilor fundamentale ale statului, în continuarea operațiunii de asasinare a statului de drept se înscrie, evident și acțiunea magistraților, Ruxandra Georgeta Codrea, Adina Poker, Diana Lasconi de la Curtea de Apel Timișoara, care, la modul cum au acționat, par o porta voce a SRI și celor care au desființat Garda Financiară, , dovada constând, în acest caz, în faptul că, deliberat, au încălcat, la rândul lor, legea și Constituția.  Astfel, Ruxandra Georgeta Codrea, Adina Poker, Diana Lasconi nu s-au mulțumit doar în a pronunța decizii contradictorii cu deciziile anteriorare pronunțate de alte complete de judecată ale aceleiași instanțe, conținând vicii evidente de legalitate și o interpretate vădit subiectivă a legii ci, în mod nelegal (problemă pe care Consiliul Superior al Magistraturii sper că o va trata serios, pentru că reprezintă un act de o gravitate extremă și o dovadă clară a implicării serviciilor în justiție) au făcut „presiuni” (?) asupra tuturor colegilor, organizând nelegal și imoral o „sedință” a Colegiului de conducere a secției de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara, ședință în care s-a sugerat (imperativ, nu aleatoriu), că ar fi bine ca pe viitor toate deciziile, în ce privește contestațiile foștilor angajați ai Gărzii financiare, la deciziile eliberării din funcție, să fie unitare, adică respinse în bloc, indiferent de argumente și indiferent de ce a hotărât Curtea Constituțională prin Decizia nr. 351/2013. Aceste „recomandări” au fost adresate inclusiv completului care, anterior, pronunțase o sentință favorabilă comisarilor și care a fost astfel „atenționat” în acest sens, că nu se admit alt tip de decizii. Adică, mai simplu spus, judecătoarele Ruxandra Georgeta Codrea, Adina Poker, Diana Lasconi, s-au antepronunțat și au impus și celorlalți colegi să facă același lucru, în numele unei decizii unitare. Mai mult, a fost sugerată chiar și motivarea soluției, interpretându-se ca fiind suficient și legal faptul că foștilor comisari ai Gărzii Financiare li s-a pus la dispoziție o listă a ANFP cuprinzând posturile vacante din sistemul public – chiar dacă această listă nu era actualizată, posturile nu existau faptic și lipseau, în primul rând posturile ANAF, pe care președintele ANAF le-a ascuns și secretizat și a refuzat, deliberat, să le tranmită ANFP, pentru a nu putea fi puse la dispoziția funcționarilor Gărzii Financiare. Pentru judecătoarele Ruxandra Georgeta Codrea, Adina Poker, Diana Lasconi nu contează, în nici un fel legea, adică faptul că art. 99, alin. (6) din Legea 188/1999, “dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere”, spune clar că “în cazul în careexistă o funcţie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciuluiși înseamnă, în fapt, că de acest lucru trebuia să se ocupe instituția nu angajatul disponibilizat. Dar, ce mai contează legea în România când puterea judecătorească este subordonată unor interese oculte ? Și, antepronunțându-se, sugerând chiar și motivarea sentințelor, judecătoarele Ruxandra Georgeta Codrea, Adina Poker, Diana Lasconi, în ședința Colegiului de conducere a secției de contencios administrativ a Curții de Apel Timișoara, întreb și eu, ca unul care are suficientă experiență în domeniu, au procedat legal ? În condițiile în care, dacă ar fi existat o problemă de divergență, legal, instanțele din Timișoara n-ar fi trebuit să se adreseze Inaltei Curți de Casație și Justiție ? Sau, mai nou, ca și în cazul CSAT – ce a extins competențele SRI, substituindu-se Parlamentului -, judecătoarele Ruxandra Georgeta Codrea, Adina Poker, Diana Lasconi pot substitui Inalta Curte de Casație și Justiție, stabilind ce înseamnă „decizie unitară” ? Și, prin modul cum au procedat, nu  au pus, oare, cruce ideii de justiție în Timișoara aceste judecătoare ? Pentru că, parafrazând-o pe D-na Natalia Roman, președinta UNJR nu numai „Orice interventii, orice presiuni, directe sau indirecte, publice sau obscure” n-ar trebui să existe în justiție, ci, “mai mult chiar, orice suspiciune privind posibilitatea unor astfel de influente sau actiuni lipsite de transparenta distrug acest echilibru si lasa fara suport ideea de justitie independenta si proces echitabil”. In acest context, analizând modul cum a reacționat justiția în cazul desființării Gărzii Financiare (începând de la Curtea Constituționlă și până la Curțile de Apel) există elemente care, ca la un puzzle, dacă nu constituie dovezi concrete ale imixtiunii SRI în lasă, cel puțin, multe îndoilei și mari supiciuni cu privire la corectidudinea unor judecători și a independenței magistraților. Și, păstrând consecvența, la fel cum au procedat în urmă cu câțiva ani când magistrații Curții de Apel Timișoara s-au adresat CSM pentru a le apăra reputația „șifonată” de un jurnalist curios, ce le-a „analizat” critic declarațiile de interese și avere, aștept și eu să fac obiectul unei sesizări a CSM de către judecătoarele Ruxandra Georgeta Codrea, Adina Poker, Diana Lasconi, pe motiv că le-am știrbit reputația. Nu de alta, dar poate măcar așa CSM se va sesiza și va declanșa o verificare a modului cum s-au antepronunțat instanțele în cazul cererii foștilor comisari ai Gărzii Financiare privind modul cum au fost epurați din sistem și înlocuiți cu mercenarii politici ai lui Ponta, Fenechiu, Chițoiu și Diaconu și cum de seamănă deciziile, între ele, precum paragrafele copy paste de la doctoratele lui Ponta, Oprea și multe alte „genii” ce controlează sistemul și, inclusiv, justiția. Și poate se află, oficial și ce rol a avut SRI în pronunțarea deciziilor curților de apel, utilizate ca instrumente politice. Nu că s-ar întâmpla ceva, ci să fie oficial.

Religia, nu Dumnezeu, promovează obscurantismul

1g

 
În ultima perioadă, în spațiul public, au apărut tot felul de luări de poziție în favoarea cetățenului român, emigrat (economic) în Norvegia, stil siriano-irakian, care își educa (conform unor percepte religioase primitive) copiii prin aplicarea de corecții fizice. Și în loc să condamne astfel de obiceiuri retrograde și să denunțe extremismul și fanatismul religios în spatele căruia se ascund frustrări umane și sunt justificate astfel de violențe domestice, mass-media, așa zis creștină, a condamnat, în bloc, ocolind adevărul, decizia instituțiilor norvegiene prin care părinții au fost deposedați de dreptul de a-și educa copiii.
Deși – moștenire de la părinți -, sunt neoprotestant și ar trebui, conform perceptelor, să fiu de partea penticostalului român, sunt întru totul de acord cu poziția autorităților norvegiene. Violența n-are ce căuta în educație, mai ales într-o familie cu pretenții de familie creștină, indiferent de justificări.Am făcut un comentariu în acest sens, cu câteva zile în urmă și mi-am atras multe critici, pentru că am susținut (și susțin în continuare) că într-un stat laic n-are ce căuta religia în educație, decât faculativ, iar cei ce vor să convețuiască într-o societate, alături de cetățenii nativi (care au stabilit regulile pe care le-au considerat necesare pentru funcționarea societății, în funcție de cultura, obicieurile și nivelul de educație al țării), ar trebui să înțeleagă c-o pot face numai respectând regulile laice, adică legislația țării, nu impunând reguli religioase, de tip extremist, chipurile universale și obligatorii. Am făcut chiar o paralelă, în acest caz, între islamiști – care, înaintea regulilor laice, adică a normelor de conviețuire prevăzute prin legi, impun regulile religioase (sharia), fanatice și acest gen de „creștini”, tip Bodnariu, care încalcă regulile sociale, laice, substituindu-le cu o educație primitivă, justificată prin litera Bibliei, sau mai bine zis prin interpretarea ad-literam a unor percepte religioase anacronice, contextual, la fel cum procedează islamiștii. Înțeleg să te mobilizezi pentru o cauză nobilă, respectiv când sunt încălcate drepturile cetățenești, dar să te mobilizezi pentru a apăra dreptul unui individ de a-și educa copiii prin aplicarea unor corecții fizice, pentru că alte metode nu are în bagaj, mi se pare o prostie care reflectă primitivismul moral al celor care, frustrați că societatea nu le recunoaște „valoarea” (pe care, bineînțeles, n-o au, pentru că Dumnezeu nu le-a dat-o !) și-o crează artificial și vor s-o impună apelând la abstract, adică la Divinitate, ca la un mijloc de presiune incontestabilă. Asemenea gen de oameni – frustrați că sunt lipsiți de talent (artistic, literar, sportiv, etc.) sau de valoare intelectuală – în fapt comozi, nedispuși la sacrificii și la muncă pentru a-și depăși condiția, neîmpăcați cu soarta de specimene comune, care își hrănesc orgoliul evadării din anonimat refugiindu-se în religie, unde își consolidează „vocația” bazată pe abstract -, sunt cei care apelează la fanatismul religios pentru a justifica primitivismul acțiunilor.
xz
Pentru că acesta presupune impunerea unor reguli arbitrare, unde logica eșuează și își pierde sensul și unde nulitățile dau impresia că sunt valori, refugiindu-se într-un sistem care, expulzând logica, nu recunoaște instituția contestării abstractului. În acest sens, cazul Bodnariu (și nu numai), din punctul meu de vedere, este dovada că religia, ca și politica, este una din marile mizerii sociale pe care le-a inventat și creat omul și care reprezintă, în fapt, refugiul ideal al mediocrității și locul unde mediocrii experimentează și implementează (din păcate, cu succes) medodele de substituire a adevăratelor valori umane. Sunt medii retrograde autentice, în care impostura este recunoscută ca titular de drept și care n-au condus la progres social ci au generat și generează, în continuare, cele mai mari nenorociri umane: războaie având la bază orgolii personale; frustrări intelectuale; vanități sau interese meschine; discriminare pe motive abstracte, stupide și, nu în ultimul rând, menținerea ca scop absolut (promovând abstractul și interzicând logica) a unui conservatorism absurd, păgubos pentru inteligența umană, ce înțepenește în primitivism gândirea umană și evoluția firească a relațiile sociale.V-ați pus întrebarea, oare cum ar arăta lumea fără religie, fanatism religios și fără politicienii promovați prin actualele cluburi mafiote, numite partide politice, în care valoarea morală sau intelectuală nu contează ? O lume în care retrogradul, generat, de regulă, de limitele percepției gândirii, strecurat în funtea societății prin religie sau politică, n-ar mai fi impus, fortuit, ca standard unic al vieții materiale și spirituale ? În care pretinșii creștini sau musulmani, blocați și plafonați la un nivel mediocru de percepție, n-ar mai impune și forța regulile imbecilismului, mascate prin religie și ar accepta progresul social ca fiind, totuși, de origine divină, adică ar accepta că progresul, din toate punctele de vedere și sub toate aspectele, aparține lui Dumnezeu ? O lume în care treptele valorilor, așa cum au fost consacrate prin creație, ar fi ocupate corect și n-ar mai fi nișe de genul religie sau politic, prin care se pot substitui valorile ? O lume condusă de intelectuali adevărați, merituoși (nu de „doctorii” lui Oprea, pseudo-intelectualii României sau de armata mediocrității logicii, tip ortodoxă, a unui Daniel ori a patriarhului Constantinopolului – ce promovează supunerea oarbă, necondiționată și reguli stupide social; sau a industriei – mult prea materialistă ca să semene cu viața și calea lui Isus -, ce controlează bogățiile a aproape a jumătate din lume, reprezentată de biserica catolică și Papa ?), adică de morala laică, bazată pe progresul gândirii, a cărei chintesență este redată în Declarația universală a drepturilor omului ? Nu sunt ateu ! Cred în Dumnezeu, în bine, în adevăr, în dreptate, în iubirea (aproapelui sau celui îndepărtat, totuna). Nu cred însă în religia născocit de om; în sfinții creați arbitrar de om; în prea multele moaște (simple oase, cu proprietăți comune); în reguli care exclud gândirea și rațiunea; în clădirile impunătoare, numite fals lăcașuri ale lui Dumnezeu (pentru că Dumnezeu este imaterial și nu are nevoie de construcții materiale efemere în care să locuiască); în iertări ale Divinității, mijlocite de om; în vicleniile umane având ca scop înșelarea și mituirea lui Dumnezeu prin mimarea credinței; în donații (de regulă, din bani furați sau din înșelăciuni) către biserici sau în pupatul moaștele unor așa ziși sfinți. Pentru că, din păcate, în forma actuală (excepțiile sunt prea puține pentru a schimba ceva) cam astfel se manifestă religiile: în acțiuni formale, tangibile, seci și fără sens. Adică în formă fără fond. În jertfă materială (activități materiale, abstracte, destinate creării unui Dumnezeu naiv, cumpărabil și manipulabil), ce reprezintă forma și nu în reforma conștiinței, respectiv milă (satisfacerea necesităților vitale ale celor care care n-au resurse suficiente pentru a supraviețui), care reprezintă fondul și logica creștinismului. Din păcate, obscurantismul promovat de fanatismul religios – generat de vanitatea și orgoliul mediocrității, coroborat cu natura primitivă umană – caracterizată de rapacitate, egoism, însușirea bunului altuia sau comun, ascunse în spatele demagogiei religioase, au deturnat adevăratul scop și logica existenței umane stabilită de Dumnezeu, respectiv consumarea ciclului de viața în slujba binelui, adică al milei și toleranței (ajutor acordat celui ce n-are resurse pentru supraviețuire, tolerarea și tratarea ca egal și a celui pe care Dumnezeu nu l-a înzestrat cu prea multă inteligență). Abadonând scopul, substituind mila cu jertfa, respectiv mita materială contra reformei conștiinței, religia a deturnat esența lucrării divine, creând un Dumnezeu fals, căruia i-au fost atribuite însușiri omenești, imperfecte, imorale, devenind nu un educator spiritual și model social moral ci unul dintre factorii destabilizatori ai conștiinței și societății umane. Astfel, reacționând mai mult instictual dect rațional, religia, în loc să unească, dezbină lumea și o împarte, arbitrar, în buni și răi, pe baza unor criterii și reguli abstracte, subiective și, de multe ori, chiar stupide. Reguli incorecte, din toate punctele de vedere și discriminatorii, în ceea ce privește poziția socială. Reguli imperfecte, arondate arbitrar Divinității, care separă oamenii și-i învrăjbesc în numele unui Dumnezeu plăsmuit după limitele percepției și scopul urmărit, de regulă pervers. Și, aproape fără excepție – având ca scop principal manipularea naivității -, religiile mamut, monoteiste, derivate ale mozaicisismului evreiesc, propagă doar formal toleranța și, contrar logicii, așa zis creștine, a milei și toleranței, predică și incită nu la fraternitate și iubire, ci la ura între oameni, pe baza apartenenței religioase sau la discriminare subiectivă pe baza nerespectării regulilor considerate tabu, impuse de limitele percepției.Incontestabil, Dumnezeu face să răsară soarele și peste cei buni și peste cei răi, deopotrivă. Religia însă, din păcate, nu promovează același concept, ci a ajuns, împingând formalismul și interesul material dincolo de logică, să contrazică Divinitatea, metamorfozând toleranța lui Dumnezeu în intoleranță umană, generată de primitivismul senzorial, care, din păcate, îl acceptăm, promovăm și impunem ca și concept divin, transferând, formal, lui Dumnezeu, mizeria moralei umane. Și, dacă „bătaia-i ruptă din rai” și trebuie să acceptăm originea divină a principiului, pescuită din context, avem, în aceeași succesiune stupidă a acceptării literei extrasă din context și logica divină justificantă a cruciadelor și, în final, chiar a tuturor crimelor sau genocidurilor monstroase săvârșite în numele și, chipurile – conform logicii formale religioase -, cu acceptul lui Dumnezeu. Și cum Biblia este legea supremă, speculând absurdul abstract, nu e logic că norvegienii au greșit și au declarat război lui Dumnezeu când au sancționat violența fizică „biblică”, concretă, a penticostalului Bodnariu, „unsul” lui Dumnezeu prin ad-literam-ul așa zisei învățături creștine ? Deci, logic, în numelel lui Dumnezeu, nu trebuie norvegienii sancționați pentru că s-au opus educării bodnariene prin violență ?  Școala ei de viață (sau pauza la școală ?) !

http://www.ziarulatac.ro/justitie/cand-cantam-oficial-prohodul-statului-de-drept-46679

NU trageti in Legionari ca se prea inmultesc si scapa tara de intunecimi!

Copiii legionarilor închiși de comuniști i-au scris lui Iohannis: Nu ne puneți în situația de a fi considerați din nou, copii de bandiți

Câțiva din copiii legionarilor care au fost condamnați din motive politice pe vremea comunismului i-au scris președintelui Klaus Iohannis. Motivul: respingerea așa-numitei legi antilegionare, pe care Parlamentul a adoptat-o recent.

Iată textul scrisorii deschise trimisă pe adresa redacției:

Stimate Domnule Preşedinte,
Subsemnaţii suntem urmaşi ai foştilor deţinuţi politici condamnaţi de regimul comunist. Părinţii noştri au plătit cu mulţi ani de închisoare crezul lor creştin şi anticomunist. Au fost bătuţi, torturaţi, umiliţi, supuşi unui regim de exterminare fizică, pentru apartenenţa la diferitele structuri ale Mişcării Legionare şi pentru ideile lor, care nu mai corespundeau realităţii instalate în România cu ajutorul tancurilor sovietice. Au fost numiţi „bandiţi”, „duşmani ai poporului”, „năpârci”, atât în timpul detenţiei cât şi după eliberare. Au fost transformaţi din oameni în simple numere de identificare, li s-a interzis dreptul de a se ruga Lui Dumnezeu, li s-a tăiat orice legătură cu familia, s-a încercat sub toate formele frângerea principiilor şi dezumanizarea lor. Toată lupta satanică a comunismului nu a dat roade, deşi traumatizaţi şi bolnavi, părinţii noştri au ieşit din detenţie neînvinşi şi au continuat să îşi trăiască viaţa – atât cât le-a mai fost dat – cu frică de Dumnezeu şi cu dragoste de ţară.
În toată suferinţa lor nu au fost singuri, familiile noastre fiind la fel de persecutate chiar dacă nu se aflau în temniţe. Întemniţarea fiecărui deţinut politic a însemnat suferinţă, durere şi lipsuri pentru întreaga sa familie. Bunicii noştri au trăit durerea de a-şi vedea copiii în temniţe şi unii dintre ei au murit fără să ştie dacă va exista vreodată eliberare sau dreptate pentru copiii lor. Mamele noastre au trecut printr-un calvar greu de închipuit: stigmatizate, alungate din case şi servicii, au fost obligate să îşi crească singure copiii fără să ştie dacă soţul mai trăieşte sau dacă va reveni vreodată acasă. Nici noi, copiii, nu am avut o copilărie obişnuită. Deşi înconjuraţi de dragostea familiilor noastre am crescut ca „fii de bandiţi” având un dosar „pătat”. Cu toţii păstrăm în suflet imaginea părintelui îmbătrânit înainte de vreme, cu urmele suferinţei fizice pe faţă şi trup, cu bolile cauzate de regimul de detenţie. Păstrăm în minte însă şi imaginea demnităţii şi a moralităţii părinţilor noştri care au refuzat să îşi compromită principiile şi conştiinţa.
Astăzi, la 25 de ani de la căderea comunismului, suntem iarăşi puşi în situaţia de a fi consideraţi copiii unor infractori. Mamele noastre, cele care încă mai trăiesc, sunt iarăşi în situaţia de a fi soţiile unor infractori. Nu este cu putinţă să existe un stigmat veşnic pentru foştii deţinuţi politici care au făcut parte din Mişcarea Legionară. Părinţii noştri ne-au crescut şi educat în dragoste de neam şi de biserică. Ne-au învăţat să fim demni, să ne iubim aproapele şi să iertăm greşiţilor noştri aşa cum şi ei iertaseră păcatele torţionarilor lor. Părinţii noştri nu au fost nici infractori şi nici criminali şi nici pe noi nu ne-au învăţat să fim infractori şi criminali. Cu toate astea sunt reincriminaţi pentru un crez politico-social pentru care şi-au ispăşit deja pedeapsa dată politic de justiţia comunistă.
După 25 de ani de libertate va trebui să explicăm copiilor noştri că bunicii lor au redevenit peste noapte infractori? Timp de 25 de ani le-am povestit despre eroismul bunicilor lor şi despre lupta lor anticomunistă ca astăzi să fie cu toţii scoşi în afara legii prin includerea legionarismului în nomenclatorul infracţiunilor?
Le-am explicat copiilor noştri că suferinţa, lupta şi jertfa dată de părinţii noştri nu a fost inutilă, că după 1989 poporul şi statul român au înţeles să îndrepte nedreptatea comunistă făcută asupra lor. Le-a fost recunoscut statutul de luptători anticomunişti, comunismul a fost condamnat public chiar de la tribuna Parlamentului, s-au ridicat monumente în memoria lor în jurul cărora se organizează anual comemorări, s-au publicat mii de cărţi cu memorialistică din detenţie, s-au înfiinţat institute de cercetare a istoriei recente, se organizează săpături arheologice pentru identificarea foştilor deţinuţi politici îngropaţi în gropile comune, Biserica Ortodoxă Română îi pomeneşte la fiecare Sfântă Liturghie pe cei „căzuţi pe toate câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, pentru libertatea şi demnitatea noastră”, reprezentanţii Bisericilor Ortodoxă, Greco Catolică, Romano Catolică şi ai tuturor cultelor religioase din România participă la comemorările oficiate în memoria lor pe tot cuprinsul ţării, în ultimii ani a crescut considerabil cultul popular al „sfinţilor din închisorile comuniste” etc.cd
Ce le vom spune acum copiilor noştri? Că sunt nepoţi de infractori şi că anticomunismul, mai ales practicat de un membru al Mişcării Legionare, înseamnă pentru totdeauna infracţiune? Refuzăm categoric să ne dezicem de principiile învăţate de la părinţii noştri şi să fim corecţi politic, dar incorecţi moral. Copiii noştri au dreptul să ştie că sunt nepoţi de eroi şi de luptători anticomunişti. Ce se va întâmpla cu demnitatea neamului nostru dacă şcoala, societatea şi instituţiile sale vor accepta transformarea unor eroi în infractori?
Conform modificărilor aprobate de Parlamentul României pentru OUG 31/2002 ar trebui să revenim la situaţia din timpul comunismului când discutam despre cele pătimite de părinţii noştri doar în interiorul caselor noastre, mereu sub interdicţia de a vorbi cu străinii despre asta. Practic legea nu ne mai dă voie să vorbim tinerelor generaţii despre ei şi despre lupta lor, să le distribuim cărţile de memorialistică, să îi comemorăm public în faţa mormântului sau a monumentului ridicat în cinstea lor etc. Nu ne putem dezice de părinţii noştri şi nici nu vrem să îi învăţăm pe copiii noştri să se ruşineze de înaintaşii lor.
Domnule Preşedinte, pentru dreptatea şi memoria părinţilor noştri, care astăzi nu se mai pot apăra, pentru suferinţa noastră, a „copiilor de bandiţi”, dar mai ales pentru dreptul la libertate de conştiinţă şi informaţie al copiilor noştri şi al tuturor generaţiilor ce vin după noi, vă rugăm să nu promulgaţi modificările la OUG 31/2002.
Vă rugăm să primiţi expresia consideraţiei noastre,
Preot Marius Vişovan – Fiul profesorului Aurel Vişovan, deţinut politic timp de 16 ani, trecut prin infernul reeducarilor de la Piteşti
Ileana Voicescu – profesor şi Irina Gordon – medic.Fiicele Părintelui Constantin Voicescu, deţinut politic timp de 12 ani, trecut prin încercarea de reeducare de la Târgu Ocna
Gelu Mocanu – inginer. Fiul filologului Sebastian Mocanu, deţinut politic timp de 21 ani
Mihnea Gheorghiu – inginer pensionar.Fiul funcţionarilor Georgeta şi Dan Gheorghiu, deţinuţi politic timp de 5 şi respectiv 10 ani
Doina Gheorghian – geolog pensionar.Fiica Anei Chirulescu Iordache, deţinută politic timp de 3 ani
Cornelia Cios – pensionar.Fiica avocatului Bartolomeu Livezeanu, deţinut politic timp de 15 ani
Alina Călinescu – funcţionară.Fiica profesorului Nicolae Călinescu, deţinut politic timp de 17 ani, trecut prin infernul reeducarilor de la Piteşti şi a inginerei chimiste Viorica Stănuleţiu Călinescu, deţinută politic timp de 6 ani
Olga Blănaru Iordănescu – inginer pensionar.Fiica inginerului Vasile Blănaru, deţinut politic timp de 3 ani
Maria Oancea.Fiica comerciantului Alexandru Ionescu, deţinut politic timp de 5 ani
Gabriela Moţei.Fiica foştilor deţinuţi politic Mircea şi Constanta Moţei, întemniţaţi timp de 18, respectiv 10 ani

Academia Cațavencu: „Un Gestapo evreiesc…” Articol incendiar!

Țuțea, Vulcănescu, Eliade, Cioran, Ioan Gavrilă Ogoranu. Este doar un început de listă neagră afișată de directorul Institutului Elie Wisel, Alexandru Florian, omul din spatele legii care în numele condamnării legionarilor pune la zid și mitraliază mari oameni de cultură. Născut dintr-un stalinist convins, l-am numit aici pe tatăl său, Radu Florian, mai tânărul Alexandru a întors zvastica pe dos și-a pornit o cruciadă infernală împotriva unor simboluri ale luptei anti-comuniste din România. Repere ale culturii române, oamenilor de pe lista neagră a sinistrului funcționar public Florian li s-a pus pistolul în mână și au fost plasați la locul faptei în postură de criminali de război.

Instrumentul prin care memoria luptătorilor anticomuniști este pângărită cu mijloace ce amintesc de teribilul Gestapo și metodele lui de purificare este o lege strâmbă, care încearcă să acrediteze ideea că, pentru cei 3000, 10.000 sau 14.000 de evrei vehiculați a fi fost uciși la Iași (funcție de sursă), este necesar ca o întreagă elită culturală anticomunistă și, ca atare, legionară, să fie pusă la zid și scoasă din istorie. Cărțile elitei trebuie puse pe foc iar oamenii deportați în uitare pentru că, nu-i așa, un text laudativ despre o idee politică poate fi asimilat cu apăsarea trăgaciului. Întocmai ca poliția politică a lui Hitler, Institutul Elie Wiesel nu acceptă opinii contrare, argumente sau măcar simple întrebări. Cu mijloace care amintesc de Inchiziție se impune o nouă istorie creionată și se stabilesc fapte a căror veridicitate se impune cu mijloace represive. Negi, plătești cu libertatea, simplu și eficient, întocmai ca băieții de la Gestapo care, pentru simpla deținere a unor opere literare, te trimiteau în lagăr. Și întocmai ca urmașii săi din poliția politică nazistă și gașca de la Elie Wiesel operează cu liste negre și autori interziși. Care-i diferența, mă întreb?

Cu un Institut dăruit cu peste 1,5 milioane de lei, în 2015, de către statul român, și cu un salariu lunar alocat, la aceeași instituție, de 6800 de lei, adică peste ceea ce primeau pe ”ștat”, până în această vară, în România, președintele, premierul ori preşedinţii celor două Camere parlamentare, Florian este capul unui grup de tovarăși care a orchestrat această lege bolșevică. Grupul cuprinde 3 parlamentari despre care vorbesc singure numele lor: Antonescu, Gerea și Scutaru. Simpla enumerare a numelor face inutilă caracterizarea personajelor. Alexandru Florian, bugetarul de lux, a venit cu dogma iar aleșii cu ștampila Parlamentului. A rezultat o lege hidoasă prin care bolșevicii, mare parte evrei, care au invadat România în 1945 și au terorizat-o vreme de 50 de ani cu execuții pe lângă care evenimentele de la Iași pălesc (fenomenul Pitești, Canalul, gulagul din lagărele de la Aiud, Sighet, etc) sunt reabilitați și faptele lor legitimate!!!!

Legea tembelă și antidemocratică a grupului Alexandru Florian consideră valide condamnări pronunțate de justiția bolșevică iar prin asta devine ea însăși o crimă. Mai mult, documentarea marelui istoric făcută aproape exclusiv pe baza mărturiilor culese de la evreii care au trăit evenimentele din 1940 de la Iași și a cărei finalitate este o lege reparatorie care să acorde compensații financiare substanțiale urmașilor evreilor uciși nu poate constitui o bază documentară obiectivă. Până nu se pun în balanță toate evenimentele, toate crimele, inclusiv cele comise de evreii bolșevici care acționau ca trupe paramilitare ale Armatei Roșii, nu putem avea un tablou complet al faptelor și al cauzelor. Iar asta ne privează de o judecată obiectivă și rațională. Asasinarea memoriei nu poate fi în nicio circumstanță răspunsul la asasinatele etnice care au întunecat istoria României în anii ’40.

Mihai Enciu

Nicolae Văcăroiu: Iată cum se fură 6 miliarde de euro pe an

Nicolae Văcăroiu

Cel puțin două episoade interesante și benefice pentru trezirea la realitate a românilor ”adormiți” au avut loc legat de Curtea de Conturi a României în ultima perioadă. Curtea de Conturi este o instituție care veghează teoretic la buna cheltuire a banului public, instituție care știe unde și cum se scurg banii publici în România. Până să ajungă președinte la Curtea de Conturi Nicolae Văcăroiu (un personaj controversat și dubios care a fost mai tot timpul ”la putere” / în diferite poziții în Statul Român) eu unul n-am auzit nimic benefic venind de acolo. Insa după schimbarea conducerii, instituția pare că a început să miște ceva. Habar n-am în ce măsură este responsabil Văcăroiu pentru această schimbare, însă cele două episoade sunt interesante și oferă concluzii pentru ”adormiți”. Detalii în continuare:

Episodul 1 – Văcăroiu face declarații interesante la ASE in apr 2013 (sursa Agerpres):

“Nu vrem să recunoaștem că, din păcate, privatizările au fost în proporție de 80% un eșec. După cum nu vrem să recunoaștem că, iată, vindem acțiuni la companii strategice, în perioadă de criză, în contextul în care capital autohton nu există. Nu vrem să recunoaștem că aveam prea puțin soluții de dezvoltare cu care să ne lăudăm astăzi. Totul e impus de-afară. Fond Monetar, cu restricții bugetare, de natură salarială”, a declarat Văcăroiu, prezent la aniversarea a 100 de ani de la înființarea Academiei de Studii Economice.
El a apreciat că de-a lungul acestor ani o preocupare a fost legată de desființarea controlului.

“Din păcate, trebuie să recunoaștem că am distrus mult, mult mai mult decât era necesar. Astăzi ar fi trebuit să vorbim despre o Românie cu un PIB de cel puțin de trei ori mai mare decât cel de astăzi. Pur și simplu, au dispărut industrii care au fost competitive dintotdeauna, cu exporturi de peste 80-90% în zona vestică. Cu prea mare ușurință, începând din 90 încoace am acceptat prea multe sfaturi de afară, spre binele nostru și binele a dus la situația de astăzi a României“, a afirmat președintele Curții de Conturi.
(Vezi și CINE A ADUS RĂUL ÎN ROMÂNIA după ’89 – detalii Silviu Brucan și Petre Roman – EVREI)

“Mă bucur însă că aveți un sector unde se trăiește bine. Sectorul bancar: salarii serioase. Nu numai la noi, în toată Europa, în toată lumea, iar dacă aici se clatină ceva, toate guvernele, imediat, recapitalizare, le dăm. Păi, săracii, să rămână președinții ăștia fără bonusuri anuale și trimestriale?”, a spus Văcăroiu.

Episodul 2 – Curtea de Conturi spune oficial în feb 2014 că se fură 6 miliarde de euro pe an

Curtea de Conturi realizează sub nenea Văcăroiu (repet, nu știu dacă are el personal vreun merit pt asta) un raport OFICIAL (lansat public în feb 2014), prin care arată că 6 miliarde de euro s-au ”pierdut” din bugetul național în 2012 din cauza proastei administrări a banilor publici. Bineînțeles că în realitate ”se pierd” MULT MAI MULȚI BANI! De exemplu, ei au calculat / estimat / analizat diferențe de preț în achizițiile publice de doar 3-4 ori mai mari față de prețul pieței, când în realitate, în foarte multe contractări de firme prietene se dau și de peste 100 de ori mai mulți bani decât prețul pieței (chiar și de 1000 de ori mai mulți bani). Personal știu pe cineva care mi-a povestit că la renovarea Muzeului de Istorie din București s-au ”risipit” o grămadă de bani, de exemplu, o aplică de perete ce costă 10 lei pe piață, a fost cumpărată cu 1000 de lei (și e vorba de zeci/sute de bucăți) – deci de 100 de ori mai mult decât prețul pieței. Așa ajung banii munciți de noi (banii publici) la ”firme prietene” patronate de mafie. Și sunt o grămadă de astfel de exemple pe internet – vezi de exemplu capace de WC de 500 euro bucata luate de Udrea, sauhârtie igienică de 30.000 de euro pt deputați. Pe scurt, ce spune raportul OFICIAL al Curții de Conturi: SE FURĂ LA GREU DIN BANII PUBLICI!

Articol relatat de criterii.ro / Autor: Emilian

Scrisoarea unui fizician de la CERN care ne da fiori! „Am facut ceva ce nu trebuia sa facem”! Ce siluete au aparut in accelerator

cern_opt

Va rog sa luati aminte la urmatoarele:

1 – Incalc legile internationale privind obligatiile contractuale si secretul de serviciu publicand aceste informatii.

2 – Nu am sa va divulg locatia mea intrucat stiu ca orice incercare sa dovedesc ceea ce am vazut sau la ce am luat parte va rezulta in exterminarea mea imediata si definitiva.

„ Numele meu este Dr. Edward Mantil si eram (teoretic inca sunt) fizician la CERN, situat in Geneva, Elvetia. Sunt specializat in cercetare subatomica si a particulelor, cu precadere interactiuni de tip quark. Cu alte cuvinte, studiez particule minuscule si felul in care interactioneaza intre ele la viteze foarte mari. Pana Joi 15 Ianuarie 2014 eram un om de stiinta absolut normal care lucra in campusul de la CERN. Majoritatea oamenilor de stiinta implicati in aceeasi bransa de cercetare ca si mine locuiesc aici in campusul CERN din Geneva si ies foarte rar, doar ca sa mai socializeze si ocazional sa-si viziteze familiile.

Majoritatea dintre dumneavoastra, care ati auzit de CERN, cu siguranta ati auzit de LHC (Large Hadron Colider) Gigantul Accelerator de Particule, cel mai mare instrument stiintific, cu un diametru de peste 20 de mile care se intinde pe teritoriul a doua tari (Elvetia si Franta). Opinia publica a fost informata cum ca af fi fost construit cu costul a zeci de miliarde de Euro in scopul de a studia cum a luat nastere Universul si ca, coliziunile care au loc inauntrul acceleratorului ne permit noua sa ne facem o oarecare parere despre un anume fenomen, care poate fi observat doar atunci cand particulele intercationeaza intre ele la viteze foarte mari. Acesta NU este motivul pentru care a fost creat acceleratorul, si nici lucrul care s-a facut cu aceasta masinarie de la pornirea ei. Scopul principal al CERN cand a construit acceleratorul a fost sa, ei bine sa deschida un portal. Dati-mi voie sa va explic: Ideea de portal a luat nastere in ani 1960

Dupa ani de zile de incercari in a ascunde fenomenul OZN, incluzand o scara larga de interactiuni cu publicul cum ar fi incidentul de la Roswell si Batalia pentru Los Angeles inainte de asta, guvernele Statelor Unite, Marii Britanii si Franta, au decis sa-si uneasca fortele in speranta de a intelege ce sunt mai precis aceste obiecte neidentificate. Ideile erau impartite. Sunt oare OZN rile de pe alta planeta? Sunt oare din alt timp? Sau sunt pur si simplu isterie si deziluzie in masa cauzata de o imaginatie mult prea bogata a oamenilor care erau facuti pe ei de frica de comunisti si tehnologiile lor? Nu nu erau nici una din toate acestea. Universul nostru nu este decat o pagina dintr-o mare carte. Ganditi-va la o carte inchisa care sta pe o masa: vedeti fiecare pagina cum vine una peste cealalta legate intre ele de spatele dintre cele doua coperti. Universul nostru este doar un pagina într-o vasta si atotcuprinzatoare carte. Si pagina noastra nu este nici pe departe singura cu bogatii, gandire si civilizatie in ea. Fiecare pagina din carte reprezinta o alta dimensiune si fiecare are semnatura ei unica, propria ei istorie, si felul ei unic de diferentiere de celelalte pagini. Nici o pagina nu a fost facuta sa interactioneze una cu cealalta la fel cum nici cearneala nu se scirge de pe o pagina pe cealalta intr-o carte normala. Fiecare pagina, un Univers de sine statator.

Dupa cativa ani de calcule matimatice si flote intregi de oameni de stiinta care lucrau sub amenintarea exterminarii daca divulgau informatii despre munca lor, ideea de carte a luat nastere. Desi multi nu erau de acord, calculele matematice sustineau ideea de carte, si tot matematica arata ca era imposibil ca o pagina sa interactioneze cu cealalta. Asta pana in ani 1980. Dupa miliarde de dolari investiti in cercetari in jurul anilor 1980, a luat nastere ipoteza ca daca am folosii destula energie, si destula forta, concentrate spre un punct mic (de marimea unei impunsaturi de ac), teoretic am putea strapunge pagina si am putea trage cu ochiul la pagina vecina. Am putea deschide o usa din universul lor spre al nostru. Cand FAMILIA (numele de cod al grupului de oameni de stiinta care sunt la conducerea fiecarui departament de cercetare de la CERN) a vazut prezentarea initiala in Martie 1981, multe din tematicile expuse au adus ingrijorari grave in ceea ce priveste ramificatiile deschideri unui astfel de portal. Insa in numele stiintei, FAMILIA a decis sa imparta aceste informatii cu guvernul care le finanta constant cercetarile. La o intrunire ce a avut loc in Luxemburg, sefi de state ale noii formate Uniuni Europene, impreuna cu Statele Unite si China, le-au fost prezentate planuri pentru construirea unei masinari colosale care ar fi in stare sa deschida un portal pe care l-am putea inchide la discretie apoi. Portalul s-ar deschide si nivelurile de energie ar fi masurate pentru a demonstra ca CERN si-a indeplinit sarcina, si apoi portalul va fi inchis. Deschis – Inchis, simplu si atat.

xxx

Liderii guvernelor au inceput sa arunce cu fonduri interminabile catre FAMILIE si catre CERN in speranta de a intelege ce fel de putere se gaseste in alt Univers. Ganditi-va la cate posibilitati, surse de energie interminabile, mai rapide decat viteza luminii, armament care ar putea sterge distruge inamicii cu usurinta. Posibilitatile pentru putere erau de-a dreptul coplesitoare. Asa ca publicului i s-a servit o poveste („intelegerea universului”) si doar Familia si Guvernele stiau adevarul. Majoritatea fizicienilor de la CERN erau tinuti in ignoranta totala despre adevar, la urma urmei acceleratorul isi indeplinea functiunile normale si interactiona particule pentru vanatorii de finate dornici sa profite de asta. Insa teste pentru atingerea scopului ascuns erau facute numai in prezen ta Familiei si cativa fizicieni seletati. Eu sunt membrul Familie in divizia mea. Logic Familia initiala s-au pensionat sau am mai si murit din ei, dar exista exista acum o generatie noua, mai tineri si mai dornici de afirmare, si consecintele acestui fapt au fost si sunt in continuare dezastruoase. Si acum ca v-am facut aceasta mica prezentare, permiteti0-mi sa va explic ce s-a intamplat joia trecuta. Era o zi normala cu acceleratorul programat sa xecute 2 coliziuni, una la 9 AM si una la 6.30 PM. Ambele au decurs perfect si experimentele au fost catalogate un succes. Am asistat la 2 coliziuni itregi si grupul general al cercetatorilor au fost foarte multimiti de munca lor.

In jurul ore 7 PM majoritatea echipei de cercetatori eliberase deja camera de observare, si acceleratorul fusese pus on modul stand-by. In timp ce camera de observare se golea, dispozitivul de identificare pe care il aveam la brau a inceput sa vibreze si pe ecranul acestuia a aparut scris „Living room”, mi-am dat seama imediat ce urmau sa faca. M-am uitat cu coada ochiului si am zarit pe Dr. Celine D’Accord, un al membru al Familiei si sef al departamentului de fizica plasmei. Si ea se uita la dispozitivul de identificare si la fel avea scris „Living Room”. Amandoi am inteles despre ce era vorba si am plecat. „Living room” (Sufrageria) era o camera mare din incinta situata in Sectorul A. Camera nu iesea in evidenta cu absolut nimic, parea perfect normala. Asta era si ideea ca sa ascunzi intentiile adevarate. Daca ne-am fi intalnit in vreo camera secreta pe la subsol am fi ridicat suspiciuni de fiecare data cand am fi mers sa facem un experiment. In time ce Celine si cu mine ne indreptam spre accelerator in Sectorul A, aerul rece al Elvetiei mi-a atins fata si m-a inviorat in timp ce traversam campusul. Noaptea era extrem de senina, si acest factor imi marea si mai mult suspiciunile. Mereu faceau aceste experimente in nopti senine ca aceasta. Am intrat in Sectorul A si ne-am indreptat catre cladirea principala. Usile s-au deschis cum ne-am apropiat si am facut drumul spre lifturi pe întinderea larga a holului cu tavane boltite.

Semnalul transmis de dispozitivele noastre de identificare a facut ca usile liftului sa se deschida automat inainte ca sa apasam macar pe buton. Cum am intrat inauntru usile s-au inchis si liftul a plecat. „Nu o sa ma obisnuiesc niciodata cu faza asta” a spus Celine, referindu-se la gradul ridicat de automatizare al cladirii. Fusesem programati la o intalnire in „Sufragerie” si cladirea stia asta, asa ca toate luminile se aprindeau pe unde era si usile se deschidea ca sa ne aratre calea. Miracolul tehnologiei. Am iesit din lift si ne-am indreptat spre camera de consiliu, odata ajunsi usa s-a inchis in spatele nostru si inauntru era adunata toata „Familia”. In capul mesei era „Father” (Tatal), o tanara si ambitioasa fiziciana pe nume Sandra O’Reilly, desemnata „Tatal”, intrucat treaba ei era sa dea ordine „Familiei” cu privire la aceste experimente clandestine. Atmosfera in camera nu era niciodata una tensionata, ba mai degraba una de entuziasm controlat. Familia incercase acest timp de experimente la fiecare 6 luni in ultimii 10 ani si nu au avut mare succes in tot acest timp. Avusesem mai multi „Tati” de atunci, incepand cu marele Dr. Bertramberg pana la mai putin cunoscutul, si mereu baut Dr. Yao, toti au esuat sa indeplineasca ceea ce Familia initiala si-a propus. Miliarde au fost cheltuite dar nici un portal nu a fost deschis.

” In seara asta incercam cu 40 Tera Electron Volts” ne-a anuntat Tatal.

Anuntul ei a facut liniste in sala. Membrii familiei se uitau unul la altul, unii entuziasmati, altii foarte ingrijorati, insa toti cu o senzatie generala de neincredere. ” Ultimele 4 incercari au fost intre 10-20 Tera Electron Volts, nu am incercat niciodata nimic la o putere atat de mare! nu stim daca masinaria poate suporta un test de o astfel de magnitudine” a protestat Dr. Akava, seful Matematica Fizica si al Departamentului care era in masura sa spuna daca 40 Tera Electron Volts era sau nu posibil si se putea desfasura in siguranta. ” Am analizat toate consecintele posibile, si desi va trebui sa folosim dublul de energie din Retea, Guvernul Elvetian a fost informat si au fost de acord sa coopereze,” a raspuns imediat Tatal. Tonul ei linistit si controlat ajuta mult la detensionarea situatiei. M-am uitat spre Celine care in tot acest timp a tot scris niste calcule pe o bucata de hartie, dupa care s-a ridicat de pe scaun si a spus ” Tata, chiar daca am incerca sa atingem 40 TeV, calculele matematice ne arata ca asa ceva nu este posibil! Asa poutem sa dam acceleratorul la maxim pur si simplu si sa speram la ce e mai bine!”. ” Mai ai si alte obiectiuni pe care doresti sa le consemnam inainte de a incepe experimentul?” a intrebat Tatal, ignorand complet incercarile disperate ale lui Celine. Apoi Tatal s-a uitat la troti sa se asigure ca nu cumva sa mai aibe careva obiectiuni. ” Excellent, atunci vom proceda la efectuarea experimentului, toti sa fiti prezenti la ora 22.00 in camera de control” a anuntat Tatal si toata Familia s-a ridicat de la masa si a parasit „Sufrageria”.

Nimeni n-a mai scos un cuvant, am plecat in liniste deplina, ne-am indreptat spre lift, si am iesit din cladire in racoarea aerului elvetian.

Daca acceleratorul nu ar suporta vortajul de electroni, ar putea deveni instabila si sa se distruga, dar fiind ingropata in pamant ar fi evitata o catastrofa. Nu ar exista pierderi de vieti omenesti, insa Acceleratorul de Particule ar fi distrus si miliarde de dolari in finantari ar fi pierdute. De cealalta parte, daca experimentul ar fi un succes si am deschide un portal, am putea apoi oare sa inchidem ceva care funcioneaza la 40 de Tera Electron Volts? Calculele noastre sustineau 10 TeV, 20 TeV, la naiba hai sa zice si 30 TeV, dar nimeni nici nu a indraznit macar sa treaca vreodata peste. Oricum, aioci rolul nostru de oameni de stiinta s-a terminat si regretabilul rol de experimentatori in secret a inceput. Tot ce puteam face era sa spunem DA. La orele 22.00, impreuna cu Familia si cativa alti angajati CERN care stiau despre adevarata natura a experimentului, am inceput marele nostru experiment.

„Incepeti” a fost singurul ordin pe care l-a dat Tatal. Membrii Familiei s-au pus la posturile lor pentru a actiona acceleratorul, si astfel fatidicul experiment a inceput.

” Eliberati prima proba de particule” s-a ordonat. La cateva secunde dupa, sunetul gazului intrand in accelerator s-a auzit. Gazul si-a inceput cursa de 20 de mile in jurul acceleratorului castigand din ce in ce mai multa viteza. ” Eliberati a doua proba de particule” si un alt sunet de gaz intrand in accelerator s-a auzit circuland in directia opusa fata de primul. Ambele castingand viteza, circuland din ce in ce mai rapid, apropiindu-se de viteza luminii. Ca doi alergatori alergand pe o pista circulara din directii opuse., netingandu-se unul pe celalalt. ” Tata, ne apropiem de 30 TeV” a spus unul dintre membri. „Excelent, mariti energia la 35 de TeV in urmatoarele 3 minute”, s-a auzit comanda Tatalui dandu-ne mari fiori. Daca era sa se intample ceva acum se va intampla. „Marim la 35 de TeV” s-a auzit anuntul pe systemul intercom.

xx

Cu toti am continuat sa ne uitam unul la celalalt, ingrijorarea noastra crescand din ce in ce mai mult. „Ajungem la 38 TeV” alt anunt s-a auzit. Insa nimic, nici o explozie, nici o eroare catastrofala, nimic. Teoretic acum 40 TeV era posibil, dar nicidecum indicat, totusi la 38 TeV, nici un semn de deteriorare structurala nu a fost observat, nimic. „S-a atins 40 TeV”. Ne-am uitat unul la celalalt uimiti. Am reusit ceea ce credeam imposibil: 40 TeV de energie impingea acum particulele in accelerator si puteam sa controlam aceasta putere. „Cand doi nori de particule au trecut unul pe langa celalalt razand, am realizat cu toti ca urmeaza sa se intample ceva diferit. Dintr-o data temperatura in camera a inceput sa creasca, simteam cum se incalzise dintr-o data, si prima reactie a fost de panica. ” OPRITI ACCELERATORUL” s-a auzit o exclamatie de la un membru al Familiei. „Masinaria se incalzeste, o explozie este iminenta” a continuat. „Asteptati” a spus Tatal, ochii ei sclipeau de la monitorul calculatorului din fata ei „uitati-va la indicatorii de temperatura, nu este nici o schimbare, totul pare normal!”

Cu totii ne-am uitat la cel mai apropiat panou de control si toate aratau ca totul este in regula, cu exceptia faptului ca termostatul din camera acum arata 35 de grade Celsius si cand incepusem erau 20 de grade, ce sa insemne asta?

„INCEPETI SECVENTA DE COLIZIUNE” a strigat puternic Tatal in microfon. „Coliziune in 4…3…2…” vocea automatizata de la intercom s-a auzit. „1…” si o lumina orbitoare a umplut camera, nu se mai intamplase niciodata asa ceva. Temperatura a cazut iar la 20 de grade, si lumina ne orbea efectiv, nu ne puteam vedea nici mainile lipite de fata. Dintr-o data s-a auzit un tipat inspaimantator, ca si cum cineva era batut groaznic, urmat de o tacere de mormant si apoi intuneric bezna. „Este toata lumea OK?” se auzea Celine din cealalta parte a camerei, „Sunt bine!” am raspuns eu.

“Sound off!” “Mantill, code: Fam-0113? “D’Accord, Code: Fam-0115? “Chung, Code: Fam – 0114? , membrii Familiei prezenti au inceput sa-si strige numele si codurile aferente in timp ce ochii nostrii incepeeau sa se adapteze la intunericul care se lasase in camera.

Cu un sunet puternic, lumina rosie de urgenta a inceput sa lumineze camera intermitent. Puteam sa vedem umbre in accelerator dar nimic cunoscut noua. Deja trecusera aproximativ 2 minute de cand intunericul cuprinsese camera si nici unul din noi nu auzise pe Tatal sa-si fi strigat numele si codul. „Unde este Tatal: a strigat Dr. Chang. Cu totii ne-am intors spre scaunul unde statea Tatal si puteam vedea o umflatura pe scaun da dar nu pe ea (ca si cum se evaporase din haine). Am reusit sa ajung la panoul de control si sa deschid iesirea de urgenta si am iesit pe coridorul de urgenta pana la lumina de siguranta si am aprins lumina si din nou camera de control s-a luminat. Ma luase panica ca nu stiam ce s-a intamplat cu Tatal si am fugit repede inapoi in camera.

Toti colegii mei erau complet uimiti, nimic in camera nu era modificat, toate erau la locul lor, si temperatura revenise la normal. Cu toate astea, pe scaunul unde era Tatal era doar o gramada de haine si efecte personale ale acesteia. Celine a alergat repede spre scaun si a inceput sa ravaseasca hainele si efectele personale in disperare: „A disparut!!! toate lucrurile ei sunt aici, bijuteriile, hainele, ID ul…absolut tot!”. Unde statuse Tatal acum erau doar lucrurile ei. A disparut pur si simplu. „

 

 88

Urâciunea pustiirii: Olanda deschide calea (și) pentru legalizarea pedofiliei

Relaxarea moravurilor sexuale în societatea contemporană pare o hemoragie de neoprit – am relatat deja exemplul Noii Zeelande unde, la câteva zile de la legiferarea „căsătoriei” între homosexuali, se cere deja dreptul la căsătoria în grup. Mai grav, Olanda, prima țară din lume care a recunoscut aceste așa-zise „căsătorii între persoane de același sex” (2001) admite acum oficial existența unui grup de lobby pedofil.

Fapt este că, peste tot unde propaganda homosexualităţii acționează, pedofilia o urmează ca o umbră, în ciuda eforturilor lobby-iștilor gay de a ascunde acest lucru. România nu este scutită: vă amintiți invitația făcută de Asociația ACCEPT a minorităților sexuale din România profesorului Gert Hekma, din Olanda, un susținător fățiș al pedofiliei, de a vorbi, în timpul manifestărilor „Luna istoriei LGBT”, la Facultatea de Sociologie din București. În urma intervenției cetățenilor, conferința a fost anulată și organizatorii („Accept”) au șters, elegant, informațiile de pe website, probabil pentru a nu alimenta scandalul. Ce susținea Hekma? Reducerea vârstei constimțământului sexual (un artificiu juridic prin care pedofilia este legalizată) la 12 ani, pentru început. Această situație este deja în practică în Olanda, iar organizația pedofilă de care se face vorbire mai jos profită din plin pentru normalizarea acestui comportament. (A se vedea și articolul „Secretul mişcării pentru drepturile homosexualilor: pedofilia”)

Ce dovezi ne mai trebuie pentru a ne trezi și a înțelege pericolul?

Legalitate pentru pedofilie

În Olanda, libertinismul pune în pericol viața copiilor

pedofilie„Martijn”, o asociație batavă care încurajează actele sexuale cu minori, a reintrat în legalitate • Liderul grupării este fondatorul Partidului Iubirii Frățești, Libertății și Diversității, care glorifica relațiile cu minori

Judecătorii din Țara Lalelelor au dat recent o sentință frapantă:o organizație care vrea să legalizeze pedofilia poate continua să existe. Decizia aparține Curții de Apel din orașul Leeuwarden, care a hotărât că nu trebuie interzisă activitatea „Asociației Martijn”. Deși contravine ordinii publice, nu „destabilizează societatea”, au concluzionat judecătorii. Sentința vine după ce, anul trecut, tribunalul civil din Assen hotărâse desființarea asociației, pe motiv că demersul său privind legalizarea contactelor sexuale dintre adulți și copii era contrar normelor și valorilor societății olandeze. Șeful asociației este Martijn Uittenbogaard (foto, jos), același care, în 2006, a fondat și Partidul Iubirii Frățești, Libertății și Diversității (PNVD). Botezată „partidul pedofililor”, formațiunea avea ca prioritate legalizarea relațiilor sexuale cu minori. Odată cu acest verdict, practic, în Olanda vor putea fi deschise cluburi pentru pedofili.

După ce, în 2010, și-a văzut partidul dizolvat, nereușind să strângă semnăturile necesare participării la alegeri, Martijn Uittenbogaard nu a renunțat la cel mai mare vis, legalizarea pedofiliei. Și l-a dus mai departe, prin intermediul Asociației care-i poartă numele. În 2007, site-ul asociației a fost subiectul unor polemici aprinse, după ce a publicat fotografii cu fetița de doar patru ani a principelui Willem-Alexander, viitorul rege al Olandei. Fondatorul asociației a fost pus sub acuzare și obligat să plătească despăgubiri și cheltuieli de judecată de zeci de mii de euro. Un scandal și mai mare a izbucnit în 2011, când trezorierul Ad Van de Berg a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru că în locuința sa au fost găsite tone de material pedo-pornografic.

Glorificarea relațiilor cu copii

Abia anul trecut, Tribunalul Civil din Assen a decis că această grupare trebuie desființată, pentru că susține actele sexuale cu minori. Fapt care contravine normelor olandeze, oricât de tolerantă ar fi această țară. Curtea aprecia că „Martijn” reprezintă o amenințare la adresa ordinii publice, „glorificând relațiile sexuale dintre adulți și copii” și prezentând acest lucru ca pe ceva normal și acceptabil. Revoltat, fondatorul asociației s-a plâns că decizia este „un atac la libertatea de expresie”. Pe 3 aprilie 2013, Curtea de Apel din Leeuwarden a dat peste cap verdictul instanței din Assen, susținând contrariul. Mai exact, că textele și fotografiile de pe site-ul fundației nu aduc atingere legilor olandeze. În plus, au decis judecătorii, faptul că unii dintre membrii asociației au fost condamnați pentru delicte sexuale nu are nicio legătură cu munca în sine a fundației.

20.000 de abuzuri în 40 de ani

Într-o țară în care se fac presiuni pentru legalizarea pedofiliei, era normal ca acest fenomen să ia amploare. În 2010, un bărbat din Amsterdam a fost arestat și acuzat că a abuzat cel puțin 87 de copii, în timp ce lucra ca bonă. S-a spus că era membru al asociației lui Martijn. Nici preoții olandezi nu au scăpat de acuzații de pedofilie. O anchetă a ziarului NRC a scos la iveală abuzurile făcute de reprezentanții instituțiilor romano-catolice între anii 1945-1985. În acest interval, peste 20.000 de copii au fost abuzați sexual de preoți sau angajați ai colegiilor catolice.

Scandalul care a zguduit Europa

Înființată încă din 1982, Asociația nu a stârnit prea mult interes, până în 1996, când, în Belgia vecină, a izbucnit cel mai sordid scandal din istoria țării. Pedofilie, crimă, sechestrare de minori – toate au fost comise ani de zile de un singur om, Marc Dutroux, cu complicitatea fostei soții. Cei doi au fost acuzați de uciderea a doi copii și a două adolescente, dar și de sechestrarea altor minore.
Crezul Partidului și pornografia infantilă

„Oamenilor trebuie să li se permită să decidă singuri pentru ei. Copiii mai mici de 12 ani ar trebui să aibă libertatea de a face sex, a vota, a juca jocuri de noroc și a trăi cu cine vor”, afirma partidul olandez pe site-ul său. Asociația susține, tot pe site, sprijinirea pornografiei infantile și a tratamentelor brutale, dorind ca și copiii mai mici de 16 ani să poată apărea în filme pornografice.

Luciana Pop – Ziua News

Un influent lobby-ist homosexual și finanțator al campaniei prezidențiale a lui Obama, arestat pentru abuz sexual asupra unui minor

Terry Bean, unul dintre cei mai importanți lobby-iști homosexuali din SUA, a fost arestat pentru abuz sexual asupra unui minor, cu 50 de ani mai tânăr decât el.

Bean a fondat în anii 1970 organizația „Human Rights Campaign” (HRC), care, în pofida numelui său, se ocupă exclusiv de drepturile homosexualilor. HRC este unul din cele mai mari grupuri de lobby homosexual din lume, cu un sediu bine plasat în capitala americană Washington D.C. și finanțat din belșug de aceiași… ați ghicit, Bill Gates și George Soros. Gruparea și Mr. Bean în persoană au sprijinit, inclusiv cu strângere de fonduri, campania electorală a lui Barack Obama.

Președintele Obama și Prim a Doamnă a SUA îl încadrează pe „activistul” Bean
Președintele Obama și Prim a Doamnă a SUA îl încadrează pe Mr. Bean

Terry Bean a fost arestat pe 19 noiembrie sub acuzația de sodomie și abuz sexual asupra unui tânăr de 15 ani, „activistul pentru drepturile omului” având 66. Știrea este aici.

În urmă cu doar câteva săptămâni, un alt lobby-ist gay proeminent, fostul președinte al RFSL (Riksförbundet för homosexuellas, bisexuellas och transpersoners rättigheter), organizație suedeză afliată ILGA – International Gay and Lesbian Association (cea mai importantă asociație gay din Europa) a primit 5 ani de închisoare pentru viol cu circumstanțe agravante, privare de libertate, proxenetism, exploatare sexuală a unor persoane dependente și abuz de încredere. Cool guy, isnt it?

B) Iata bilantul partial al” privatizarilor “hotoase”!

CONCLUZIA jurnaliştilor emisiunii “România furată”, de pe DIgi 24: “Din banii aştia fiecare român ar fi putut primi o maşină gratis”

CONCLUZIA jurnaliştilor emisiunii “România furată”, de pe DIgi 24: “Din banii aştia fiecare român ar fi putut primi o maşină gratis”
În România se fură. E o realitate pe care o ştim şi o acceptăm toţi. Jurnaliştii din echipa proiectului „România furată”, de la Digi24, au aflat şi cât. După un an şi jumatate de anchete jurnalistice, unele riscante, bilanţul intemediar este de 108 miliarde de lei. Iar cei care fură au nume şi prenume, la fel şi cei pentru care se fură. Oana Despa, coordonatorul echipei de jurnalisti de investigatii , spune că din banii aştia fiecare român ar fi putut primi o maşină gratis de la stat. Sau că, în România, s-ar fi putut construiaproape 20 de mii de kilomteri de autostradă, la preţul mediu stabilit de CNADNR sau 927 de spitale. Asta inseamnă că, în fiecare oraş, oricât de mic ar fi fost el, puteau fi construite 3 spitale judeţene. România furată continuă la Digi24, în fiecare marţi, de la ora 21.00, cu noi anchete.

Cate anchete ati realizat pana acum si la cat se ridica prejudiciul constatat?

Am început acum un an şi jumătate şi, la început, ne gândeam că vom face un produs de un an, maximum. Numai că realitatea ne-a demonstrat că planurile noastre nu sunt tocmai bune, aşa că proiectul Digi24România furată” a mers înainte şi s-a rafinat, ca şi hoţiile pe care le-am urmărit. Până acum, avem 50 de materiale, iar prejudiciul a ajuns la 108 miliarde de lei. La ediţia de bilanţ, am vrut să vedem ce se puteau face cu banii ăştia, aşa că ne-am strâns toţi şi am pus mai întâi pe hârtie108.000.000.000 miliarde – multe calculatoare nici nu au atâtea semne pe ecran. Apoi, când am trecut la evaluat am aflat că fiecare român ar fi putut primi o maşină gratis de la stat, din prejudiciu. Că, în România, s-ar fi putut construi aproape 20 de mii de kilomteri de autostradă, la preţul mediu stabilit de CNADNR sau 927 de spitale. Asta inseamnă că, în fiecare oraş, oricât de mic ar fi fost el, puteau fi construite 3 spitale judeţene. Evident, e un bilanţ intermediar. Nici nu vreau să mă gândesc la ce cifră vom ajunge. Înainte de 1989, în România existau aproape 1.500 de “întreprinderi socialiste de stat”. Azi, nu mai avem nici jumtate…

 

Ce ati pregatit in noul sezon?
Aşa cum ne propuneam încă din toamna trecută, am mers mai mult spre zona actualităţii. Am urmărit afacerile momentului, cum sunt cheltuiţi banii europeni, am acoperit dosarele din energie – o micuţă parte din ele. Anul ăsta vom continua ceea ce ne-am propus acum un an: nu vom uita nici marile tunuri ale României contemporane, nu ne vom opri nici din a afla cum au devenit morman de moloz industrii cândva prospere. Vom încerca însă să aflăm ce se întâmplă cu bugetul de azi, cu banii care ajung acum pe mâna autorităţilor locale sau centrale.

Care a fost cea mai dificila ancheta?
Nu există cea mai dificilă anchetă. Nici cea mai uşoară. Anchetele pe care le credeam, la început, uşoare, s-au dovedit, în final, foarte dificile. Când începi să diseci un subiect, descoperi multe lucruri pe care nici nu ţi le închipuiam, apoi ajungi la alt subiect care ţi se pare mai interesant ca primul. Suntem şase oameni, fiecare are viziunea lui. Ne consultăm, iar din aceast război a rezultat un portofoliu de vreo 100 de subiecte. Sperăm să apucăm să le facem cât mai repede. Unele sunt absolut delicioase. Nici noi nu ştiam că ele există, telespectatorii nici atât. Unele sunt triste şi ne reprezintă pe toţi.

Cand va veti opri?
Ar trebui să ne oprim curand? Eu sper să ne oprim atunci când realitatea ne va da voie să facem asta. Deocamdată, în România se fură. Iar cei care fură au nume şi prenume, la fel şi cei pentru care se fură.

Ilie Şerbănescu: “Privatizările companiilor de stat nu rezolvă nimic în economie, ci iau profiturile mari şi le bagă unor străini în buzunar”

 b

Analistul economic Ilie Şerbănescu a declarat astăzi, în cadrul unei emisiuni TV, că dacă România continuă să accepte privatizarea companiilor de stat, întrucât “economia se va duce în continuare în jos pentru că practic profiturile statului se vor duce în buzunarele unor străini”.

“Ce se discută acolo (la BNR, n.r.) important este problema cu privatizările (…) Aceste privatizări sunt complet nejustificate. De ce nejustificate? Pentru că, dacă vedeţi, e foarte clar se îndreaptă numai către structurile care sunt rentabile şi la stat. Deci, nu-mi rezolvă nimic în economie, ci iau profiturile mari şi le bagă unor străini în buzunar. Cu asta nu rezolvăm nimic în economie. Problema privatizărilor sunt lucruri discutate cu Fondul Monetar prevăzute extrem de precis, care vor duce la terminarea statului român din punctul de vedere al pârghiilor şi instrumentelor pe care le mai are la dispoziţie. Dacă acceptăm privatizările, economia se va duce în continuare în jos şi mereu mai prost. Sunt probleme de monopol care vin de la Dumnezeu şi care nu se dau altora, nici măcar în minoritate”, a declarat Şerbănescu.

Peschesul pentru Inalta Poarta de peste ocean. Jocul la doua sau mai multe capete al FMI pentru transformarea tarilor in colonii

Nu mai este un secret decat pentru cei cu un IQ foarte modest si cu nevoi satisfacute doar de OTV si Kanal D ca structura hidoasa, suprastatala numita FMI, patronata de o mana de persoane private “americane” (desi la fondurile ei contribuie state!?) este varful de lance al interselor inguste, private, in tentativa rapace, agresiva de control a resurselor tarilor din zonele pacificate, in acest caz, Uniunea Europeana. Asadar, singura menire a FMI nu este eradicarea foametei, a saraciei in lume, asa cum ar crede victimele propagandei corectitudinii politice ci, exclusiv, presarea natiunilor pentru cedarea (daca se poate gratis) a resurselor lor strategice catre cercurile de interse private care patroneaza institutia mai sus amintita. Asadar, un rapt rudimentar, un transfer brutal al proprietatii asupra resurselor din mainile popoarelor in mainile clicii finananciare internationale, in numele globalizarii si Guvernului Mondial.

Asadar, “licitatiile”, “contractele” si, in general, mascarada de Holywood pentru preluarea acestor resurse nu sunt altceva decat niste explozii si urmariri de masini ca in filmele de duzina cu Van Damme, menite sa ia ochii prostilor.

Cartile sunt facute de mult, slugoii locali sunt cumparati. Dificultatea procesului consta doar in adormirea constiintelor, multe deja somnambule, pentru ca procesul de transfer al valorilor sa fie unul cat mai lin.

FMI, ca si clica care patroneaza aceasta structura, joaca intodeauna la mai multe capete, trage si castiga din toate pozitiile, in vreme ce popoarele pierd pe toata linia.

Bunaoara, sa luam exemplul Romaniei. Primul pas. Romania a fost indatorata in regim de urgenta cu 30 de miliarde de euro!!! in mai putin de trei ani, ajungand acum la un total astronomic de peste 100 de miliarde de euro al datoriei externe. Un sfert din aceasta suma este reprezentate de datorii pe termen scurt, care trebuie inapoiate in urmatorii ani.

Dupa acest prim pas, urmeaza pasul al doilea. Ca sa fii sigur ca victima (tara aleasa) nu mai scapa si e legata fedeles, ii iei de la gura toate resursele care ar putea-o ajuta sa inapoieze aceasta datorie, in acest caz resursele minerale (aur, platina, cupru, etc) si sistemul eneregtic national, format din companii foarte profitabile, cu un potential imens (Transelectrica, Transgaz, Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, etc).

Toate acestea le dai apoi aproape pe gratis acolitilor tai (preluare ostila FMI), evident, cu largul concurs al papusilor cretine si bine manjite de la Bucuresti, si te asiguri, astfel, ca ai anihilat si ultima forma de aparare a poporului in fata agresiunii clicii mafiote financiare.

In aceste conditii, nemaivand resurse din care sa plateasca datoriile, pentru ca profiturile frumoase ale acestor societati se scurg in buzunarele asasinilor economici, singura solutie ramane contractarea unor noi impumuturi pentru a le achita/ rostogoli pe cele vechi (asadar, nu in interesul poporului); iar acest lucru inseamna intrarea ireversibila a Romaniei intr-o spirala a datoriilor fara iesire.

Asadar, doi iepuri dintr-un foc. Pe de o parte, furtul resurselor tarii, “desertificarea tarii” iar pe de alta, indatorarea, dincolo de orice punct de intoarcere a acesteia. Evident, pentru plata datoriei catre noii stapani. Cel mai crunt sistem de exploatare din istoria acestei tari, care-l depaseste in imaginatie pe cel otoman sau pe cel fanariot. Peschesul modern sunt resursele enregetice si sistemul enrgetic. Adica, cam totul.

Nimic din toate astea nu se pot face fara resursa umana, asa ca patronii FMI o selecteaza cu mare grija. Aici se joaca chiar la mai multe capete. Se iau de mici scursuri din PDL, din PNL, din PSD, etc. se ung bine, se manjesc bine, apoi se cresc frumos, li se construiesc “cariere politice” si “se alterneaza” la putere (de dragul salvarii aparentelor democratice), astfel incat, sa nu exsite niciun moment riscul ca la conducerea tarii sa ajunga vreun neavenit care nu face parte din pepiniera de cadre a FMI.

Si uite asa se dau jos guverne, se fac mici revolutii de catifea, sunt chemati tot felul de pacalici la Inalta Poarta de peste ocean pentru noi ordine sau pentru reeducare, si treaba merge struna. Totul in lumea lor, intr-un autism desavarsit. Poporul nu conteaza in acest caz pentru ca, dupa mintea lor, nu este decat o masa amorfa, neglijabila, numai buna de manipulat.

Si, uite asa se deturneaza si se colonizeaza, se infunda pana la gat, dincolo de capacitatea de riposta, rand pe rand, toate tarile lumii. Ma rog, cele pacificate, din spatiul controlabil, precum Uniunea Europeana, de exemplu. Pentru secole de acum inainte, dupa mintea lor.

Nu de alta, dar tancul, nu mai este o arma la moda. Si, dupa cum a demonstrat istoria, nici una foarte eficienta in inrobirea popoarelor.

Glonţ în ochi, glonţ în frunte şi glonţ în rărunchi: In memoria lui Osip Mandelstam

rege

Un poem scris la sfarsitul anului 1933, intrat in istoria politica si literara drept “Epigrama despre Stalin”, l-a costat viata pe Osip Mandelstam. Citit intr-un grup restrans de prieteni, textul a ajuns rapid la NKVD si, de-acolo, pe biroul satrapului. Povestea e mai lunga, o rezum doar in acest tribut pentru un poet-martir. Alături de Anna Ahmatova, Marina Tvetaieva si Boris Pasternak, Mandelstam reprezintă varful absolut al poeziei ruse in veacul XX. Prima strofă este motto-ul cărtii “Dosar Stalin. Genialissimul generalissim”, scrisă impreună cu Marius Stan si publicată in 2014, in colectia “Constelatii”, la Curtea Veche Publishing.

Vieţuim, dar sub noi ţara tace mormânt.
Când vorbim, nu se-aude măcar un cuvânt.
Iar când vorbele par să se-nchege puţin,
Pomenesc de plăieşul urcat în Kremlin.

Are degete groase şi grele,
Sunt cuvintele lui de ghiulele.
Râd gândacii mustăţilor strâmbe
Şi-i lucesc a năpastă carâmbii.

Are-o turmă de sfetnici cu gâturi subţiri –
Semioameni slujindu-l umili –
Care şuieră, miaună, latră câineşte,
Numai el, fulgerând, hăcuieşte.
Potcovar de ucazuri, forjează porunci:
Glonţ în ochi, glonţ în frunte şi glonţ în rărunchi.
Orice moarte-i desfată deplin
Pieptu-i larg de cumplit osetin.

(Traducere de Emil Iordache)

Marele Plan: Distrugerea democrației și întoarcerea la despoții luminați

 Marele Plan, distrugerea democrației și întoarcerea la despoții luminați, se derulează mai rapid decât am anticipat, recunoaște Alexandru Cumpanașu, într-o analiză scrisă pentru DCNews. 

Evenimente recente petrecute pe scena internațională arată că situația se agravează accelerat. Iată ultimul editorial scris de Alexandru Cumpănașu:

Marele Plan: Distrugerea democrației și întoarcerea la despoții luminați

Acum mai bine de 2 ani am inceput seria articolelor din DCNEWS ce socau prin previziunile sumbre. Cu toate criticile pline de bale ale nebunilor veseli ce nu vedeau sau doreau sa nu vedem NOI cum Romania si intreaga lume era trasa cu forta in negura istoriei…nu voi replica “alintaturile” si ” gingasiile” folosite la adresa propriei persoane sau chiar a familiei extinse.
Intr-un limbaj elegant pus de mine ziceau asa: Cumpanasu seamana panica in populatie cu scenariile lui apocaliptice si cu toate acestea nu am vazut niciun cetatean care sa dea buzna prin magazine sau sa se retraga in munti.

Nici nu era cazul. Eu spuneam si spun si acum ca NOI, ROMANIA trebuie sa fim pregatiti de un razboi pentru apararea unitatii statului roman.Ei bine de cateva saptamani am dat glas unor lucruri stiute si ascunse in multe cercuri din Romania. De ce? Pentru ca ne place o populatie prostita si manipulata careia in momentul critic sa-i servesti scenariul dorit de o anunita gasca in functie de interesele lor.

Invazia Ucrainei a fost primul pas al neosclavagismului
Disparitia lumii moderne nu trebuie inteleasa ad literam ci prin disparitia valorilor si modului de viata de astazi. Totul a inceput cu invadarea Ucrainei prin “interesantul” razboi hibrid si acceptarea tacita a schimbarii regulilor si valorilor internationale. Spuneam atunci si o spun si acum: A FOST PRECEDENTUL PENTRU APARITIA UNOR NOI FORME PRIMITIVE DE GUVERNARE SI CONVIETUIRE SOCIALA. I-am spus neo sclavagism si l-am definit clar la acel moment.
Deodata, precum in alte epoci istorice, eternul a devenit efemer iar certitudinea incertitudine. Au urmat pe rand mult mai multe evenimente ce aveau sa confirme scenariile “apocaliptice” lansate acum 2 ani: acceptarea de facto de catre Occident a anexarii Crimeei chiar daca vehement condamnata din vorbe; conflictul americano – chinez cu privire la Marea Chinei, resursele sale si suprematia in Asia(in acest caz conflictul este atat de avansat, acum, ca Rusia si jocurile sale incep sa para infime); criza migrantilor ce a dat sah UE scotand din nefericire toate fantomele trecutului la suprafata, acordul cu Iranul ce ne a adus azi in situatia unui razboi iminent intre Israel si Iran si restul tarilor arabe ostile; Brexitul ca manifestare a “monumentului” de prostie politica si populism ce ar trebui ridicat lui Cameron pentru lovitura de gratie data proiectului european si impingerea tuturor tarilor europene in haos; cresterea curentelor extremiste, exterminarea populatiei siriene si irakiene cu stirea si tolerarea de catre puterile occidentale si cu finantarea dinspre semi democratiile din Orientul mijlociu in efortul de lichidare reciproca; tentativa de lovitura de stat esuata din Turcia si intarirea in acest fel a ideii de despotism luminat prin prostia si hibernarea prea mult in birouri a celor ce au ordonat o sau organizat-o si implicit neutralizarea Turciei ca aliat al Occidentului. Dar, mai grav pentru Romania, impacarea cu Rusia pentru ca unii nu au mai dat lovituri de stat de mult si au esuat in Turcia, transformarea peninsulei Crimeea in “punct de control” pentru intreaga Mare Neagra de catre Rusia prin repararea aerodromurilor, aducerea de avioane, submarine, tancuri si alta tehnica de razboi precum si permanentizarea a zeci de mii de soldati in Crimeea in eventualitatea unui conflict clasic.

Evenimente care aruncă lumea în haos

La acestea s-au adaugat cateva evenimente mai recente: demisia lui Saakasvili din functia de guvernator al Odesei, omul instalat de americani; demisia sefului politiei nationale din Ucraina; alegerea prorusului Igor Dodon in Moldova si a generalului Radev tot filorus in Bulgaria; efectuarea in Serbia de operatiuni militare ruso sarbe; alegerea lui Trump in fruntea Americii, cresterea periculoasa a lui Le Pen in Franta sau miscarea de extrema dreapta in Germania, probabila esuare a referendumului in Italia si aruncarea acesteia in haos si aducerea cu rapiditate a miscarilor nationalist extremiste la putere. Acestea sunt cateva dintre evenimentele mari regionale sau globale care au avut loc in ultimii doi ani.
Ce urmeaza? Urmeaza in ritm accelerat inlocuirea democratiei cu alta forma de guvernare globala; aparitia liderilor “providentiali” si faraonici ce vor arunca omenirea in haos si dezordine, disparitia dreptului international si suveranitatii natiunilor asa cum arata ele astazi si aparitia intr un timp relativ a neo sclavagismului in locul democratiei universale.

România trebuie să se apere

In tot acest context suntem in scenariul fiecare pentru el si Romania trebuie sa si intareasca propria putere militara si de aparare a valorilor, culturii, istoriei. Pentru prima data o spun: avem nevoie si de negociere cu Germania chiar daca este la remorca Rusiei deoarece Germania astazi poate duce in cap economia Rusiei iar aceasta interdependenta ne poate ajuta.
Insa extremistii in Germania cresc in fiecare zi si mi e teama de ce este mai rau… cat timp Putin a pus la un loc “rezolvarea conflictului romano-maghiar” si pretentiile asupra regiunii “lvov” din Germania ma pot astepta la orice. Din pacate azi nu mai exista nicio putere europeana in afara de nemti care sa poata negocia cu Rusia de pe picior de egalitate…
La final le dedic celor cativa specialisti habarnisti care la “…ordin deodata deschisera focul..” cateva declaratii si evenimete din ultimele zile ce confirma intrutotul Marele Plan care a inceput cu articolul: “Germania si Franta au tradat Romania si Polonia” pe data de 13 februarie 2015 care a avut aproximativ 60000 de vizualizari si aproximativ 20000 de share si a continuat cu altele cu argumente si semnale de alarma pana in aceste zile….si in ciuda eforturilor unor cozi de topor facute la comanda care incearca sa preseze in stanga si-n dreapta pentru ceva care sa ma opreasca VOI CONTINUA.
Cateva titluri din știrile de zilele acestea la care va rog sa reflectati:
Angela Merkel anunta dezastrul: Acordul dintre UE si SUA a picat; Trump e un risc pentru relatia UE-SUA; Directorul comunitatii de informatii din SUA si-a depus demisia; Fostul presedinte georgian Mihail Saakasvili a demisionat; Marine LePen crede ca daca va fi presedinte relatia Frantei cu Putin se va imbunatati; Un deputat german cere Angelei Merkel sa dezvolte propria strategie nucleara;  Dupa Brexit, extrema dreapta din Franta si Italia cere referendum pentru iesirea din UE; Italia, in pragul crizei politice; exit-extrema-dreapta-din- franta-si-italia-cere- referendum-pentru.html
Acestea sunt la repezeala cateva informatii de zilele acestea despre ceea ce va urma….cu siguranta cei care citesc aceasta analiza sunt mult mai bine informati. Sunt doar cateva articole care arata un lucru clar: M AM INSELAT ACUM 2 ANI. MA INSEL SI ACUM: SITUATIA ESTE MAI GRAVA DECAT AM DESCRIS O EU!.
Cum era dragi lighioane si stipendiari ai minciunii si necunoasterii?!…credeati ca voi ceda la presiunile voastre? Ca lighioanele trimise prin diverse institutii pentru a ma face sa tac sau macar a decredibiliza mesajele va va aduce linistea dorita?. Nu dragilor. Nici macar nu am inceput…Poporul roman merita sa stie ADEVARUL si sa fie informat

Cum putem evada din închisoarea minții!

 Fiecare om este născut cu un “hard curat”. Însă, din copilărie începem să înregistrăm pe el, fără discernământ, majoritatea informațiilor. Prin intermediul simțurilor, experimentând viața, dar, mai ales, înregistrăm prin învăţare tot ce ne spun părinții, apoi profesorii ori alte “modele” pe care le considerăm ca fiind o “autoritate”. Mai târziu, odată cu înaintarea în vârstă, deși filtrul minții noastre se dezvoltă, rămânem cu același “obicei” de a lua “de bune” o mulțime de informații oferite de așa numiți “experți” în diferite domenii (și în dezvoltarea personală, desigur). Fiind prezentați drept “experți” (de reclamele din media sau de către binevoitori) foarte rar punem la îndoială informațiile pe care aceștia le prezintă.

În timp, informațiile pe care le primim se transformă în credințe, convingeri și/sau prejudecăți. Cu cât înaintăm în vârstă acestea prind rădăcini în mintea noastră iar aceasta ne transformă încetul cu încetul într-o închisoare. Așa devenim prizonierii propriei minți iar “evadarea” e mult mai complicată decât pare la prima vedere, deoarece, așa cum spunea Albert Einstein și cum probabil știți: “Este mai ușor să dezintegrezi un atom decât o prejudecată.”Există și oameni (din ce în ce mai mulți) care “se prind” de faptul că fiecărei informații sau credințe îi vine timpul să fie înlocuită cu o alta, că nimic nu e bătut în cuie, că schimbările sunt inevitabile și fac parte din firescul evoluției. Iar dacă vorbim de credințele care ne limitează, transformările sunt nu doar necesare ci, în anumite cazuri, vitale.Dacă de fiecare dată când ne “atașăm” de o informație ne-am aminti că va veni o vreme când va trebui să o schimbăm cu o alta,(prin nasterea din nou daruita de Isus in Ioan,cap 3 ) acest gest , ar reduce rezistența pe care o avem față de nou și ne-am face nouă înșine viața mult mai ușoară.In acest sens  prezentam cativa “pasi”,adica,unele articole conecte.

Cărțile pe care le recomand  au “misiunea” de a dezvălui diverse fațete ale minții noastre

“Cum se construiește o minte. Secretul dezvăluit al gândirii umane” -Ray Kurzweil- comandă online aici-link;

“Mintea organizată. Cum sa gândești corect în era supraîncărcării informației” -Daniel J. Levitin- comandă online aici-link;

“Mintea in buddhismul Mahayana” -Geshe Rabten-

“Conștientizarea. Cheia pentru a trăi în armonie” -Osho-

“Credință, îndoială și fanatism” -Osho-

“Știința minții” -Dalai Lama-

“Mintea liniștită și senină” -Dalai Lama-

“Creierul și inteligența emoțională” (ebook) -Richard J. Davidson, Sharon Begley-

 

Dupa modelul predicii de pe munte (Matei,cap 5,6,7),va prezentam cinci  discursuri care au “cutremurat”  lumea

„NU CEDEZ”-Martin Luther la Dieta de la Worms, 1521. Obscur profesor de teologie la Universitatea din Wittenberg, in Germania, in 1517 Martin Luther a prins in cuie 95 de teze – condamnand abuzurile Bisericii Catolice, mai ales vanzarea de indulgente – de usa bisericii din oras si a initiat ceea ce avea sa devina Reforma Protestanta. Convocat de imparatul Sfantului Imperiu Roman, Carol V, la o adunare imperiala, ereticul nu a cedat. A refuzat neclintit sa retracteze invataturile sale si condamnarea papei. Fata-n fata cu piosul imparat, Luther si-a continuat aprigul atac la adresa coruptiei Bisericii. Si-a incheiat apararea cu cuvintele: „Nu cedez! Nu pot face altfel. Dumnezeu sa ma ajute!” Cand Luther si-a incheiat cuvantarea, nu mai era nici o indoiala ca avea loc o schimbare in crestinatatea apuseana.

„MA VOI DOVEDI TOTUSI INVINGATOR”. William al Normandiei, 1066. In batalia de la Hastings in 1066, 8500 de luptatori englezi, condusi de regele Harold, s-au confruntat cu 8000 de invadatori normanzi. Cu toate ca fortele erau aproximativ egale, englezii ocupau o pozitie superioara pe culmea unui deal. Pe la mijlocul diminetii, batalia parea sa se incheie, cand salbaticii razboinici englezi, amenintand cu securi, au pornit in jos la atac, provocand panica in randurile normanzilor. In aceasta clipa de cumpana, conducatorul normand, William, si-a ridicat coiful si, cu fata descoperita, si-a indemnat trupele: „Priviti-ma bine. Sunt inca in viata si cu mila lui Dumnezeu ma voi dovedi totusi invingator.” Si asa a fost, normanzii capatand curajul  de a raspunde atacului si, dupa o zi lunga, si-au invins adversarii. Harold a fost ranit mortal, probabil de o sageata care i-a intrat in ochi, si William a luat tronul englez, devenind William Cuceritorul. Domnia normanda a inlocuit-o pe cea saxona, plasand Anglia pe calea spre un viitor mai feudal, mai centralizat si mai european.

„GUVERNAREA POPORULUI, DE CATRE POPOR, PENTRU POPOR”. Cuvantul lui Abraham Lincoln la Gettysburg, 1863. Cu ocazia sfintirii unui cimitir pentru cei cazuti in Batalia de la Gettysburg din timpul Razboiului Civil American – batalia care a asigurat practic infrangerea fortelor confederate al Sudului sclavagist – presedintele Lincoln a invocat principiile libertatii si democratiei pentru a justifica sacrificiile facute. Discursul sau cu o nota de solemnitate religioasa, deliberat sobru, care a durat doar trei minute, a avut un impact atat de puternic incat a devenit unul dintre cele mai citite din istorie si va fi invatat de generatii intregi de scolari.

„NU POT OFERI NIMIC ALTCEVA DECAT SANGE, TRUDA, LACRIMI SI SUDOARE.” Winston Churchill, 1940. Trei zile dupa ce a devenit prim-ministru, cand Al Doilea Razboi Mondial iesea din faza de expectativa si Marea Britanie se pregatea sa faca fata provocarii germane, Churchill a rostit o scurta cuvantare in Camera Comunelor semnificativa prin fermitatea ei pentru urmatorii doi ani critici. In parte ca opinie personala, Churchill a exclus orice posibilitate de incheiere a unei paci de compromis cu Hitler. „Care este politica noastra? Sa purtam razboi, pe mare, pe uscat si in aer… Care este telul nostru? Pot raspunde cu un singur cuvant: victorie – victorie cu orice pret…” Cuvantarea a consolidat instantaneu pozitia de lider britanic a lui Churchill si, in ceasurile negre ale caderii Frantei si ale razboiului-fulger ce a urmat mai tarziu, in 1940, increderea sa in victoria finala nu a avut nici un moment de sovait.

„AM UN VIS” Martin Luther King, 1963. Centenarul proclamarii de catre Abraham Lincoln a eliberarii sclavilor a culminat cu o adunare de masa la Washington care cerea mai multe drepturi pentru negrii Americii. Chemarea a fost rostita de Martin Luther King, cel mai insemnat lider al miscarii pentru drepturile civile. In fata a cateva mii de oameni care au participat la marsul catre Lincoln Memorial, el a expus mesajul sau de nonviolenta, visul sau de „frumoasa simfonie a fratiei intre albi si negrii”, chemarea sa „sa rasune libertatea”. Probalil cel mai celebru din sec. XX, discursul sau nu numai ca a accelerat legislatia drepturilor civile in Statele Unite, dar a actionat ca semnal luminos al sperantei in alte parti ale lumii, anticipand abolirea, in cele din urma, a apartheid-ului in Africa de Sud.

Cel mai cutremurator mesaj este cel Dumnezeiesc –daruit de Isus,inclusiv  in Matei,cap 5,6,7-

„FERICITI sunt  CEI SARACI CU DUHUL”-Predica lui Isus Cristos de pe Munte. Isus a petrecut ultimii sai trei ani din viata pamanteasca predicand in Galileea, insa cuvantul sau de pe munte, locul traditional pentru o revelatie divina, a fost adresat doar discipolilor sai. In acest cuvant a subliniat mesajul sau moral si spiritual catre omenire: a repudiat strangerea averii de dragul ei; i-a binecuvantat pe cei umili, pe milostivi si pe impaciuitori; a insistat asupra recunoasterii propriilor greseli inainte de a le vedea pe ale altora. Predica lui Isus include rugaciunea Tatal Nostru si, de aproape 2000 de ani, este stalpul central al moralitatii mondiale.

Performanta Agricola are capital in judetul Neamt,la TCE 3 Brazi

Unul dintre profesionistii de TOP din Romania se numeste  Vasile Iacob ,specialist la TCE 3 Brazi.Domnia sa  lucrează în agricultură de peste 30 de ani , timp  in care și-a dezvoltat propriile tehnologii pentru fiecare cultură înființată în fermă. Excepție de la această regulă nu face nici cultura de porumb, pe care o seamănă la densități mari. La Zănești, acolo unde specialistul face agricultură pe 5.400 de hectare, porumbul se seamănă la o densitate de 72.000 boabe germinabile pe hectar, ce asigură în jur de 70.000 de plante recoltabile la un hectar.Într-un an normal din punct de vedere al nivelului de precipitații, la o așa desime de plante, în ferma din Neamț se obține o producție medie de 11 tone/ha, la neirigat. Cu toate astea condițiile specifice din acest an au redus din cantitatea de porumb prognozată a fi recoltată la început de an.

Producție de 9,5 tone/ha cu hibrizii Pioneer

Chiar dacă nu a recoltat întreaga suprafață cultivată cu porumb, fermierul Iacob mizează pe o producție medie de 9,5 tone/ha, la umiditatea de 20%, la neirigat. Spune că tehnologia aplicată ar fi asigurat, în condițiile unui an normal, o producție medie de 11 tone/ha.

”Anul acesta avem cultivate 1.100 de hectare de porumb consum și avem numai hibrizi de la Pioneer, care au fost testați în prealabil, înainte de a fi introduși în cultură. Avem un câmp de testare de 10 hectare și pe baza a ce obținem acolo ne alegem hibrizii de porumb. Hibrizii pe care i-am avut în cultură au fost P 9903 cu rezultate foarte bune, P 9241, P 9175. Am constat că hibrizii AQUAmax în condiții de secetă dau rezultate foarte bune. Am început recoltatul la porumb și pe 210 hectare câte am recoltat până acum am obținut o producție medie de 9,5 tone/ha cu 20% umiditate la recoltare. Zic eu că este o producție bună în condițiile în care în luna iulie am avut 3,2 l/mp, în august am avut 11 l/mp, iar până pe 20 septembrie nu am avut nici o picătură de apă”, a declarat   Vasile Iacob de la TCE 3 Brazi

Ei au ales intre mama Fiarei si tatal Anticristului NOI daca nici acum nu votam cu Isus devenim praf -si din tara se alege pulberea DACA NU NE POCAIM in sasc si cenusa,ba ,in Duh si in Adevar  Amin… http://www.biziday.ro/2016/11/14/istoria-ne-spune-ce-va-urma-dupa-brexit-si-trump/

Articol preluat din Huffingtonpost, tradus și publicat cu acordul autorului

Notă: Acest eseu conține mai multe link-uri subliniate pe care le recomand spre lectură în susținerea opiniilor mele.

Se pare că intrăm într-una dintre acele perioade stupide cu care ființele umane se pedepsesc singure, la intervale de timp destul de regulate. Sunt arheolog, dar am experiență, de asemenea, în istorie și antropologie. Asta mă face să privesc Istoria în mari modelele repetitive. Teoria mea este că perspectiva celor mai mulți oameni asupra Istoriei este limitată la experiența comunicată de părinții și bunicii lor, deci este limitată la o memorie de 50-100 de ani. Pentru a vedea Istoria dincolo de această memorie trebuie să citești, să studiezi și să înveți să descâlcești propaganda, care este inevitabilă în relatările specifice unei epoci. Pe scurt, în mediul universitar o lucrare nu are valoare dacă nu compară cel puțin două, dacă nu chiar trei puncte de vedere opuse cu privire la un subiect. Luând o singură relatare de Evanghelie, aceea nu este cercetare comparativă așa cum cer regulile universitare britanice. (Nu pot vorbi pentru alte sisteme, dar cu siguranță nu toate sunt precum cel britanic.)

trump minessota

Privită mai de sus, în timpul istoric, Omenirea are obiceiul de a merge către faze de distrugere în masă, faze auto-impuse într-o anumită măsură, mai mică sau mai mare. Aici o listă cu toate războaiele cunoscute din Istoria Omenirii.Războaiele sunt de fapt regula pentru oameni, dar, din când în când, ceva cu adevărat catastrofal se întâmplă. Am studiat Moartea Neagra (ciuma de la mijlocul sec XIV), care a devastat Europa. Boccaccio descrie în deschiderea Decameronului Florența în ghearele ciumei. Nu îți poți imagina așa ceva, literalmente nu te poți pune în locul acelor oameni care au trăit Ciuma, la fel cum nu te poți pune în locul celor care au fost în Bătălia de pe Somme (Primul Război Mondial), al celor de la Hiroshima sau al celor care au murit în Holocaust. Acei oameni trebuie să fi simțit că trăiesc sfârșitul lumii.

Dar, o trăsătură definitorie a oamenilor este capacitatea de adaptare a acestora. Chiar dacă acum noi știm că Omenirea a supraviețuit ciumei, oamenilor de atunci  trebuie să li se fi părut imposibil ca societatea lor să mai poată continua cumva. Mulți dintre cei care analizează azi Ciuma Neagră spun că aceasta a avut un impact pozitiv asupra Omenirii pe termen lung. (Efectele ei rezumate aici)

“Selectând și eliminând organismele umane mai fragile, de toate vârstele, cu sutele de mii într-o perioadă extrem de scurtă de timp, s-ar putea ca Ciuma Neagra să fi reprezentat o forță puternică de selecție naturală pe o scară foarte largă în Europa” (…) În plus, Ciuma Neagra a schimbat în mod semnificativ structura socială a unor regiuni europene, dramatica depopulare a creat o criză de forță de muncă, iar asta a dus la creșterea salariilor. În același timp produsele s-au ieftinit și, pe cale de consecință, standardele de viață au crescut. De exemplu, oamenii au început să consume mai multe alimente și de calitate mai bună.

Dar, pentru oamenii care au trăit acea tragedie, ca și pentru cei care au trecut prin războaiele mondiale, prin Holodomor (foametea ucraineană 1932) sau Holocaust, trebuie să fi fost de neconceput ca Omenirea să poată supraviețui. Prăbușirea Imperiului Roman, Ciuma Neagră, Inchiziția spaniolă, Războiul de 30 de ani, Războiul Rozelor, Războiul civil englez … lista e lungă! Au fost momente de distrugere masivă din care omenirea a scăpat totuși, ba chiar a mers mai departe, de multe ori într-o formă mai bună.

Într-un anume moment și într-un anume loc, oamenii pot crede că totul e bine, apoi brusc evenimente escaladează într-o spirală rapidă până când devin de neoprit, noi înșine fiind cei care ne răzbunăm printr-o distrugere masivă executată tot asupra noastră. Pentru oamenii care trăiesc aceste evenimente, ele sunt greu de înțeles și greu de prevăzut. Pentru istoricii de mai târziu, totul are sens, putem chiar înțelege retroactiv cum un eveniment istoric a condus Omenirea către un altul.

Participând la Centenarul Bătăliei de pe Somme am avut revelația că ea a fost un rezultat direct al asasinării unui oarecare arhiduce austriac în Bosnia (e vorba de Franz Ferdinand, în 1914). Mă îndoiesc că la momentul respectiv cineva și-a putut imagina că asasinarea unui moștenitor minor al unui tron european ar putea duce la moartea a 17 milioane de oameni.

Încerc să vă spun că aceste tragedii sunt ciclice. Se întâmplă din nou și din nou, dar, pentru că majoritatea oamenilor au doar o perspectivă istorică de 50-100 ani, ei nu văd atunci când ciclul de distrugere se repetă. În timp ce se desfășurau evenimentele care au dus la începerea Primului Război Mondial, au existat câteva minți sclipitoare care au avertizat că o mare greșeală s-a produs, că țesătura de alianțe dintre diferite țări europene ar putea duce la un război, dar acele avertismente fost respinse, iar autorii lor numiți isterici, nebuni, sau proști, așa cum se întâmplă acum cu cei îngrijorați de Putin, de Brexit sau de Trump.

Apoi, după un război ce părea că a pus capăt tuturor războaielor, a mai venit încă unul. Din nou, pentru un istoric, Al Doilea Război Mondial era destul de previzibil. Trebuie doar să faci oamenii să simtă că au pierdut controlul asupra propriei țări și asupra propriului destin, apoi ei vor căuta un țap ispășitor, apare apoi un lider carismatic ce capturează populația oferindu-i țapul ispășitor. Retorica unui astfel de lider este generalistă, el evită detalile, dar bate tobele furiei populare și ale urii. Imediat masele se mobilizează fără nicio logică și totul devine de neoprit.

Așa a fost cazul lui Hitler, dar a fost, de asemenea, și al lui Mussolini, Stalin, Putin, Mugabe, a fost cazul multor alți lideri. Mugabe (până de curând dictatorul Republicii Zimbabwe) este un exemplu foarte relevant. El a incitat mânia națională și ura față de minoritatea albă (care deținea terenurile agriocole dar care știa și cum să conducă fermele), a confiscat terenurile pentru a le redistribui populației, o măsură ce a pus la pământ agricultura și toată economia națională, lăsând populația muritoare de doame, dar proprietară de terenuri. Vezi de asemenea, foametea produsă de Uniunea Sovietică, sau de comuniștii chinezi în secolul trecut, în care au murit între 20 și 40 de milioane de oameni. Pare de neconceput că oamenii ar putea crea o situație în care zeci de milioane de oameni mor fără motiv, dar Omenirea repetă din nou și din nou același scenariu.

Atâta doar că, la momentul respectiv, oamenii nu realizează că au intrat pe scenariul care duce la o perioadă de distrugere. Ei cred că au dreptate, își strigă furia și își bat joc de criticii liderilor care îi conduc la distrugere. Un astfel de ciclu, cum ar fi, de exemplu, cel de la Tratatul de la Versailles, până la ascensiunea lui Hitler și la Al Doilea Război Mondial, pare să se întâmple acum din nou. Dar, la fel ca de fiecare dată, cei mai mulți oameni nu pot vedea asta deoarece:

  1. Privesc doar în prezent, nu în trecut, nici în viitor
  2. Privesc numai în jurul lor, nu la modul în care evenimentele se conectează la nivel global.
  3. Majoritatea oamenilor nu citește și nu-i ascultă pe cei care au un alt punct de vedere

Cam asta face Trump cu America. Aceia dintre noi care mai știu câte ceva despre Istorie pot vedea că se întâmplă din nou. Citiți acest lung dar genial eseu, din New York Magazine, pentru a înțelege modul în care Platon a descris această situație(Prea multă democrație distruge Democrația), căci se întâmplă exact cum a prezis el. Trump spune că va face America din nou Măreață (Make America Great Again), când, de fapt, America este în prezent măreață, potrivit oricărei statistici. Se folosește de sentimente, de furie și de aceeași retorică ambiguă la fel ca toți predecesorii săi – un narcisist carismatic care se hrănește cu ajutorul maselor pentru a deveni tot mai puternic, creând un cult în jurul său. Poți da vina pe societatea americană, pe politicieni, pe mass-media, pentru faptul că America a ajuns la punctul în care este pregătită pentru un Trump, dar o vedere mai mare asupra momentului istoric ne arată că istoria joacă, în general, de fiecare dată la fel atunci când unul ca Trump vine la conducere.

Haideți să lărgim și mai mult tabloul… Rusia este o dictatură dar tot cu un lider carismatic ce folosește frica si pasiunea pentru a-și face un cult al personalității. Turcia este acum și ea în aceeași poză. Ungaria, Polonia, Slovacia sunt și ele pe același drum și în întreaga Europă mai mulți Trumpi și Putini prind aripi, de fapt, finanțați de Putin, în așteptarea valului popular pe care îl vor deturna în modul lor.

Ar trebui să ne întrebăm care va fi momentul Arhiducelui Ferdinand pentru această generație. Cum va declanșa un eveniment, aparent mic, o nouă perioadă de distrugere masivă. Noi vedem Brexit, Trump, Putin, ca pe fenomene izolate. Nu sunt. Lumea nu funcționează așa – toate lucrurile sunt conectate și se influențează reciproc. Am prieteni pro-Brexit care spun: „Oh, Brexit e de vină pentru toate!?” Dar ei nu-și dau seama că, de fapt, da, istoricii vor urmări linii de cauzalitate între evenimente aparent fără legătură înapoi către schimbări politice și sociale majore, ca Brexit.

Brexit – victoria unui grup de oameni furioși – inspiră cu ușurință alte grupuri de oameni furioși pentru a începe o luptă similară, dându-le încredere că pot câștiga. Este o reacție în lanț. O explozie nucleară nu este cauzată de fisiunea unui singur atom, ci prin impactul primului atom care se sparge provocând apoi alți atomi să se scindeze, iar ei la rândul lor, provocând spargerea și mai multor atomi. Creșterea exponențială a numărului atomilor care se divizează dezvoltă energia combinată cunoscută sub numele de bombă nucleară. Așa a început Primul Război Mondial și, în mod ironic, așa s-a încheiat Al Doilea Război Mondial.

Un exemplu despre modul în care Brexit ar putea duce la un război nuclear ar putea fi aceasta:

Ieșirea din UE a Marii Britanii poate duce la referendumuri similare în Italia sau Franța. Le Pen câștigă apoi alegerile din Franța iar rezultatul este o Europă fracturată. În ciuda greșelilor sale îngrozitoare Uniunea Europeană este totuși modalitatea de a împiedica un război pentru o perioadă mai lungă decât oricare alta din istorie. UE este, de asemenea, o forță majoră în suprimarea ambițiilor militare ale lui Putin. Sancțiunile europene asupra Rusiei i-au lovit într-adevăr economia, și i-au temperat atacurile asupra Ucrainei (există un motiv pentru baieții răi doresc întotdeauna o Uniune Europeana mai slabă). Trump câștigă apoi în SUA, devine izolaționist iar asta slăbește NATO. A declarat deja că nu va onora în mod automat angajamentele NATO în fața unui atac rusesc asupra Țărilor Baltice.

Cu o Uniune Europeană fracturată și un NATO slăbit, Putin, care se confruntă cu o criză economică și socială în Rusia, are nevoie de o altă diversiune în jurul căreia să adune unitatea poporul său, distrăgându-i atenția de la propria criză. Finanțează activiștii de extremă dreaptă (anti-UE) din Letonia, pe care îi folosește apoi într-o revoltă a etnicilor ruși din estul țării (care este granița UE cu Rusia). Rusia trimite „forțe de menținere a păcii” și „camioanele cu ajutoare” în Letonia, așa cum a făcut-o în Georgia și în Ucraina. Rupe apoi estul Letoniei așa cum a făcut cu estul Ucrainei (apropo, Crimeea are aceeași populație ca și Letonia).

O Europă divizată, cu Franța, Ungaria, Polonia, Slovacia și altele, având lideri acum pro-Rusia, anti-UE vor anula sancțiunile economice la adresa Rusiei și vor bloca un răspuns militar. NATO întârzie și el cu un astfel de răspuns căci Trump nu vrea implicarea Americii iar restul Europei este indiferent. Rusia, văzând că nu întâmpină ncio rezistență reală continuă în Letonia, iar apoi în estul Estonia și Lituania. Statele Baltice ripostează și declară război Rusiei, căci nu au de ales. Jumătate din Europa le susține, câteva țări își declară neutralitatea, iar o altă parte a Europei trece de partea Rusiei. Dar ce ar face Turcia în această situație? Ce ar face ISIS? Întrebarea este, de fapt, cine folosește primul și o armă nucleară?

Acesta este doar un scenariu de tip Arhiducele Ferdinand. Numărul de scenarii posibile este infinit, din cauza complexității mutărilor pe care le poate face oricare dintre multiplele părți implicate. Și, desigur, multe scenarii duc la nimic dintre toate acestea nu se va întâmpla. Dar Istoria ne arată, pe baza mai multor indicatori, că intrăm într-o altă perioadă de distrugere.

Aceasta va veni în moduri pe care noi nu le putem vedea venind, și va scapa de sub control atât de repede încât nimeni nu va fi capabil să o oprească. Istoricii vor privi înapoi și vor spune da, era previzibil, toate se leagă și au sens oare cum a putut fi Omenirea atât de naivă? Cum pot scrie eu însumi așa ceva, stând comod într-o cafenea drăguță din Londra, fără să simt nevoia să o iau la fugă? Cum a fost posibil ca oamenii să citească și să facă comentarii sarcastice la adresa celor care plâng copilărește ieșirea Marii Britanii din UE dând toată vina pe referendumul britanic? Este ușor să te pripești cu alte concluzii decât cele bazate pe greutatea istoriei și a învățării. Trump a caștigat în fața altor republicani dându-le porecle în batjocură și refuzând populist dezbaterea. Este o cale ușoară de a câștiga, dar este una greșită. 

Ignorarea altor opinii și miștourile la adresa experților, așa cum s-a întâmplat în campania lui Trump, dar și în cazul Brexit, e la fel ca ignorarea unui medic ce vă spune să renunțați la fumat. Apoi veți afla că ați dezvoltat un cancer incurabil. Un lucru mic duce la o distrugere de neoprit, care ar fi putut fi prevenită. Dar oamenii preferă să fumeze iar apoi să moară din cauza asta. Aceasta este calea Omenirii.

De aceea mi se pare acum totul inevitabil. Nu știu ce va fi, dar intrăm într-o fază urâtă. Va fi neplăcută pentru cei care o trăiesc, poate chiar va fi infernală, dincolo de ceea ce ne putem imagina, ca de fiecare dată în Istorie.O parte dinte noi vor depăși această fază și vor duce Omenirea mai departe. Rasa umană va fi bine, va fi schimbată, poate în mai bine. Dar, pentru cei care înfruntă această perioadă – pentru miile de profesori turci, care tocmai au fost concediați, pentru jurnaliștii și avocații turci din închisoare, pentru disidenții ruși din gulag, pentru persoanele rănite în atentatele terosriste din Franța, pentru cei care încă n-au căzut, dar urmează, aceasta va fi bătălia lor de pe Somme.

Ce putem face? Ei bine, din nou, privind înapoi, probabil, nu prea multe. Intelectualii liberali sunt întotdeauna în minoritate. A se vedea, Clay Shirky Twitter Storm cu privire la acest punct. Oamenii care cred în societăți deschise unele către altele, în politețe, oamenii care nu sunt rasiști, care nu poartă războaie, ajung, în general, să piardă. Ei nu luptă murdar. Apelurile lor către populație sunt jalnice. Sunt mai puțin violenti, așa că ajung cel mai des în închisori, lagăre și morminte. Trebuie să fim atenți să nu devenim divizați, să nu ne pierdem în certuri și în capcane logice, să contracarăm mesajele populiste, pline de ură și furie cu propriile noastre mesaje. Avem nevoie să înțelegem și să folosim social media.

Dar trebuie să exploatăm o altă teamă. Teama de un nou război mondial aproape că a oprit Al doilea război mondial, dar, totuși nu a reușit să îl împiedice. Trebuie să evităm propriile noastre camere de ecou, cercurile închise în care auzim doar ceea ce ne place să auzim. Suporterii lui Trump și Putin nu citesc Guardian, așa că dacă scrii acolo e cași cum ți-ai spune opiniile unor prieteni care deja îți știu opniile. Trebuie să găsim o cale, un pasaj, din grupurile noastre închise către alte grupuri închise, încearcând să depășim barierele sociale.

(Poate că am scris acest articol doar pentru ca Istoria să își amintească de mine ca fiind unul dintre cei care au văzut-o venind.)

NOTA MOISE: Am adaptat cât m-am priceput de bine traducerea acestui articol. Despre posibilele scenarii ce ar putea declanșa un cataclism, voi scrie și eu în zilele următoare. Am făcut un efort destul de mare pentru a traduce acest lung articol pentru că mi se pare mie, (așa cum și Toby Stone arată în concluzie) cu cât mai mulți înțelegem vremurile, cu atât cresc șansele de a evita pericolul lor

Sa nu uitati ca  Sovieticii au ucis în Bucovina mai mulți oameni decât au pierit la Zidul Berlinului. Masacrul de la Fântâna Albă

Unul dintre cele mai înfiorătoare masacre din istoria recentă a României a fost comis de sovietici pe 1 aprilie 1941. Masacrul de la Fântâna Albă a fost, multă vreme, un subiect tabu pentru istoricii din Europa de Est, însă, în ultimii ani, acest subiect a intrat în dezbaterea publică. 

Istoricii români din România, Basarabia și Bucovina de Nord au început să cerceteze arhivele și să înregistreze mărturiile supraviețuitorilor. Unii dintre ei au reușit să publice cărți în care arată adevărul din spatele acestei tragedii insuficient cunoscute.

Teroare sovietică în Bucovina

Tragedia românilor bucovineni a început în iunie 1940. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov, prin intermediul căruia Germania nazistă și Rusia sovietică își împărțeau tâlhărește Europa Centrală și de Est, URSS a adresat un ultimatum României, în 26 iunie. Rușii cereau cedarea imediată a Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Izolată pe plan internațional, după ce principalii aliați ai săi, Franța, Polonia și Cehoslovacia dispăruseră de pe hartă, România a acceptat ultimatumul sovietic.

Trupele sovietice au ocupat teritoriile românești din 28 iunie, iar în data de 3 iulie 1940, au închis granița pe care o instauraseră pe Prut. Aproximativ 200.000 de români au reușit să se refugieze în Regat, alături de administrația și armata română. Alți 2,5 milioane de români au rămas sub cizma rusească. Ocupația sovietică a debutat cu jafuri, violuri și crime, de aceea tot mai mulți români au început să încerce să se refugieze din teritoriile controlate de ruși. Cum trecerea legală a noii frontiere era imposibilă, românii din Bucovina de Nord și din Basarabia au început să treacă ilegal granița. Au fost multe cazuri în care oamenii au traversat granița pe cont propriu, însă au existat și tentative de trecere a unor grupuri numeroase. Astfel, în noiembrie 1941, s-a produs prima tentativă de acest fel.

Un grup format din 105 oameni din satul Suceveni s-a apropiat de frontieră în zona Fântâna Albă. O patrulă de grăniceri sovietici a încercat să îi oprească, a urmat o ciocnire, iar trei români au fost uciși de loc. Alți doi au fost răniți și capturați de sovietici. Restul grupului, inclusiv cinci răniți, a ajuns în Regat, la Rădăuți, unde oamenii au adus mărturie despre atrocitățile rusești.

Rudele celor 105 oameni implicați în trecerea frontierei au fost deportate în Siberia. În 6 februarie 1941, un alt grup, format din 500 de persoane, originare din satele Mahala, Ostrița și altele a forțat trecerea frontierei. Sovieticii au organizat o ambuscadă și au tras cu mitralierele în oameni. Mulți au fost uciși și răniți, dar 57 dintre ei au reușit să ajungă în România. Au fost arestate 44 de persoane, dintre care 12 au fost condamnate la moarte, iar 32 la deportare.

Duminica sângelui nevinovat

În primăvara anului 1941, spiri­tele au început din nou să se agite. Potrivit înțelegerii dintre Germania și Rusia, germanii din Bucovina de Nord au primit dreptul să părăsească Uniunea Sovietică. Românii au cerut și ei să fie lăsați să plece. Unul dintre martorii oculari ai evenimentului, Petre Huțan, a reconstituit, într-o înregistrare realizată de redactorii portalului Basarabia-Bucovina.info, filmul tragediei. Petre Huțan spune că „românii au vrut să plece din trei motive. Primul a fost deportarea. De la noi din sat, din Cupca, rușii au deportat patru familii înstărite, cărora le-au zis culaci. Al doilea motiv a fost cotele foarte mari. Îmi amintesc că tata a dat drept cotă o vacă… Iar al treilea motiv a fost acela că nemții au început să plece. De la noi din sat au plecat trei familii“. În acest context, românii din satele de pe Valea Siretului au decis să facă cereri pentru a fi lăsați să se mute legal de cealaltă parte a frontierei.

Nu au primit nici un răspuns. Pentru a forța mâna autorităților sovietice, ei au decis să meargă cu toții la centrul raional din Adâncata. Oamenii s-au anunțat unii pe alții prin intermediul bisericilor, care, pe atunci, mai aveau preoți români. Într-o duminică, de 1 aprilie, așa cum conveniseră oamenii, un puhoi de lume a început să se scurgă spre Adâncata. În fața centrului raional s-au strâns aproximativ 15.000 de oameni, care au trimis o delegație ca să discute cu autoritățile sovietice. Românii bucovineni declarau sus și tare că ei vor să trăiască în România, nu în Uniunea Sovietică. Oamenii au început să intoneze cântece patriotice. Din miile de piepturi ale românilor au răsunat „Trăiască Regele“ și „Trei culori cunosc pe lume“. Petre Huțan își amintește că, după vreo oră de discuții, sovieticii le-au promis oamenilor că vor primi un răspuns la petițiile trimise și le-au cerut să meargă spre case. Cea mai mare parte a oamenilor s-a risipit, cu speranța că sovieticii își vor ține promisiunile. Însă câteva mii de oameni au plecat spre Suceveni. Ajunși în centrul satului, oamenii au decis să nu mai aștepte, ci să pornească spre graniță. Petre Huțan își amintește că, împreună cu tatăl său, au intrat în Suceveni în gospodăria unui frate al bunicului, pentru că li se făcuse foame. După ce au mâncat, s-au grăbit să ajungă din urmă coloana de oameni. Ceilalți oameni scoseseră din biserica din Suceveni icoanele și praporii, au arborat un steag alb, iar unii au scos la lumină steagurile tricolore ascunse la venirea sovieticilor.

Au continuat să cânte imnul național „Trăiască Regele“. În drum spre frontieră, coloana de oameni a fost împresurată de o subunitate de cazaci călări. Soldații sovietici au format două coloane care au mărșăluit în tăcere pe flancuri. Într-o poiană, situată la doar trei kilometri depărtare de frontieră, oamenii au fost somați de grănicerii sovietici să se oprească. Coloana și-a continuat procesiunea. A urmat o rafală de avertisment, după care sovieticii au început să tragă cu mitralierele în oameni. Petre Huțan, care era în coada coloanei, a apucat să se ascundă împreună cu tatăl său. A văzut cum rușii trăgeau cu armele automate în oameni, iar cazacii îi spintecau cu sabia pe fugari.

„Ucigaşii au aşteptat cu degetul pe trăgaci“

Un alt martor ocular, profesorul Gheorghe Mihailiuc, a publicat o carte care confirmă relatarea lui Petre Huțan. „Ucigaşii au aşteptat cu degetul pe trăgaci până când mulţimea a ieşit la luminiş. Era o acalmie prevestitoare de rele. Paşii greoi îi purtau pe oameni spre un sfârşit fatal. Tricolorul din faţa coloanei flutura mândru, demonstrând dragostea de neam şi ţară a românilor Bucovineni. Deodată, liniştea a fost spartă de groaznicul glas al armelor. Zgomotul morţii s-a răspândit, hăt, departe peste codri. Cineva din mulţime a strigat: «La pământ!». Şuvoiul neîntrerupt de foc ne ţinea culcaţi, cu respiraţia curmată. În acea stare de încremenire, un bărbat din primele rânduri a strigat peste puterile sale: «Înainte, fraţilor, ei nu vor cuteza să ne omoare!».

Dar chiar atunci a început măcelul. Tragedia de acum jumătate de secol mă nelinişteşte până astăzi, deoarece nu sunt convins că-i imposibilă repetarea unor asemenea nenorociri. E greu de redat în cuvinte tot ce am văzut la Varniţa (n.r. – poiana în care a avut loc masacrul). Era un adevărat iad de la pământ până la cer. În ochii mei, un flăcău voinic, cu tricolorul în mână, s-a prăbuşit într-o baltă de sânge. Aud şi acum strigătele lui cu groaza morţii pe buze: «Fugiţi, oameni buni, eu rămân aici să mor pentru libertate!». În învălmăşeală m-am pierdut de fratele meu. Întregul câmp era o spaimă, oamenii cădeau ca frunzele de brumă“, scrie profesorul bucovinean.

CRUD. Rușii au îngropat de vii oameni nevinovați

Represiunea a continuat și după masacru. Martorii oculari relatează faptul că au fost săpate cinci gropi comune, în care au fost puși cei uciși de grăniceri și de cazaci. Printre ei au fost aruncați, de-a valma, și răniți, care au fost îngropați de vii. Localnicii spun că, vreme de două zile și două nopți, pământul s-a mișcat de la zbaterile celor îngropați de vii. Alți români au fost arestați și torturați de NKVD în Hliboca, apoi au fost înmormântați de vii, la rândul lor, în cimitirul evreiesc. Sovieticii au organizat apoi deportarea masivă a românilor din Bucovina de Nord și din Basarabia.

Represiunea a continuat la cote maxime și după război, până la moatea lui Stalin, în 1953. Istoricii au calculat că, în acea perioadă, au existat peste 32.000 de procese politice îndreptate împotriva românilor. În 8.360, rușii au pronunțat condamnări la moarte. Alte mii de români au fost uciși fără judecată, iar zeci de mii de familii au fost trimise în Siberia.

Românii bucovineni declarau sus și tare că ei vor să trăiască în România, nu în Uniunea Sovietică. Oamenii au început să intoneze cântece patriotice. Din miile de piepturi ale românilor au răsunat „Trăiască Regele“ și „Trei culori cunosc pe lume“.

„Avram Iancu, Mihai Viteazu şi Eminescu AU FOST ASASINAŢI PENTRU CĂ NU AU FĂCUT PACTUL CU MASONERIA!”

3-tasca-3

Lideri importanţi ai Neamului Românesc – printre care Mihai Eminescu, Avram Iancu, Mihai Viteazu – au fost ucişi pentru că au deranjat interesele Masoneriei – acesta a fost rechizitoriul-crez enunţat aseară, în faţa unei săli cu peste 200 de oameni, de către preotul şi poetul Dorin Ploscaru.
Părintele Ploscaru a făcut respectiva afirmaţie după ce pe scena Centrului Cultural din Taşca evoluase Corul din Finteuşul Mare cu o suită de cântece patriotice din care unele dedicate lui Mihai Viteazu şi lui Avram iancu şi după ce chiar el recitase poezia Doina a lui Mihai Eminescu.
„Pentru acest poem de mare încărcătură, mulţi dintre marii bărbaţi ai Neamului, fraţilor, au făcut închisoare. Ani grei de închisoare. Şi faptul că s-a amintit aici de Crăişorul Munţilor, de Avram Iancu, faptul că s-a amintit de Mihai Viteazu, faptul că Eminescu ne pune în faţă Doina, care este unul dintre răvăşitoarele poeme ale literaturii române, mă face să cred şi să dau dreptate istoricilor literari că Avram Iancu şi Mihai Viteazu şi Eminescu au fost asasinaţi pentru că nu au făcut pactul cu Masoneria. Şi-au păstrat românitatea, şi-au păstrat crezul, au crezut în Patrie şi în Naţie. Atunci când Petre Ţuţea vorbea despre Hristos şi Platon, la ieşirea din închisoarea de la Gherla, el ăşi încheia discursul aşa: <<la judecata viitoare vom fi cântăriţi după două măsuri. După măsura iubirii de Dumnezeu şi iubirii de Neam>>”, a spus Părintele Ploscaru

Cancerul economic – Supermarketurile distrug economia Romaniei. Dacii care se bat in piept rup usile supermarketurilor imperialiste !! Motoul patronilor imperialisti: „Romania este o plantatie de sclavi consumatori.. vor cumpara si facale daca sunt frumos ambalate si la pret de oferta” .. Spor la cumparaturi cu cosuletul libertatii castigate de dupa ’89, acum aveti „da toate”

by  Efectele magazinelor hypermarket asupra economiei locale: bani scosi din tara, distrugerea afacerilor de familie, saracirea producatorilor romani, sabotarea produselor romanesti, scaderea locurilor de munca etc. Supermarket-urile şi mall-urile reprezintă […]
 
Efectele magazinelor hypermarket asupra economiei locale: bani scosi din tara, distrugerea afacerilor de familie, saracirea producatorilor romani, sabotarea produselor romanesti, scaderea locurilor de munca etc.
1399236_697968353561445_1966836171_o
Supermarket-urile şi mall-urile reprezintă pentru mulți o dovadă de civilizație, prosperitate, bunăstare. În realitate, supermarket-urile chiar aduc prosperitate și bunăstare, ÎNSĂ DOAR PATRONILOR LOR. Populația în zona căreia se deschide un nou supermarket ARE DE SUFERIT, nicidecum nu are parte de civilizație, prosperitate și bunăstare. Supermarket-urile ne atrag cu posibilitatea de a cumpăra o varietate mare de produse din același loc, cu niște prețuri mai mici decât la magazinele locale, cu igiena mai bună decât în piețe și cu angajați politicoși. Din păcate, aceste „avantaje” atârnă mult prea puțin în comparație cu efectul negativ pe care dezvoltarea supermarket-urilor (și mallurilor) îl are asupra economiei României la nivel național, și asupra economiei locale (în orașele în care se deschid noi unități). O să încep cu sfârşitul (ce înseamnă supermarket-urile pe scurt – ce implicaţii au) și apoi o să vă invit să citiți mai multe informații pe acest subiect, în diferite materiale găsite pe net, ca să vă convingeți privind impactul negativ al hypermarket-urilor, al supermarket-urilor, corporațiilor și mall-urilor asupra economiei naționale și să înţelegeţi problemele pe care supermarket-urile le aduc pe plan local în România şi orice alte ţări de pe planetă. (bonus: link către un episod educativ din desenele South Park exact pe această problemă în America – Walmart)

Supermarket-urile înseamnă pe scurt:

– mai puțini bani în economia locală și în bugetul României (pentru că supermarket-urile sunt afacerile străinilor și banii dați în supermarket IES din țară);

– mai puține locuri de muncă în economia locală (nu mai multe așa cum avem impresia);

– dependență a furnizorilor locali de supermarket (+furnizorii/producătorii locali/autohtoni acceptați de supermarket sunt forțați să accepte prețuri de mizerie pentru produsele lor – profitul gros din vânzarea către consumatorul final îl iau supermarketurile – adică străinii, nu producătorii/furnizorii români);

– salarii mici pentru angajați; distrugerea spațiilor verzi și alte afaceri imobiliare pe bază de șpagă;

creșterea poluării (oamenii merg cu mașina la supermarket să cumpere alimente în loc să se aprovizioneze din piața de cartier, care e mai aproape);

distrugerea economiei locale – eliminarea de pe piață a micilor magazine / micilor furnizori / micilor producători locali autohtoni români;

supermarket-urile distrug oamenii de afaceri locali;

supermarket-urile înseamnă monopol, șpagă, tratament preferențial din partea autorităţilor, într-o piață NEconcurențială;

– „Corporația face legislația”;

sabotarea produselor agricole românești (și a produselor românești în general) – supermarket-urile refuză o grămadă de furnizori de fructe și legume din regiune doar pentru că produsele nu arată „perfect”. Doar produsele din agricultura ultra industrializată și chimizată arată perfect. Astfel, NOI PIERDEM fructe și legume de calitate, produse local, la prețuri mici (nu există costul transportului) doar pentru că au mici imperfecțiuni ca aspect. Din același motiv – aspectul, supermarket-urile aruncă o grămadă de fructe și legume la gunoi – cum se stafidesc un pic ardeii grași, cum sunt aruncați la gunoi. În plus, dacă ești un lanț de supermarket-uri mondial (adică un instrument în mâna celor care conduc lumea din umbră) normal că vei vinde prin supermarket-uri produsele companiilor deținute de cei care conduc lumea, și doar prin excepție produse românești (de exemplu). Ați observat că în Supermarket-urile din România marea majoritate a produselor sunt STRĂINE? Normal că sunt străine – există câteva corporaţii gigant la nivel planetar care controlează piaţa produselor ce sunt livrate consumatorilor prin supermarketuri – click pe imaginea de mai jos şi vezi câte mărci recunoşti din Supermarket – şi e vorba de produse pline de chimicale, E-uri şi otravă toxică permisă de lege…;

10 mari corporatii bogatii lumii care controleaza produsele piata alimentara cererea si oferta comertul mondial, ceicunoi.wordpress.com

– jumătate din cantitatea de mâncare ce este produsă sau adusă în Europa ajunge să fie aruncată la gunoi. JUMĂTATE!!! În timp ce avem o grămadă de oameni în Europa care nu au ce să mănânce. O mare parte din această cantitate este aruncată la gunoi de supermarket-uri, care în zgârcenia lor (tot ce îi interesează este profitul) preferă să le expire marfa la raft (doar doar o mai cumpără cineva în ultima zi), în loc să dea acele produse (care riscă să expire) cantinelor sociale sau direct oamenilor săraci… Un exemplu monstruos despre delăsarea unui supermarket + disperarea de a obține bani din vânzare până în ultima clipă, combinat cu NEMERNICIA INFECTĂ A UNEI BĂNCI și cu respectarea cu sfințenie a legii imbecile și cretine de către poliția locală AICI cu video AICI.

statul se poate trezi cu mii de șomeri peste noapte dacă un lanț de hipermarket-uri se hotărăște să plece sau dă faliment;

supermarket-urile LIMITEAZĂ posibilitatea de a alege ce să mănânci și ce să cumperi prin stabilirea ofertei de la raft;

supermarket-urile ne oferă MÂNCARE OTRAVĂ toxică pentru sănătate, chiar dacă este comercializată legal.

 

etc.

Este bine să conştientizăm că TOATE LUCRURILE DE MAI SUS SUNT SUSȚINUTE DE NOI TOȚI ATUNCI CÂND CHELTUIM BANI ÎNTR-UN SUPERMARKET!

BOICOTAȚI SUPERMARKET-URILE atât cât puteți! ALEGEȚI PIAȚA AGRO-ALIMENTARĂ MĂCAR PENTRU FRUCTE ȘI LEGUME! (vezi asta: Parteneriatele ASAT: hrana sanatoasa de la mici producatori direct la consumatori locali)

piata vs impotriva anti contra supermarket cumpara fructe si legume de la piata agroalimentara nu din hypermarket magazin banii ies din tara producatorii locali sufera

Detalii în continuare:

(dacă există antreprenori, producători, furnizori români care au avut relații contractuale cu supermarket-uri și pot confirma informațiile din acest articol sunt rugați să lase un comentariu mai jos. mulțumesc.)

INFORMAȚII DESPRE SUPERMARKET-URI:

(culese de pe net; aștept de la cititori și alte informații/articole găsite pe net pe acest subiect ca să le adăugăm aici)

Principalii beneficiari ai marilor proiecte de infrastructură din România sunt corporațiile cu sediul în Europa de Vest și patronii lor. În România, beneficiarii sunt foarte puțini, în timp ce majoritatea oamenilor, care trebuie să plătească pentru noile servicii, vor fi tot mai săraci. (…) Profiturile din aceste afaceri se vor acumula în mâinile proprietarilor şi ale acţionarilor care, desigur, nu locuiesc în România. Dar chiar și în cazul în care acţionarii ar locui în România, efectele certe ale activității marilor supermarketuri şi hipermarketuri sunt întotdeauna negative în ceea ce priveşte valoarea, diversitatea şi reziliența economiei locale. (…) „În cei 10 ani de când Walmart (cel mai mare lanț de supermarket-uri din lume) s-a mutat în Iowa, statul american a pierdut mai mult de 555 de magazine alimentare, 298 de magazine de hardware, 293 furnizori de materiale de constructii, 161 de farmacii şi 111 magazine de îmbrăcăminte pentru copii. 7.326 de companii au dat faliment.” (…) „Reducerea locurilor de muncă este un aspect intrinsec al modelului lor de afaceri.” În urma unor calcule s-a dovedit că în America la fiecare loc de muncă creat de Walmart, 1,5 locuri de muncă se pierd în altă parte. Dacă adăugăm și faptul că majoritatea locurilor de muncă la supermarketuri sunt prost plătite, singura concluzie care se desprinde din aceste constatări este că atunci când un supermarket se deschide în zona dumneavoastră, rezultatul va fi mai puţine locuri de muncă; mai puține locuri de muncă bine plătite, precum şi o scădere a cantității de bani care circulă în economia locală. Pentru o țară afectată de sărăcie cum este România, aceasta este o veste realmente proastă. (…) Furnizorii locali sunt îngroziţi de supermarketuri așa cum ar putea fi de orice mafie: supermarketurile au putere, iar dacă pierd contractul cu ele, furnizorilor le va fi foarte dificil să încheie alt contract cu altcineva. (articolul integral aici: http://gandeste.org/puncte-de-vedere/cum-ne-fac-supermarketurile-mai-saraci/24096)

…………………………………………………………………….

Pentru a extrage mai ușor profit, hypermarketurile occidentale au obținut în România amplasări înăuntrul orașelor și nu doar în afara acestora precum la ele acasă… (sursa aici:http://gandeste.org/general/metode-prin-care-ue-extrage-boga%C8%9Bie-din-romania

……………………………………………………………………

George Epurescu FB:

Cu spagi uriase au fost amplasate Hipermarketuri in interiorul oraselor, distrugand micile afaceri care asigurau un trai decent familiilor patronilor. Spaga uriasa data de marile lanturi de magazine a blocat reglementarea legislativa a amplasarii hipermarketurilor si a lasat micile firma la cheremul marilor investitori. Carrefour Militari a omis sa inchirieze terenul pentru breteaua de legatura cu autostrada. Spaga pentru autorizatie a fost de 1 milion de dolari.Toate hipermarketurile tin angajatii pe salariul minim, cu cateva exceptii. Aceste afaceri nu aduc siguranta nici angajatilor, nici statului care se trezeste cu mii de someri peste noapte. Acum avem invazia MegaImage, pietele sunt capusate de samsari si intermediari cu complicitatea primariilor, iar marii infractori sunt taranii care mai vand cate un patrunjel la colt de strada.

Corporatiile urmaresc profitul in cel mai pur stil capitalist, nu ca ar fi neaparat ceva rau, dar acest lucru este facut nu prin concurenta pe piata libera ci prin tendinte de monopol, prin facilitati acordate de guvern, adica tratamente preferentiale. Vezi Dacia cu autostrada, cel mai recent dialog la nivel inalt. Codul muncii permite astazi o forma de exploatare fara teama, pentru ca legea trateaza oamenii ca pe o forta de munca inerta, nu ca pe niste oameni. Corporatiile aduc in Romania un plus salarial insa per ansamblu nu aduc societatii mai nimic. La final tragem linie si observam ca ies banii la firmele mama, nu se platesc taxe in Romania dincolo de cele iminente, pe salarii, iar societatea se trezeste fara gradinite, fara scoli, fara spitale, fara teatre etc. Individualismul exacerbat promovat de corporatii este o sursa de alienare pentru ca ne trezim doar in valtoarea castigului si uitam de valorile umanitatii. Omenia dispare. Corporatia face legislatia, ori corporatia e un jucator nu un arbitru. Cand arbitrul tine cu o echipa s-a pierdut echilibrul.

………………………………………………………

Adrian Grigoriu FB:

PUI VEGETARIENI si ROMÂNII CONTRAREVOLUŢIONARI: Urmare a „revoluţiei” din ’89 s-a instalat în România o conducere a străinilor ce vor, desigur, tot binele pentru poporul nostru, străini care ne duc spre noi şi noi nivele de progres, eliminând până la unul orice iniţiativă a românilor retrograzi. Magazinele MEGAIMAGE care au ca misiune se scoată de pe piaţă orice magazin băştinaş românesc, ne aduc numai ce e bun pentru sănătatea noastră: acum au introdus şi PUIUL VEGETARIAN, cu versiunea sa ROŞIE, spre a se deosebi de cel albastru, verde sau cu modele.

Magazine Mega Image la 50 m distanţă (poze din dec 2013, magazinele funcţionează şi azi – 13 martie 2014):

25 aug 2012: Este guma de mestecat cea mai toxică substanţă dintr-un supermarket?

……………………………………..

S-au deschis supermarketuri pe bandă rulantă în ultima perioadă. Unul dintre cei mai mari investitori în supermarketuri a ajuns acum să şi închidă unele magazine pentru că se canibalizau. Erau situate atât de aproape unul de altul, încât îşi furau unul altuia clienţii.

Comerţul axat pe produsele alimentare este dominat de 12 mari reţele internaţionale, care au afaceri cumulate de 8 miliarde de euro şi controlează 1200 de magazine. Dintre acestea, hipermarketurile au cele mai mari vânzări. Românii au cheltuit anul trecut 4 miliarde de euro în cele circa 150 de hipermarketuri din România

Comerţul tradiţional, aşa cum sunt denumite generic magazinele de la colţul blocului, rezistă cu greu în faţa ofensivei marilor comercianţi. Cota comerţului tradiţional s-a redus semnificativ în ultimii ani şi a ajuns la sub 50%. Multe dintre magazinele de cartier s-au închis pentru că nu puteau concura cu marile reţele. Aproximativ 10.000 de magazine de bloc s-au închis în ultimii cinci ani.

În mediul rural, micile alimentare sunt încă la putere, şi asta pentru că marii comercianţi nu au ajuns în aceste zone cu putere de cumpărărare mai scăzută. Unii însă au atacat şi acest segment de piaţă cu magazine mai mici, operate în sistem de franciză. – http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Economie/Stiri/Supermarketuri+pe+banda+rulanta+Magazine+mai+multe+mai+mici

…………………………………………………………………..

Un nou supermarket în România, puternic pe plan international, saboteaza, practic, produsele agricole romanesti. De altfel, se poate observa cu ochiul liber ca toate marile supermaketuri comercializeaza mult prea putin produsele romanesti agricole (de ce, de pilda, se vand cartofi din Egipt sau ceapa din Grecia, cand aceste produse sunt disponibile si aici?), iar cand o fac, o fac prin impunerea unor preturi mici producatorilor autohtoni. Scandalurile despre aceste practici au fost reflectate in presa acum cativa ani. Un alt procedeu abuziv al acestor mastodonti este de a pune presiune pe micile magazine alimentare. Tactica este simpla: ori vinzi magazinul, ori falimentezi pentru ca nu rezisti concurentei. Astfel, afacerea supermarketurilor din Romania apasa greu asupra producatorilor agricoli autohtoni si asupra micilor proprietari de magazine alimentare. Invazia supermarketurilor in Romania evident ca si-a avut partea sa de importanta in distrugerea sistematica a agriculturii romanesti. articol integral aici: http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/08/08/am-primit-pe-mail-invazia-supermarketurilor-si-distrugerea-sistematica-a-agriculturii-romanesti-culmea-nepasarii-avem-productie-record-de-legume-dar-importam-video/

………………………………….

Incet, incet, orbiti de multimea produselor si veselia culorilor de pe ambalaje, oamenii au inceput sa cumpere din supermarket din ce in ce mai mult. Micii comercianti din Calafat au constatat ca volumul vanzarilor le scade pe zi ce trece, multi dintre ei si-au inchis afacerile si zeci de persoane au ramas fara loc de munca. Ce nu inteleg cei ce promoveaza aceste supermarketuri in orasele mici precum Calafatul, este ca aceste mari magazine distrug oamenii de afaceri locali. Alt lucru pe care nu îl inteleg promotorii marilor lanturi de magazine este ca banii incasati de comerciantii locali se intorc in marea lor majoritate in economia locala, in timp ce banii incasati de marile lanturi de magazine sunt transferati direct in contul companiei care patroneaza supermarketul, adică în afara ţării. (articol integral aici: http://www.calafatul.ro/stiri4/index.php/using-joomla/extensions/components/content-component/article-categories/135-cum-distrug-supermarketurile-promovate-de-administratia-locala-micii-comercianti-din-calafat). Articolul inițial se pare că vorbea despre Zalău, dar problema apare probabil peste tot. Vezi aici un articol cu peste 10.000 de shares: http://reportajelive.wordpress.com/2012/11/09/cum-a-distrus-un-supermarket-un-oras/

……………………………………..

Deși noi trăim în iluzia că varietatea produselor dintr-un supermarket este mare, în realitate,Supermarketurile LIMITEAZĂ posibilitatea de a alege ce să mănânci sau ce să cumperi, în funcţie de cum le ies lor mai mulţi bani. Asta când în lume există mii de soiuri de legume și fructe și mii de produse făcute pe plan local care nu au piață de desfacere –   http://www.resilientcommunities.com/real-choice-and-the-soviet-supermarket-endgame/

……………………………………….

Supermarket-urile străine POT SUPORTA PIERDERI chiar și câțiva ani (pentru că sunt putred de bogate). Menținând un preț foarte mic (chiar fără profit în primii ani) VOR DISTRUGE CONCURENȚA (magazinele de cartier – economia locală), vor acapara furnizorii și producătorii locali cărora le vor impune prețuri de batjocură și astfel vor controla piața produselor.

Magazinele străine mult mai bine organizate vor distruge magazinele autohtone, lăsând în urmă milioane de şomeri. Aceşti giganţi dau buzna şi distrug ceea ce eu am construit de zeci de ani . Supermarketurile străine vor distruge concurenţa cu preţuri mai mici, iar “după ce vor elimina din calea lor magazinele de familie, vor controla şi vor domina comerţul şi vor dicta astfel preţurile”. “Dacă le permitem să aibă control total, atunci India se va afla captivă în mâinile companiilor multinaţionale”. – http://www.financiarul.ro/2012/09/21/tara-care-s-a-rasculat-impotriva-supermarket-urilor/

………………………………………….

Comerţul alimentar a pierdut în criză 30.000 de locuri de muncă. Cele mai multe afaceri care au tras obloanele sunt mici businessuri antreprenoriale (găsit AICI, sursă inițială AICI):

Criza financiară şi expansiunea agresivă a lanţurilor de supermarketuri şi hipermarekturi au şters în perioada 2008-2013 de pe hartă aproape 13.000 de companii din comerţul alimentar şi au dus la dispariţia a peste 30.000 de locuri de muncă, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului.

Cele mai multe afaceri care au tras obloanele sunt mici businessuri antreprenorialecare nu au rezistat scăderii consumului începând cu 2009 şi nici asaltului de magazine moderne – hipermarketuri, supermarketuri, magazine de tip discount, cash&carry şi proximitate – care s-au aşezat în coasta micilor comercianţi independenţi.

……………………….

Valentin Roman:

În timp ce francezii au impus tuturor hypermarket-urilor din tara ca un procent semnificativ de produse si bunuri sa fie de provenienta locala, protejandu-si, astfel, agricultorii si industriasii, in Romania bietul agricultor de la tara nu are loc pe tarabele din piete de tigani si turci. Sau, daca reuseste sa ajunga acolo, plateste de-l ustura sufletul taxe catre “cefalai”.

Asta nu ar fi totul. Daca te pune dracu, ca simplu producator de legume/fructe sau lapte sa ceri finantare, suport logistic de la stat etc, atunci te-ai pierdut de tot in itele unei birocratii a carei singura menire pare a fi tocmai distrugerea a tot ce inseamna produs romanesc.

De ce situatia asta? Pai e simplu. Revenind la ce am spus mai sus, UE inseamna cativa puternici, in timp ce aia mici sunt doar piete de desfacere si consum. Ca atare, Romania, cu unul dintre cele mai fertile soluri din Europa, cu resurse (inca) bogate si un potential agricol si economic urias, trebuia pusa la pamant astfel incat locuitorii sai sa cumpere numai rosiile italienilor, usturoiul spaniolilor si varza nemtilor.

Doar nu credeai ca Germania sau Franta iti este partener egal in toata ecuatia asta si iti va da voie sa te dezvolti astfel incat marfurile tale sa fie prezente pe pietele lor de consum precum sunt ale lor pe piata ta. Ei, haida, sa fim seriosi.

http://valentinro.blogspot.ro/2013/03/ue-ne-vrea-multi-si-prosti-mamaliga.html

………………………………….

Iată ce spunea doctorul român Nicolae Paulescu, descoperitorul de drept al insulinei, despre eliminarea concurenţei, în cartea sa SPITALUL, CORANUL, TALMUDUL, KAHALUL ŞI FRANCMASONERIA:

“În România, aceste havre avansează bani ovreilor, pentru ca ei să poată vinde ieftin şi să distrugă astfel concurenţa. Pe urmă, după ce au acaparat meşteşugurile şi negoţul, jidanii organizează o exploatare neomenoasă şi, prin falimente frauduloase, sfârşesc prin a ruina pe creştini.

Ovreii fac la fel în agricultură, mai ales în Moldova. Ei primesc subvenţii de la Cahale, – adesea chiar din străinătate – şi cu aceste fonduri, ei pot să arendeze suprafeţe de pământ colosale, mărind foarte mult arenzile şi expulzând, de la locurile lor, pe arendaşii creştini. Pe urmă, ei asupresc pe ţărani, – care, de aici înainte, ajung la discreţia lor, – îi storc şi îi seacă, făcându-i să cadă în mizerie şi să moară de foame.

Cahalul este factorul corupţiei care răstoarnă statul nostru; – el este cauza acaparărilor, a trusturilor, a falimentelor care minează comerţul, industria şi agricultura în România; – el este organul care rătăceşte opinia publică prin ziarele pe care le subvenţionează; – el este agentul propagării perfide a materialismului şi a ideilor liberaliste, socialiste, anarhiste; – el este puterea ocultă a Francmasoneriei.

Cahalul este, în fine, agentul revoluţiilor, care au zguduit lumea şi care, de câtva timp, tulbură liniştea nenorocitului popor românesc. Aceasta este puterea ocultă ovreiască, împotriva căreia omenirea este dezarmată, pentru că nu o cunoaşte.

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Stiri Extreme

Stiri Extreme: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate.

Contact: office@stiri-extreme.ro

Răspunde

Adresa de email nu va fi făcută publică şi nici nu va fi folosită în interes comercial fără acordul utilizatorului ei. Ea este necesară din motive de securitate şi siguranţă

Poţi folosi următoarele etichete HTML : <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

*

*

Close
Citește mai multe:
Romania a cazut prada razboiului geofizic! Va rog sa urmariti cu atentie videoclipul: tehnologia HAARP, plimbata de US Navy prin apele teritoriale ale Coreei de Sud.

Timisoara, septembrie 2017! Declaraţii ale oamenilor de ştiinţă Mai mulţi oameni de ştiinţă, se tem de o etapă secretă în...

Azi nu protestati impotriva vaccinarii OBLIGATORII, pentru ca nu sunteti anti vaccin / Maine nu veti protesta impotriva documentelor biometrice, pentru ca nu sunteti anti cip / Poimaine veti fi in lagar si abia atunci veti intelege de ce …

“Iara celor fricosi si necredinciosi si urati si ucigasi si curvari si farmacatori si inchinatori la idoli si tuturor mincinosilor, partea lor...

Vin vremuri grele pentru Economia Mondială sau sunt Programate să Vină? Soros îşi reduce expunerea în acţiuni americane cu 37% și investeşte în aur. Aurul a urcat cu 16% în primele trei luni ale anului, cel mai puternic avans din 1986.

  Soros îşi reduce expunerea în acţiuni americane și investeşte în aur Miliardarul George Soros a redus investiţiile companiei sale...

America luptă cu corupţia din România

Declaraţiile Victoriei Nuland care a promis că de acum încolo SUA se vor concentra asupra eradicării corupţiei din Europa de...

(VIDEO) Imagini incredibile: Un șobolan mănâncă pufuleți, în curtea Pediatriei din Deva

Secția de Pediatrie a Spitalului Județean este, din nou, în mijlocul unui scandal. Imaginile surprinse de un părinte în curtea...

Închide