Marșul Unirii Retarzilor (MRU)

by   loading... 2000 de papagali au fost încă odată folosiți de cuplul Mărieș turnătorul – Simion cu Harta Mică pe post de imbecili de ocazie, maculând încă odată numele […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

 

14639597_1232134826840130_2424158705002589652_n

loading...

2000 de papagali au fost încă odată folosiți de cuplul Mărieș turnătorul – Simion cu Harta Mică pe post de imbecili de ocazie, maculând încă odată numele sfânt al Basarabiei. Confiscarea și utilizarea temei Reîntregirii se desfășoară sub pulpana unei rusofile abjecte, pe nume Tatiana Mungiu, șefa lui Neicușor și Simionică. Marșul trecut a fost un bizniz de 45 000 de euro și a lăsat 300 milioane datorie în cârca CFR-ului. Acum s-a pretins că vor veni 10 000 de imbecili, probabil deconturile erau pregătite deja corespunzător, n-au mai reușit să fraierească decât vreo mie și ceva de handicapați mintali, suma de 2000 de persoane incluzând și jandarmii și agenții în civil.

Astăzi ”idioții utili”, cum bine le zicea tovarășul Lenin au servit de vector de imagine unei lepre patentate, vechi agent provocator și turnător al miliției, ce tăiește ff bine de peste două decenii fără nicio slujbă, performanță urmată și de pulică Simionică, lindicul Tatianei Alina Muingiu Pippi. Mărieș se agită tot de 20 de ani să intre în politică, candidând de nu mai știu câte ori, anul ăsta a încercat cu disperare să intre pe vreo listă dar l-a încurcat dispariția protectorului său de la SIE, MRU, agentul ruso-israelian cel care se deplasa personal la Timișoara pentru a-l susține la alegerile trecute, pe lista așa zisei Forțe Civice, parcată în sediul agentului KGB Vova Filat. Deși cică persoanelor cu afilieri politice li s-a interzis să fie prin preajma, iată că la miezu din dodoașcă se afla cel mai politic personaj, politica mizeriei și a trădării de țară, că asta practica șeful său, de aceeași origine cu Tatiana Muingiu, șefa lui Simionică cu Harta Mică.

Cine este Mărieș, al cărui partener de afaceri cu certificate este pârnâiaș, citiți mai jos. Pârnâiașul, apropo, era cel care ne dădea cu ranga în cap pe 13 iunie, șeful de sindicat de la IMGB, George Costin, martorul lui Mărieș, acum vreo câțiva ani, la procesul de turnător pe care l-a pierdut în instanță – de partea opusă martor fiind chiar eu. Deci i-am dat muie prin gură. Să continuăm.
Informativ, pentru idioții utili, ca să știe și ei alături de ce lepre s-au afișat:

Dan Voinea și Mărieș Teodor – două lepre

Doru Mărieş alături de Dan Voinea în operaţiunea care a umplut România de revoluţionari cu certificat
Megaafacerea cu certificate duce, în mod surprinzător, către două personaje care au pozat permanent în apărători ai Revoluţiei: Dan Voinea şi Doru Mărieş. „Adevărul“ vă arată cum Dan Voinea a contribuit din plin la umplerea României de revoluţionari cu patalama.

Caracatiţa din spatele megaafacerii construite în jurul certificatelor de revoluţionar a operat în ultimii 21 de ani prin cele mai diverse metode. Cel mai ingenios şi totodată diabolic artificiu folosit în acest scop este şi cel mai puţin cunoscut, camuflat perfect în spatele unei acţiuni de imagine făcute la sfârşitul anului 2004. La „butoane” s-au aflat două personaje care pozează de ani buni în apărători neobosiţi ai dreptăţii şi ai idealurilor Revoluţiei: Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989″, şi fostul procuror militar Dan
Voinea.

Povestea începe la 12 iulie 2004, ziua în care a fost adoptată o nouă „lege a recunoştinţei” faţă de eroii Revoluţiei, Legea 341. Aceasta deschidea perspectivele unei frumoase afaceri, prin introducerea indemnizaţiilor lunare şi pentru grosul revoluţionarilor, este vorba de aşa-zişii „luptători remarcaţi pentru fapte deosebite”. Noua lege prevedea o preschimbare a certificatelor şi îşi propunea să elimine impostorii, solicitând, pe lângă declaraţiile altor trei participanţi la evenimente, şi alte documente care să ateste participarea activă în Revoluţie.
O lună mai târziu, în august 2004, fără a avea în aparenţă nicio legătură cu adoptarea Legii 341, Asociaţia „21 Decembrie 1989″ depune la Parchetul Militar o plângere pentru redeschiderea Dosarului Revoluţiei. La 7 decembrie 2004, procurorul Dan Voinea a dispus reluarea cercetărilor cu privire la evenimentele din decembrie 1989 printr-o rezoluţie de începere a urmăririi penale faţă de 102 persoane, printre care şi nume grele precum Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu. Pe edificiul acestei iniţiative, Doru Mărieş şi Dan Voinea şi-au construit un important capital de imagine, răspândind în toate părţile ideea că nimeni nu se luptă mai tare ca ei pentru a face dreptate în numele morţilor de la Revoluţie.
.
13.858 de adeverinţe semnate de Dan Voinea

Finalitatea a fost cu totul alta: prin erorile halucinante pe care le conţinea, rezoluţia din 7 decembrie 2004 era practic lovită de nulitate. Pe o coală A4, procurorul a scris cu pixul o înşiruire de persoane pe care le-a acuzat la grămadă de infracţiuni extrem de grave, fără a preciza de ce se face vinovat fiecare şi în ce împrejurări a săvărşit faptele. La niciunul dintre cei 102 nu se regăsesc datele de identitate după care ar putea fi indentificat. La unii învinuiţi lipseşte chiar şi prenumele, cum este cazul unui oarecare colonel Ionescu, iar unii nici măcar nu mai erau în viaţă la momentul emiterii rezoluţiei. Aşa cum s-a şi întâmplat ulterior, oricare dintre cei 102 învinuiţi era scos de sub urmărire penală imediat ce făcea o plângere către Parchet, din cauza viciilor grave de procedură făcute de Voinea.
.
30 de inşi au cărat un singur rănit

Adevărata „realizare” a redeschiderii dosarului este perfect reliefată într-o sinteză făcută de Parchetul General pe marginea traseului avut de Dosarul Revoluţiei de-a lungul anilor. „După 2004, cercetarea s-a rezumat, în principal, doar la audierea părţilor vătămate şi a martorilor. (…) Persoanelor audiate, inclusiv martorilor, li s-au eliberat 13.858 de adeverinţe spre a le servi la preschimbarea certificatelor de revoluţionar. Eliberarea acestor adeverinţe, în majoritatea cazurilor, nu avea temei legal”, se afirmă în comunicatul Parchetului General. Cu alte cuvinte, Dan Voinea n-a făcut decât să audieze mii de persoane, mai mult sau mai puţin implicate în evenimentele din decembrie 1989, cărora le elibera adeverinţe conform cărora nu au întreprins acţiuni împotriva Revoluţiei, facilitându-le astfel preschimbarea certificatelor.

„Dan Voinea a fabricat revoluţionari. Acest maraton de audieri pe care l-a făcut a fost o afacere. Mulţi se angajau ca în schimbul adeverinţei să dea banii pe care aveau să-i primească din urmă. Sunt vreo treizeci şi ceva de inşi care declară că au luat acelaşi rănit şi l-au dus la Spitalul Militar. Au copiat unii de la alţii ca proştii, pentru că în realitate nici n-au fost audiaţi. Nişte ofiţeri de Poliţie, detaşaţi să ajute Procuratura, îi puneau să scrie, iar la final trecea Dan Voinea şi semna”, afirmă colonelul în rezervă Viorel Tocan, revoluţionar braşovean.

Teren la Snagov

Prima apariţie a procurorului Dan Voinea în evenimentele din 1989 s-a produs în după-amiaza de 22 decembrie, când a sunat din Comitetul Central la Sibiu şi i-a cerut colonelului Aurel Dragomir să oprească focul. La Sibiu a avut loc un carnajiu, între militari şi securişti, soldat cu 99 de morţi. Pe 25 decembrie, a jucat rolul de procuror în procesul soţilor Ceauşescu. A susţinut un rechizitoriu halucinant, presărat cu peste 60.000 de morţi. După 1990 a instrumentat Dosarul Revoluţiei şi a pozat în acuzator al lui Ion Iliescu, deşi în decembrie ’89 i-a făcut jocurile. Dan Voinea are certificat de „luptător remarcat” şi, pe baza acestuia, a primit gratis un teren de 2.000 de metri pătraţi la Snagov.

Un „luptător”care s-a remarcat auzind

Dosarul Revoluţiei este plin cu mii de declaraţii ale unor oameni care nu ajută cu nimic la lămurirea evenimentelor din 1989. Oameni care au ieşit şi ei pe stradă să caşte gura sau să lupte cu terorişti invizibili, dar pe care Dan Voinea i-a audiat şi le-a eliberat adeverinţe, ajutându-i să obţină certificate.
Pentru o mai bună înţelegere vom da şi un exemplu. Declaraţia lui Dănuţ Giurea, membru al Asociaţiei „Metrou” (asociaţia lui George Costin, actualul secretar de stat pentru revoluţionari), este una din zecile de relatări aproape identice ale „luptătorilor” din revoluţia buzoiană: „În luna decembrie 1989 eram lăcătuş-mecanic la Întreprinderea de Mase Plastice Buzău. Aveam cunoştinţă despre evenimentele petrecute în perioada 16-21.12.1989 la Timişoara întrucât ascultam postul de radio «Europa Liberă». În data de 22, în timp ce mă aflam la locul de muncă – am auzit de fuga soţilor Ceauşescu. Împreună cu mai mulţi colegi am plecat spre sediul Comitetului Judeţean pentru a vedea ce se întâmplă. Am ajuns aici în jurul orei 13.30 şi am văzut foarte multă lume adunată. (…) Am scandat lozinci, iar în jurul orei 16 am plecat spre domiciliu”.

Declaraţia continuă cu „aventurile” din ziua de 23 decembrie:

„A doua zi am revenit la locul de muncă, unde m-am oferit voluntar pentru paza unor obiective din oraş. (…) Grupa noastră a fost repartizată la supravegherea bazei sportive întrucât aflasem de la Ionaşcu Dumitru că pe teren vor fi paraşutate trupe de desant care ne vor ataca. Aici am rămas până în jurul orei 14.30, când a venit o altă grupă să ne schimbe. (…) În cursul zilei de 24 am auzit focuri de armă trase din zona Tribunalului şi ulterior am auzit că sediul a fost incendiat. Pe parcursul zilei am mai auzit focuri de armă trase răzleţ”.

Cam aşa s-a remarcat Dănuţ Giurea la Revoluţie, aflând de fuga Ceauşeştilor, păzind un teren de sport şi auzind focuri de armă. Acest cetăţean are titlu de “luptător remarcat pentru fapte deosebite” şi beneficiază de o indemnizaţie lunară de peste 2.000 de lei. În mod normal, un astfel de om nu trebuia să deţină certificat de revoluţionar, pentru că nu avea niciun argument care să-l încadreze în lege. Pentru el şi pentru alte mii de impostori a fost creată stratagema care l-a avut în prim-plan pe Dan Voinea.

Axa Dan Voinea – Doru Mărieş – George Costin

Această stratagemă a fost piatra de temelie pe care s-au construit, după 2004, noi afaceri pe seama beneficiilor încasate de revoluţionari. Teoretic, noua lege promulgată în 2004 trebuia să înăsprească condiţiile de acordare a noilor certificate de revoluţionar, ceea ce presupunea că impostorii aveau o problemă. Soluţia a fost ingenioasă: adeverinţele eliberate de Dan Voinea au reprezentat principalele dovezi pe care aceştia s-au bazat la preschimbare, supralicitând faptul că erau eliberate de o instituţie a statului, respectiv Parchetul General, Secţia Parchetelor Militare. Mai mult decât atât, deţinerea unei adeverinţe semnate de Dan Voinea a devenit o condiţie esenţială, fără de care certificatul de revoluţionar nu putea fi preschimbat. Chiar şi văduvele eroilor martiri, care îşi puteau atesta cu uşurinţă calitatea, erau nevoite să treacă pe la Dan Voinea pentru a li se elibera o astfel de hârtie.

George Costin şi şefa serviciului Contencios din SSPR

Aşa s-a ajuns ca revoluţionarii să devină practic dependenţi de aceste adeverinţe, iar aici intervine o altă mutare decisivă. Sub pretextul că îi este mai uşor să găsească oamenii, Dan Voinea a acceptat să facă audierile prin intermediul asociaţiilor de revoluţionari (în Bucureşti, multe dintre audieri s-au ţinut chiar în sediul Asociaţiei “21 Decembrie”). Concret, nu puteai ajunge să fii audiat şi să primeşti mult râvnita adeverinţă fără o programare făcută de o asociaţie de revoluţionari. În acest fel, revoluţionarii care voiau să-şi preschimbe certificatul au devenit dependenţi de o asociaţie, ceea ce a deschis perspectivele unei uriaşe afaceri bazată pe perceperea de comisioane. „E posibil să se fi luat bani. Ei, între ei, pe la asociaţii, mai fac afaceri, dar eu n-am avut nicio legătură”, ne-a declarat, nonşalant, Dan Voinea.

„Avem echipă, avem valoare”

Unul dintre marii beneficiari ai acestor stratageme a fost George Costin, actualul secretar de stat pentru revoluţionari. În 2004, acesta era preşedintele Asociaţiei „Metrou”, care la acea vreme număra peste 5.000 de membri cu certificat de revoluţionar, dintre care majoritatea aveau probleme mari în a se încadra în rigorile noii legi, întrucât nu făcuseră aproape nimic la Revoluţie. Din acest punct de vedere, adeverinţele lui Dan Voinea au fost o mană cerească. La fel, şi din perspectiva subjugării revoluţionarilor faţă de asociaţii. Costin şi-a pus miile de membri din Asociaţia „Metrou” să semneze convenţii prin care aceştia se angajau să-i cedeze un procent din banii încasaţi retroactiv de la bugetul de stat, ajungând la încasări de ordinul milioanelor de euro!

Întâmplător sau nu, între George Costin şi Doru Mărieş s-a legat, în jurul anului 2004, o prietenie strânsă, care mai durează şi în zilele noastre. Imediat după apariţia Legii 341, Mărieş a cerut redeschiderea Dosarelor Revoluţiei, Dan Voinea a dat curs cererii câteva luni mai târziu, deschizând mare sesiune a adeverinţelor, iar Costin a profitat cu vârf şi îndesat. Mărieş l-a susţinut cu vehemenţă pe Dan Voinea atunci când acesta a încercat să revină la şefia Parchetelor Militare, aşa cum l-a susţinut şi pe George Costin când acesta a preluat funcţia de secretar de stat al revoluţionarilor, în octombrie 2010.

După numirea lui Costin la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), Doru Mărieş a făcut o conferinţă de presă la sediul Asociaţiei „21 Decembrie”, în care l-a ridicat în slăvi pe noul secretar de stat, deşi ştia foarte bine că acesta are o biografie mai mult decât pătată. „Pe probleme de documentaţie, de arhivă, de lege chiar, eu nu am întâlnit pe nimeni mai bine pregătit decât George Costin. Concluzia este că avem echipă, avem valoare”, declara Mărieş imediat după numirea lui Costin.

Repere din biografia unui magazioner la o echipă de fotbal din divizia C, ajuns şef de asociaţie: Doru Mărieş, în „Europa“, revista securiştilor

Doru Mărieş este preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie”, poate cea mai cunoscută organizaţie de revoluţionari din ţară. Asta şi pentru că Mărieş s-a priceput să-şi facă imagine prin cele mai diverse metode: a scos pe piaţă diverse documente prezentate drept dezvăluiri senzaţionale, dintre care unele miroseau de la o poştă a falsuri grosolane; a făcut greva foamei pentru a obţine Dosarele Revoluţiei şi a le pune la dispoziţia opiniei publice, dar după un an a oprit accesul presei, spunând că „voi vreţi să vă faceţi articolele pe foamea mea”; şi-a adjudecat meritul redeschiderii dosarului în 2004, mutare care s-a dovedit, de fapt, o stratagemă pusă în slujba „fabricii” de certificate.
Dincolo de imaginea pe care Doru Mărieş şi-a creat-o pe seama acestor fumigene, rămâne o biografie cel puţin interesantă. Cu toate că în 1989 era portar la o echipă de fotbal din ligile inferioare, Mărieş a participat la Revoluţia din Bucureşti, iar apoi a rămas în Capitală, s-a înscris în Alianţa Civică şi a participat la toate mişcările anti-FSN din prima parte a anului 1990. După alegerile din 20 mai, când Liga Studenţilor a închis celebrul balcon din Piaţa Universităţii şi s-a retras, Mărieş a refuzat să plece din piaţă, alături de câteva zeci de persoane, până în 13 iunie, când au fost „măturaţi” de autorităţi, oferindu-i şi un pretext lui Ion Iliescu să cheme „în ajutor” minerii.

Mărieş, mediatizat de revista Securităţii

Sunt voci care îl acuză pe Mărieş că a manipulat câţiva naivi să rămână în greva foamei, cu corturi puse în faţa Teatrului Naţional, tocmai pentru a compromite fenomenul Piaţa Universităţii şi, implicit, Opoziţia. „De ce să plecăm din Piaţă? Se terminase lupta? Războiul era pierdut doar pentru laşi”, spune Doru Mărieş, care admite că i-a alimentat pe cei care au rămas în piaţă cu cafea, ţigări şi mâncare.

„Le-am cumpărat cu banii mei, am cheltuit în jur de 80.000 de lei pe care îi aveam pe un carnet de CEC”. Constantin Calancea, fost preşedinte al Asociaţiei „21 Decembrie”, susţine că în spatele acţiunilor lui Doru Mărieş s-au aflat anumite structuri: „Eu am un amic la SRI şi mă vedeam des cu el. Pentru că şi pe linia SRI a existat mereu un birou special de monitorizare a revoluţionarilor şi a asociaţiilor de revoluţionari.

Şi băiatul ăsta de la SRI mi-a spus că Mărieş e din structurile lor”. Mărieş a avut o strânsă colaborare cu revista „Europa”, care la începutul anilor ’90 era portavocea fostei Securităţi. Revista „Europa” a publicat în 1991 un interviu-serial, în şapte părţi, cu Doru Mărieş. Acesta este prezentat drept primul „deţinut politic” din democraţia lui Iliescu. Mărieş susţinea punerea în libertate a lui Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii, în al cărui birou spune că a stat în data de 22 decembrie 1989, după fuga lui Ceauşescu.

Acolo, în acel birou, Mărieş i-a cerut lui Vlad să nu-l trădeze, moment în care acesta l-a mângâiat şi l-a liniştit. Iată cum era prezentat Mărieş în iunie 1991 de revista „Europa”: „Doru Mărieş nu strigă numai «Jos comunismul!», el strigă «Jos tot!», dar susţine că generalul IULIAN VLAD, fostul şef al Departamentului Securităţii Statului, să fie pus în libertate şi lăsat să spună adevărul NAŢIUNII, nu înlăturat fizic”. „Ce dacă am dat în revista «Europa»? Am dat pentru că alţii nu mă publicau şi voiam să mă descarc. Iar ăştia m-au acceptat, că dădeam un pic de culoare revistei”, se apără acum Mărieş.

Mai pe larg cine este Mărieș și lindicul Tatianei Muingiu, Simionică.

Generalul Dan Voinea cel care l-a pus șef pe Mărieș la ONG-ul cu șmenul certificatelor de revoluționar, a fost subordonatul generalului Logofătu, din Rețeaua GRU Nicolae Militaru – Vasile Ionel.

Manipularea şi dezinformarea din jurul cazului Dan Voinea

Presa a dezvăluit că între Ion Iliescu şi generalul Dan Voinea a existat o conexiune ascunsă iar generalul a încălcat cu buna ştiinţă legea, ţinând secret faptul că, încă din anul 1984, este un apropiat al lui Ion Iliescu. Participarea sa la celebrul “proces” al lui Ceauşescu pe procuror al cuplului nu poate fi întâmplătoare.
Desemnarea sa a aparţinut lui Ion Iliescu ceea ce arată că maiorul Voinea, la acea dată, era un personaj de mare încredere al grupului conspiratorilor. Scenariul din care a făcut parte Voinea, de la început, explică poziţia sa actuală.

Soţia lui Dan Voinea, Liliana, este într-o strânsă relaţie cu Daniela Stana, fata celui mai vechi şi bun prieten al lui Iliescu, Traian Creţu. Dana Stana este sora fostului consilier prezidenţial, Corina Creţu, una dintre cele mai apropiate persoane din preajma lui Ion Iliescu. Prin statut, procurorii nu pot ancheta persoane care, fiind învinuite de o anumită infracţiune, fac parte din familia magistratului ori din cercul de prieteni al acestuia.

Tatăl Danei Stana şi al Corinei Creţu a fost un apropiat atât al soţiei generalului Dan Voinea, cât şi al lui Ion Iliescu, prietenia dintre cei trei cimentându-se încă din anul 1984 (anul în care Iliescu fusese numit director al Editurii Tehnice, editura la care Traian Creţu şi-a publicat, până în aprilie 1989, toate Tratatele de Fizică).
În anul 2004, Corina Creţu a inaugurat în judetul Sălaj, la Năpradea, o şcoală generală, care poartă numele tatălui său, iar la dezvelirea bustului lui Traian Creţu au fost prezenţi Ion şi Nina Iliescu şi, nu în ultimul rând, Liliana şi Dan Voinea.

Dan Voinea şi-a creat în decursul anilor o reţea de suporteri în presă şi în rândul unor organizaţii mai mult sau mai puţin civile. A alimentat câţiva ziarişti aleşi pe sprânceană cu documente din dosarele de urmărire penală, oferindu-le acestora un avantaj faţă de restul jurnaliştilor (cu încălcarea flagrantă a legii).
Deasemenea utilizând aşa zişi “revoluţionari” în fapt mici grupuri gălăgioase de manevră, a obţinut imaginea unui general asistat şi susţinut prin presiune publică de “revoluţionari” şi “societatea civilă”. Generalul Dan Voinea şi-a format, chiar în interiorul asociaţiilor revoluţionarilor, adevărate grupuri de diversiune – un exemplu semnificativ fiind cazul Doru Marieş, cocoţat la şefia unei asociaţii cu sprijinul deschis al generalului Voinea.

Teodor Mărieş a fost liderul unei fantomatice organizaţii – Alianţa Poporului -, în timpul desfăşurării manifestaţiei din Piaţa Universităţii, din 1990, care promova constant un mesaj al confruntării violente. Considerat un provocator aflat în slujba Poliţiei şi al organelor FSN, Teodor Mărieş a fost izolat de către organizaţiile Pieţei Universităţii. Organizatorii Pieţei Universităţii l-au suspectat de la bun început pe Mărieş şi gruparea sa că are misiuni diversioniste. Organizaţia pe care o coordona a fost controlată de fostul şef al UM 0215, colonelul Florin Calapod. Misiunea colonelului Calapod şi a brigăzii de foşti securişti a fost compromiterea mesajului Pieţei Universităţii – nonviolent şi paşnic, prin instaurarea unui spirit autarhic şi anarhic şi prin iniţierea unor acţiuni provocatoare.

Mărieş a fost instrumentul principal al acestui proiect malefic, care avea ca scop justificarea intervenţiei în forţă împotriva manifestanţilor Pieţei Universităţii.
Cu trei ore înainte de reprimarea cu mână armată a studenţilor de la Universitate şi Arhitectură, în noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, organizaţia lui Teodor Mărieş şi-a strâns pe şest catrafusele şi s-a pus la adăpost. Acesta a mai reapărut în zona Televiziunii Române în jurul orelor 18, intrând în sediul instituţiei cu un grup violent. După consumarea evenimentelor a fost învinuit şi găsit vinovat dar a scăpat prin schimbarea încadrării şi a fost judecat în libertate. Răzvan Teodorescu, unul dintre cei mai apropiaţi acoliţi ai lui Ion Iliescu, şi-a retras plângerea împotriva lui Mărieş.
Acesta a dispărut apoi o lungă perioadă de timp din atenţia publică. Ulterior Mărieş a reapărut, surprinzător, peste 17 ani, în fruntea unei organizaţii – 21 Decembrie 1989 – cu care nu a avut nimic de-a face vreme de 12 ani.

Susţinerea sa din partea lui Dan Voinea este o certitudine, iar grupusculul lui Teodor Mărieş a fost folosit ca mijloc de presiune ori de câte ori a avut nevoie Voinea.
Mărieş a fost acuzat cu probe de revoluţionari din oraşele-martir ale României “de impostură dar şi de luare de mită, falsuri şi nepotisme”, ei învinuindu-l pe Teodor Marieş – omul impus de procurorul Dan Voinea la cârma asociaţiei revoluţionarilor – că “cerea, ca să dea drumul dosarelor de revolutionar, 5.000 de euro din suma de 7.000, cât trebuie să primească de la stat fiecare revoluţionar autentic”.

Tot presa a dezvăluit că acelaşi Teodor Maries îşi umfla lunar conturile cu 6.000 de euro tot pe la marginea legii, “închiriind” locaţia Asociaţiei 21 Decembrie, ilegal, Baroului Bucureşti (neavând contract de închiriere cu R.A. A.P.P.S.). Însuşi şeful Baroului, Iordănescu Cristian, totodată şeful grupului de avocaţi care l-a reprezentat pe Dinu Patriciu în Dosarul Rompetrol, îl reprezenta şi pe Teodor Marieş în diferite cauze juridice.

Generalul procuror militar Dan Voinea a fost prezentat de o parte a presei drept victimă întrucât Curtea Constituţionala a decis să treacă dosarele revoluţiei şi mineriadei de la Parchetul militar la cel civil. Ce se face lumea că uita e că d-l general a fost cel care a amânat soluţionarea amintitelor dosare mai bine de un deceniu.
Cei care sunt – la vedere, în vârful “frontului” de sprijin al generalului Voinea sunt Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, şi George Costin, lider de sindicat la IMGB, cel care s-a aflat, culmea, în fruntea bătăuşilor care au agresat în 13 iunie 1990 studenţii de la Arhitectură.
O organizaţie fantomatică – „Noii Golani” – dezvăluită de presă a avea legături cu propagandă ucraineană împotriva României, a chemat chiar la acţiuni de proteste de stradă împotriva ,,deciziei Curţii Constituţionale, care, practic, îi dă verdictul de nevinovat lui Ion Iliescu şi celor din jurul său”. După ce au anunţat o serie lungă de proteste ale societaţii civile libere, “noiigolani” au dispărut în ceaţă.

Organizaţia amintită s-a creat tot în preajma lui Mărieş, odată cu subita sa reîntoarcere în Bucureşti, dintr-un judeţ aflat la graniţa cu Ucraina.
S-au exercitat presiuni la nivelul opiniei publice cât şi instituţional – la adresa Preşedinţiei în principal, printr-o grupare formată din doi foşti consilieri ai lui Emil Constantinescu – Mugurel Stan şi Antonie Popescu – disimulaţi sub titulatura de membri ai Ligii Studenţilor – deşi nu aveau căderea de a se intitula reprezentanţi ai fostei organizaţii studenţeşti – şi prin câteva persoane aflate în zona GDS şi Alianţa Civică – instituţii care s-au manifestat deseori ca suporteri entuziaşti al generalului Voinea, găzduindu-l deseori şi oferindu-i suport mediatic, cu girul lui Vladimir Tismăneanu.

Grupul menţionat s-a constituit într-un instrument de presiune care a somat să fie luată o decizie în sensul dorit de ei – respectiv susţinerea lui Dan Voinea, într-o scrisoare înaintată preşedintelui României, preşedintelui Comisiei Europene, preşedintelui Parlamentului European, vicepreşedintelui Comisiei Europene, comisar pentru justiţie, precum şi Curţii Constituţionale. Autorii somaţiei solicitau Curţii ca, prin soluţia sa, dosarele aflate la parchetele militare să rămână în competenţa acestora – respectiv pe mâna lui Dan Voinea, până la definitivarea cercetărilor.
Unul dintre motivele pentru care a fost susţinut permanent generalul Voinea este legat de faptul că avansarea sa a avut loc prin intermediul fostului preşedinte Emil Constantinescu, foştii consilieri şi angajaţi ai preşedinţiei din acea perioadă susţinând şi azi că decizia lui Emil Constantinescu era justă.

Voinea la bulău

Cu privire la Dan Voinea Asociatia victimelor Mineriadei a depus plangere penala impotriva fostului procuror, agentul lui Vladimir Tismăneanu, lingăul lui Ion Iliescu și Măgureanu, pentru favorizarea infractorilor si tergiversarea cercetarilor privind vinovatii Represiunii din iunie 1990.
Asociatia a mai solicitat in repetate randuri tragerea la raspundere a fostului magistrat Dan Voinea pentru nesoluţionarea într-un termen rezonabil a Plângerilor, încălcarea oricăror alte standarde de justiţie echitabilă în dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990 şi savirsirea infractiunii de abuz in serviciu, prevazuta si pedepsita de art. 297 Noul Cod Penal (art. 246 vechiul Cod Penal), cu aplicarea art. 309 Cod Penal (art. 248 vechiul Cod Penal).

Consiliul Superior al Magistraturii a identificat o buna parte din aspectele sesizate de Asociatia Victimelor Mineriadelor, insa pana in prezent nu a avut loc si pedepsirea pe masura a fostului procuror pentru contributia sa la protectia clientelara acordata faptuitorilor, a celor care au instigat la violenţă, au chemat minerii, sindicaliştii, membrii FSN, securistii, personalul militar etc. (cca. 20.000 de persoane) care au ucis, brutalizat, arestat nelegal, supus la tortură, tratamente inumane şi degradante numeroase persoane – estimările se refera la peste 100 morţi, 1030 de persoane arestate nelegal, peste 1200 persoane grav ranite si vatamate.

Dan Voinea a lucrat imediat după evenimentele din decembrie 89, unde a făcut parte din grupul de complotiști moscoviți ai lui Ion Iliescu, alături de generalul Logofătu, cadru acoperit al GRU, reactivat după 24 de decembrie de generalul Militaru, vărful Rețelei serviciilor sovietice militare din România.
Rolul său major a fost mătrășirea dosarelor cheie ale României post decembriste ce-l implicau direct pe Ion Iliescu.

Ilici și Voinea două lepre cu vechi legături conspirative

Între Ion Iliescu şi generalul Dan Voinea a existat o conexiune conspirată acesta din urmă fiind încă din anul 1984, un apropiat al lui Ion Iliescu. Participarea sa la celebrul “proces” al lui Ceauşescu pe procuror al cuplului nu a fost întâmplătoare. Desemnarea sa a aparţinut lui Ion Iliescu ceea ce arată că maiorul Voinea, la acea dată, era un personaj de mare încredere al grupului conspiratorilor. Scenariul din care a făcut parte Voinea, de la bun început, explică tot ceea ce făcut acesta ulterior cu Ceata de porcurori kaghebiști ai lui Ilici, Mugurel Florescu, generalul Joarză și Botoș, plus mulți alții, din arcul DIA-GRU. Acelaşi Dan Voinea era cel care, la ordinul generalului GRU Nicolae Militaru, i-a anchetat pe ofiţerii iniţiatori ai CADA, cei care ceruseră, într-un gest fără precendent în analele istoriei contemporane, înlăturarea Corbilor – a kaghebiştilor din fruntea Armatei, ieşind în stradă, în februarie 1990, în uniforme militare, în faţa Guvernului. Kaghebiștii au rămas pe poziții.

Susținut de un vast aparat de intoxicare și dezinformare Dan Voinea a jucat mai bine de un deceniu o scenetă în care mima cercetarea lui Iliescu și a Haitei sale, în timp ce de fapt schimba încadrări și inventa toate tertipurile posibile pentru prescripția faptelor și exonerarea făptașilor. A încălcat grav legile în vigoare, tergiversând cercetarea şi punerea sub acuzare a vinovaţilor, în mod intenționat a bălmăjit normele procedurale, ştind că instanţa va decide restituirea dosarului dacă erau constatate vicii de procedură în faza anterioară judecăţii. Intenția sa era trimiterea unui dosar la instanţă cu încălcarea normelor de procedură penală, cunoscând foarte bine că ce se administrează într-un dosar după emiterea unui act nelegal este lovit de nulitate, astfel ca instanţa de judecată să decidă automat restituirea acestor dosare.

După cum a arătat (încă din 2008) chiar şeful Parchetului Militar, Ion Vasilache, instrumentarea (voit) defectuoasă a Dosarului realizată de către procurorul militar Dan Voinea ar fi dus la nulitatea absolută a materialului de urmărire penală.

Fraza cheie care încheie Rezoluţia din 27.02.2008 a Şefului Parchetului Militar este următoarea: „De altfel, conform prevederilor art. 210 alin. 1 C.p.p organul de urmărire penală este dator mai întâi să-şi verifice competenţa, iar potrivit art. 197 alin. 2 C.p.p. încălcarea dispoziţiilor relative la competenţă atrage nulitatea absolută.”
Încercările de muşamalizare a Dosarului Mineriadei iunie 1990 realizate de către personaje abjecte ca generalul Dan Voinea, vreme de 18 ani, în scopul protejării vinovaţilor Represiunii din iunie 1990 reprezintă cea mai gravă și sfidătoare formă de corupţie a Justiţiei române, direct implicată în salvarea lui Ion Iliescu şi a acoliţilor săi de răspunderea penală în cazul Mineriadei din 1990.

CSM i-a ars un șut în cur obscenului general al lui Tismăneanu

Culmea culmilor, perseverența în ticăloșie a lui Voinea continuă nesmintit, acesta formulând o cerere complet ilegală și ridicolă pe fond la începutul anului de a fi reîncadrat la secția civilă a Parchetului de pe lângă Instanța Supremă. Fostul procuror Dan Voinea a fost respins în unanimitate de CSM pentru reîncadrare. Nu a fost nevoie să se analizeze pe fond cererea pentru că ea era formulată ilegal de Voinea, care evident habar n-are de lege dar se baza pe susținerea zgomotoasă a unei grupări de lobby, din media și din servicii.
Complicii acestui plan clasic de dezinformare tipic metodologiei sovietice au fost susţinătorii mai mult sau mai puţin civili ai lui Dan Voinea, din presă sau „societatea civilă“. La loc de frunte între suporterii lui Voinea s-a aflat, pe lângă penalul Mărieş, şi impostorul Marius Oprea, pretins „luptător“ anticomunist, din gură, consilier special pe probleme de securitate al premierului Tăriceanu, agent ca și șeful său al unor servicii cu adresă ceva mai încolo, dar nu foarte departe.
Am făcut o listă ce include pe toți cei ce au contribuit la ”operă” lui Voinea, ”echipa de zgomote” – de la ”ziariști” la factori politici, de la penali ca Andrei Bădin și Mărieș, la Cristoiu, Marius Oprea și Tismăneanu.
Cu toții vor răspunde în solidar.

Mărieș, agentul provocator din Piața Universității

În ce-l privește pe agentul Teodor Mărieș, strâns legat de biznizul principal al lui Dan Voinea, s-a scris pe larg.
”Caracatiţa din spatele megaafacerii construite în jurul certificatelor de revoluţionar a operat în ultimii 21 de ani prin cele mai diverse metode. Cel mai ingenios şi totodată diabolic artificiu folosit în acest scop este şi cel mai puţin cunoscut, camuflat perfect în spatele unei acţiuni de imagine făcute la sfârşitul anului 2004. La „butoane” s-au aflat două personaje care pozează de ani buni în apărători neobosiţi ai dreptăţii şi ai idealurilor Revoluţiei: Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei „21 Decembrie 1989″, şi fostul procuror militar Dan Voinea.”
Megaafacerea cu certificate a avut la vârf aceste două personaje cheie plus încă unul aflat la pușcărie deja, George Costin. Dan Voinea a contribuit din plin la umplerea României de revoluţionari cu patalama. 13.858 de adeverinţe au fost semnate de Dan Voinea. Desigur și Dan Voinea are certificat de „luptător remarcat” şi a primitpe această bază terenuri și alte foloase materiale.

Axa Dan Voinea – Doru Mărieş – George Costin

”Pentru alte mii de impostori a fost creată stratagema certificatelor care l-a avut în prim-plan pe Dan Voinea. Această stratagemă a fost piatra de temelie pe care s-au construit, după 2004, noi afaceri pe seama beneficiilor încasate de revoluţionari. Teoretic, noua lege promulgată în 2004 trebuia să înăsprească condiţiile de acordare a noilor certificate de revoluţionar, ceea ce presupunea că impostorii aveau o problemă.
Soluţia a fost ingenioasă: adeverinţele eliberate de Dan Voinea au reprezentat principalele dovezi pe care aceştia s-au bazat la preschimbare, supralicitând faptul că erau eliberate de o instituţie a statului, respectiv Parchetul General, Secţia Parchetelor Militare. Mai mult decât atât, deţinerea unei adeverinţe semnate de Dan Voinea a devenit o condiţie esenţială, fără de care certificatul de revoluţionar nu putea fi preschimbat.

Dan Voinea facea audierile în sediul Asociaţiei “21 Decembrie”, unde tot el l-a pus șef pe Mărieș printr-o mutare desigur complet nelegală. Rivoluţionarii care voiau să-şi preschimbe certificatul au devenit dependenţi de asociaţia lui Mărie, deoarece nu putea ajunge să fie audiați şi să primească mult râvnita adeverinţă fără a trece pe la Mărieș. În acest fel, ceea ce a deschis perspectivele unei uriaşe afaceri bazată pe perceperea de comisioane.
Unul dintre marii beneficiari ai acestor stratageme a fost George Costin, secretar de stat pentru revoluţionari.
Costin era cel care a dirijat hoardele de muncitori de la IMGB ce urlau noi muncim nu gândim împotriva studenților de la Arhitectură, în 13 iunie 1990. Ajuns secretar de stat cu concursul direct al lui Mărieș, susținut de Tismăneanu la rândul său, Costin punea oamenii să semneze convenţii prin care aceştia se angajau să-i cedeze un procent din banii încasaţi retroactiv de la bugetul de stat, ajungând la încasări de ordinul milioanelor de euro!

La percheziția Parchetului s-au găsit sub patul ”revolutionarului” peste două milioane de euro cash.
George Costin şi Doru Mărieş au fost pe mână încă din 2004. Imediat după apariţia Legii 341, Mărieş a cerut redeschiderea Dosarelor Revoluţiei, Dan Voinea a dat curs cererii câteva luni mai târziu, deschizând mare sesiune a adeverinţelor, iar Costin a profitat cu vârf şi îndesat.
Mărieş l-a susţinut cu vehemenţă pe Dan Voinea atunci când acesta a încercat să revină la şefia Parchetelor Militare, aşa cum l-a susţinut şi pe George Costin când acesta a preluat funcţia de secretar de stat al revoluţionarilor, în octombrie 2010. După numirea lui Costin la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR), Doru Mărieş a făcut o conferinţă de presă la sediul Asociaţiei „21 Decembrie”, în care l-a ridicat în slăvi pe noul secretar de stat: ”eu nu am întâlnit pe nimeni mai bine pregătit decât George Costin. Concluzia este că avem echipă, avem valoare”, declara Mărieş imediat după numirea lui Costin.
Echipa a strâns ceva valoare dar doar o parte a ajuns la pârnaie unde e locul adevăratelor valori de teapa ăstora.
Ne vom ocupa.

Voinea beneficiar ilegal al unei pensii de sute de milioane

Revenind la personajul cheie al mega șmenului cu ”rivuliționarii” lui Ilici, lepra de Dan Voinea, iată aicic Raportul integral al CSM, din 2009, cu privire la activitatea acestuia la șefia Parchetului Militar:

http://www.ziaristionline.ro/…/de-ce-a-fost-dat-afara-din-…/

Încă înainte de finalizarea Raportului CSM Voinea s-a grăbit să se pensioneze, pentru a scăpa de sancțiuni și a ridica un purcoi de bani. Acţiunea CSM a rămas fără obiect, ca urmare a pensionării procurorului militar care a muşamalizat peste un deceniu dosarele Revoluţiei şi Mineriadei pentru a-l acoperi pe Ion Iliescu.
„In România, sistemul de evaluare si sanctionare si de control nu functioneaza cum trebuie si este un atribut al Consiliului Superior al Magistraturii. Am cerut control, toate aceste vicii de procedura ale procurorului militar Dan Voinea constatate de mine au fost confirmate de inspectorii Consiliului Superior al Magistraturii“, a declarat Laura Codruta Kovesi (la vremea aceea procuror general).

„Am cerut revocarea din functie, s-a declansat actiunea disciplinara. Din nefericire, si-a depus cererea de pensionare. (…) Din punctul meu de vedere, pâna nu ai lamurit actiunea disciplinara, nu trebuie aprobata decizia de pensionare, pentru ca lasa un mare semn de intrebare cu privire la toata activitatea care a fost desfasurata“.

Prin decizia de pensionare Dan Voinea, este beneficiar al unei fabuloase pensii de 185.000.000 lei, deşi a săvârşit grave abateri constând în încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la incompatibilităţi şi exercitarea funcţiei cu rea-credinţă.

Imediat după pensionare, secretarul de stat liberal în guvernarea PDL-PSD, Director la IICCR Marius Oprea a anunţat că îl va aduce, pe post de colaborator în cadrul IICCR, institut girat de cancelaria primului ministru Emil Boc, pe fostul şef al Secţiei Parchetelor Militare, generalul Dan Voinea. „Domnul Voinea va veni să colaboreze cu noi, plătit pe convenţie de drepturi de autor“ (!!!), a declarat Oprea.

Astfel, pe lângă cele 185 de milioane încasate pentru muşamalizarea Dosarelor care îl implicau pe Ion Iliescu, pentru batjocura la adresa miilor de victime şi pentru sfidarea Justiţiei şi macularea uniformei militare, Voinea a ajuns să primească şi alte sume de bani chiar de la Guvern, unde a lucrat alături de Emil Boc, procurorul pensionar devenind noul coleg de muncă şi consilier al secretarului de stat Marius Oprea, liberalul subordonat primului ministru PD-L. Similar a procedat ulterior și Vladimir Tismăneanu după plecarea lui Oprea de pe post, obscenul penal de Dan

Voinea devenind mânuța sa dreaptă pe post de cercetăror cică.
Aviz imbecililor care-l creditează pe Oprea, este un tismănenian, nu foarte deplin acoperit, având în vedere că i-a fost refuzat avizul ORNIS când Tăriceanu vroia să-l numească adjunct al CNI, organism centralizator al informațiilor tuturor serviciilor din România.
Pentru oricine înțelege semnificația refuzului SRI de a-I aviza poziția lui Oprea, adaug și un mic detaliu, așa zisul luptător cu securiștii, lupta (și) pentru două entități străine, nu de azi de ieri, după ce alaltăieri era în conexiune exact cu ăia de se face de o vreme că-i urmărește strașnic.

O haita de impostori și agenți de tot felul au reușit ani de zile să manipuleze și intoxice opinia publică, continuă să o facă, sunt stipendiați gros și Sistemul îi susține din spate.
Proptelele care-i susțin sunt din același trunchi vechi din care au crescut ciupercile otrăvitoare gen Tismăneanu, Florian, Ioanid și mulți alții, nu neapărat din aceeași mamă ci din același Tătuc de la Moscova (plus o Mămucă de la Budapesta, în cazul ultimilor doi ”evrei” la mișto).
Va mai dura oleacă, că nu de azi de ieri stăm cu ei în cârcă…

Premiat la GDS de Doru Maries, Dan Voinea, generalul de 185 de milioane pensie pe luna este mentinut pe post de consultant la IICCR-ul lui Vladimir Tismaneanu. Iata ce zice “Adevarul” despre el:
Dosarul Revoluţiei şi Dosarul Mineriadei rămân, după 20 de ani, două mari semne de întrebare.
Cele două dosare au fost obstrucţionate constant prin influenţa politicului, chiar şi când impresia generală era aceea că se lucrează susţinut pentru pedepsirea vinovaţilor.
A fost, de fapt, schimbarea de tactică pe care sistemul a adoptat-o exact la momentul potrivit: după apatia scandaloasă din perioada ’90-’96, la români a prins perfect iluzia unei Justiţii care goneşte cu motoarele turate la maxim către un „finiş” glorios, în care închisorile vor deveni neîncăpătoare pentru vinovaţii rămaşi nepedepsiţi.

O STRATEGIE DE IMAGINE

Personajul principal al acestei strategii a fost procurorul Dan Voinea, căruia i s-a creat imaginea unui luptător neînfricat şi neobosit în slujba dreptăţii, singurul capabil să finalizeze nişte dosare de asemenea amploare. Activitatea lui Dan Voinea este, la prima vedere, cu adevărat impresionantă: a audiat sute de martori, a întocmit zeci de rechizitorii şi le-a trimis în instanţă, a început urmărirea penală faţă de mai multe nume grele implicate în Revoluţie şi Mineriadă, inclusiv Ion Iliescu, şi a redeschis, în 2004, Dosarul Revoluţiei, tocmai cu câteva zile înainte de prescripţia faptelor.
Dincolo de prima impresie, acţiunile întreprinse de Dan Voinea sunt însă dominate de o serie de greşeli uluitoare, care conduc spre o concluzie extrem de plauzibilă: în spatele unor acţiuni care creau aparenţa că în cele două Dosare se lucrează intens, procurorul Dan Voinea bloca în mare parte rezolvarea dosarelor prin greşeli făcute în momente-cheie.

PILDA LUI GENICĂ BOERICĂ

Mihai Popov, procurorul care a creat „Dosarul Mineriadei” în 1997, oferă o pildă în loc de răspuns, atunci când este întrebat despre acest subiect: „Situaţia lui Dan Voinea e asemănătoare cu cazul lui Genică Boerică. Ăsta era un fel de cap de mafie, la Craiova, şi fiind el arestat a făcut un bilet către locotenenţii lui. Subofiţerul din paza arestului a interceptat biletul şi s-a dus cu el la şeful lui. Drept pentru care şeful a luat măsura să spună: «Uite cât de vigilenţi sunt subofiţerii noştri, uite ce voia să facă nenorocitul de Genică Boerică». Şi a publicat bileţelul în ziar. Prin urmare, Genică Boerică, din arest, şi-a transmis mesajul prin presă. Poate pe aici trebuie să căutaţi un început de răspuns”.
Procurorul care i-a acuzat pe soţii Ceauşescu
Procurorul Dan Voinea este originar din oraşul gorjean Târgu-Cărbuneşti şi a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti în 1977. La Revoluţia din decembrie 1989, în calitate de procuror la Direcţia Procuraturii Militare, a fost cel care le-a prezentat învinuirile soţilor Ceauşescu în cadrul celebrului proces de la Târgovişte.
În baza acestui fapt, mulţi spun că Voinea era incompatibil să preia „Dosarul Revoluţiei” în 1997. Din 1997 până în 2001 Dan Voinea a fost şeful Secţiei Parchetelor Militare, iar între 2006 şi 2009, când s-a pensionat, a fost adjunct la conducerea aceleiaşi instituţii.

Incredibila serie de greşeli marca „Dan Voinea”

Dan Voinea a început să lucreze în cele două dosare în 1997, imediat după venirea la putere a Convenţiei Democrate şi a lui Emil Constantinescu, cel care promisese în campania electorală că va aduce în faţa instanţei vinovaţii pentru ororile de la Revoluţie şi de la Mineriadă. Prima mutare pe care „regimul Constantinescu” a făcut-o în acest sens a fost tocmai numirea lui Dan Voinea în fruntea Parchetelor Militare, la 10 septembrie 1997.
Acesta a infirmat toate soluţiile de neîncepere a urmăririi penale date în perioada 1990-1996 în dosarele care priveau evenimentele din decembrie 1989 şi a creat ceea ce avea să se numească, generic, „Dosarul Revoluţiei”. Dan Voinea a demarat, astfel, o serie de cercetări în oraşele unde au fost cele mai multe victime şi a alcătuit zeci de rechizitorii pe care le-a trimis în instanţă, reuşind să îşi creeze o reputaţie excelentă.

Trimiterile în judecată a zecilor de învinuiţi erau prezentate presei ca nişte mari victorii, dar prea puţină lume a urmărit apoi traseul rechizitoriilor, cea mai mare parte a lor fiind restituite din cauza unor vicii grave de procedură. Prea puţini dintre cei învinuiţi au ajuns până la urmă să fie judecaţi. În plus, exceptându-i pe generalii Victor Stănculescu şi Mihai Chiţac, cercetările lui Dan Voinea din acea perioadă au ocolit numele grele implicate în Revoluţie, precum Ion Iliescu. Voinea s-a concentrat în special pe represiunea de dinainte de 22 decembrie, deşi după această dată numărul victimelor a fost mult mai mare. După fuga Ceauşeştilor au murit în România 957 de oameni. În total, în zilele tulburi ale acelui decembrie au fost ucişi 1.116 oameni.
În acest fel, „emanaţii” Revoluţiei, care au acţionat după decolarea elicopterului de pe acoperişul Comitetului Central, n-au fost în niciun fel vizaţi de justiţie în acea perioadă.
Un caz concret îl reprezintă „Dosarul Sibiu”, unde s-a trâmbiţat dreptatea în numele celor 99 de morţi din oraşul transilvănean prin trimiterea în judecată, la 2 august 1999, a colonelului Aurel Dragomir, a căpitanului Francisc Tobă şi a civilului Nicolae Coşconea. Dosarul a fost restituit însă la scurt timp pentru vicii grave de procedură şi se mai află şi astăzi la Parchetul Militar în aşteptarea unei soluţii din partea procurorilor.

MORTUL E VIU ŞI E MARTOR

„Adevărul” a prezentat, la începutul anului, în cadrul serialului „Misterele Revoluţiei”, o analiză amplă a gafelor făcute de Dan Voinea în „Dosarul Sibiu”. Printre altele, acesta a copiat mare partea a rechizitoriului din cărţile unor foşti ofiţeri de Securitate şi l-a acuzat pe Francisc Tobă că ar fi ucis o persoană care mai trăieşte şi astăzi şi care în dosar apărea ca decedată şi oferea, în acelaşi timp, declaraţie de martor!
Erorile de acest fel s-au repetat în majoritatea dosarelor trimise în instanţă de către Voinea în perioada 1997-2000, având ca rezultat restituirea lor către Parchetul Militar şi nejudecarea celor învinuiţi până în zilele noastre. „Eu le-am trimis către judecată, de acolo nu mai e treaba mea ce s-a întâmplat cu ele. Nu ştiu să fi fost restituite prea multe”, se apără, stângaci, Dan Voinea.
Tot în perioada 1997-2000, Voinea a lucrat şi la Dosarul evenimentelor din13-15 iunie 1990, unde l-a trimis în judecată pe Mihai Chiţac şi pe alţi patru ofiţeri din Ministerul de Interne. Şi acest dosar a fost restituit în 2007, trimis din nou în instanţă şi încă o dată restituit. În prezent se află în lucru la procurorii Parchetului Militar. De facto, ca să zicem aşa, Dan Voinea a lăsat în urmă un dezastru imprescriptibil.

Redeschiderea, o cacealma

Perioada 2000-2004, marcată de întoarcerea la putere a lui Ion Iliescu, a fost una de acalmie. Cele două Dosare au fost complet abandonate, explicaţia celor care ar fi trebuit să continue rezolvarea lor fiind mereu aceeaşi: „N-a existat voinţă politică”. La sfârşitul anului 2004, Dan Voinea, la acea vreme un simplu procuror (întrucât pierduse între timp şefia Parchetelor Militare), revine cu încă o puternică lovitură de imagine şi redeschide Dosarul Revoluţiei cu câteva zile înainte de prescripţia faptelor.
Rezoluţia semnată de Voinea dispune începerea urmăririi penale faţă de 102 persoane în urma plângerii formulate de Asociaţia „21 Decembrie 1989″. Numele sunt dintre cele mai grele (Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu, etc), iar acuzaţiile pe măsură: genocid, propagandă pentru război, omor, omor calificat, omor deosebit de grav, primele fiind infracţiuni imprescriptibile.

Rezoluţia din decembrie 2004, scrisă de mână, de Dan Voinea

NU AŞA!
Marea lovitură a lui Dan Voinea era, de fapt, o mare cacealma, întrucât, prin erorile halucinante pe care le conţinea, rezoluţia din 7 decembrie 2004 era practic lovită de nulitate. Aşa cum s-a şi întâmplat ulterior, oricare dintre cei 102 învinuiţi era scos de sub urmărire penală imediat ce făceau o plângere către Parchet. Actul semnat de Voinea ar putea fi prezentat în facultăţile de drept ca un exemplu despre cum nu se face o rezoluţie. Pe o coală A4, procurorul a scris cu pixul o înşiruire de persoane pe care le-a acuzat la grămadă de infracţiuni extrem de grave, fără a preciza de ce se face vinovat fiecare şi în ce împrejurări a săvărşit faptele.
Mai mult, Voinea lasă în suspans inclusiv identitatea unora dintre învinuiţi! La niciunul dintre cei 102 nu se regăsesc datele de identitate, domiciliul sau reşedinţa, iar la unii dintre învinuiţi lipseşte chiar şi prenumele (exemplu: col. Ionescu, gen. Roşu, gen. Geoană, gen. Mortoiu).

„La data când eu am început urmărirea penală, legea nu mă obliga să scriu datele de indentificare. Scopul dumneavoastră este să mă criticaţi pe mine, nu să vorbiţi despre victime!”, ne-a apostrofat Dan Voinea.

Printre cei 102 învinuiţi se află inclusiv persoane care, la data emiterii rezoluţiei, erau decedate (exemplu: Ştefan Guşă, Alexandru Bârlădeanu), deşi, conform Codului de procedură penală, nu se poate pune sub urmărire penală o persoană care nu se mai află în viaţă. Voinea a încălcat procedurile şi prin faptul că nu le-a adus la cunoştinţă învinuiţilor că s-a început urmărirea penală asupra lor, aşa cum prevede legea. Mai mult, unii au fost audiaţi ulterior în calitate de martori, deşi în acel moment erau învinuiţi! Sunt doar câteva din erorile grave care dovedesc că rezoluţia din 7 decembrie 2004 a fost fie un act de incompetenţă crasă, fie o stratagemă prin care, sub aparenţa unor cercetări intense, îi proteja de fapt pe vinovaţi.

INCREDIBILA ALUZIE A PARCHETULUI GENERAL

O altă interpretare a mizei pe care ar fi avut-o rezoluţia din 2004 este oferită de Parchetul General într-o sinteză a traseului pe care „Dosarul Revoluţiei” l-a avut de-a lungul timpului. În respectivul rezumat se sugerează că plângerea făcută de Asociaţia „21 Decembrie” în toamna anului 2004 vine, deloc întâmplător, la puţin timp după Legea 341 din 12 iulie 2004, care declanşa preschimbarea certificatelor de revoluţionar. „Cercetarea s-a rezumat, în principal, doar la audierea părţilor vătămate şi a martorilor. (…) Persoanelor audiate, inclusiv martorilor, li s-au eliberat 13.858 de adeverinţe spre a le servi la preschimbarea certificatelor de revoluţionar. Eliberarea acestor adeverinţe, în majoritatea cazurilor, nu avea temei legal”, se afirmă în comunicatul Parchetului General.

În aceeaşi sinteză, publicată pe site-ul instituţiei, se mai afirmă şi că Dan Voinea a solicitat Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor ca la preschimbarea certificatelor să solicite o adeverinţă eliberată de Secţia Parchtelor Militare.
În termeni mai simpli, se sugerează că redeschiderea Dosarului a avut ca scop posibilitatea de a face audieri şi de a elibera astfel adeverinţe pentru preschimbarea certificatelor, operaţiune care ar fi fost transformată într-o afacere extrem de profitabilă. În sensul că oamenii care ajungeau la audieri pentru a obţine o adeverinţă o făceau numai pe baza tabelelor întocmite de asociaţiile de revoluţionari, care ar fi solicitat diverse sume de bani în schimbul acestui serviciu.

„E posibil să se fi luat bani. Ei, între ei, pe la asociaţii, mai fac afaceri, dar eu n-am avut nicio legătură”, ne-a declarat Dan Voinea.

Încă un aspect care întăreşte teoria sugerată de cei de la Parchetul General este faptul că redeschiderea Dosarului nu a avut, practic, nicio finalitate. Nimeni nu a fost trimis în judecată din cei 102 învinuiţi, singurele acţiuni ale lui Voinea în perioada 2004-2007, când a avut Dosarul, fiind sutele de audieri în urma cărora a emis adeverinţe.
Jocul la alibi

Un alt moment important istoria Dosarelor Revoluţiei şi Mineriadei s-a petrecut la 20 iunie 2007, când, printr-o decizie a Curţii Constituţionale, acestea au fost declinate de la Parchetele Militare către Parchetele Civile. Cronologic, lucrurile s-au petrecut aşa: la 19 iunie 2007, Dan Voinea, care în 2005 redeschisese şi Dosarul Mineriadei, emite o rezoluţie prin care începe urmărirea penală faţă de Ion Iliescu pentru morţii din 13 iunie 1990, iar la 20 iunie 2007 vine decizia Curţii Constituţionale.
„Totul s-a terminat în momentul în care l-am chemat pe Iliescu să-i aduc la cunoştinţă. Iliescu a plecat şi a doua zi Curtea Constituţională a dat decizia prin care a declinat competenţa noastră spre Parchetul Civil. Adică ne-a luat Dosarele şi le-a trimis la Civil. Din această cauză n-am mai putut trimite Dosarul în instanţă. Iliescu a influenţat decizia Curţii Constituţionale”, afirmă Dan Voinea.

MASZNI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Şi de această dată afirmaţiile sale stau sub semnul întrebării. Şi a dorinţei de a poza în procurorul care a vrut să condamne un nume greu precum Iliescu, dar a fost oprit de sistemul ticăloşit. Codul de Procedură Penală fusese schimbat încă din 2006 şi prevedea ca, pe viitor, Dosarele în care sunt implicaţi militari şi civili să treacă în competenţa instanţelor civile. Rămăsese în discuţie doar situaţia Dosarelor aflate deja pe rolul instanţelor militare, însă, în urma unei excepţii de neconstituţionalitate pe care Curtea Militară de Apel a sesizat-o Curţii Constituţionale la 21 noiembrie 2006, aceasta din urmă a decis, la 20 iunie 2007, să decline competenţa Parchetelor Militare în dosarele care privesc atât militari, cât şi civili.
Această decizie a fost, de fapt, şi o aliniere la normele juridice europene, mai ales după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului îi dăduse dreptate unui cetăţean român de origine maghiară (cauza Maszni împotriva României din 21 septembrie 2006), care sesizase la CEDO faptul că într-un proces în care era acuzat alături de un poliţist a fost judecat de o instanţă militară.
Specialiştii consultaţi de „Adevărul” afirmă că decizia din 20 iunie 2007 era foarte previzibilă, confirmând varianta conform căreia Dan Voinea a aflat de hotărârea Curţii Constituţionale şi, ştiind că va pierde Dosarele, a început urmărirea penală faţă de Ion Iliescu pentru a poza apoi în victima sistemului.

EPILOG

„În mod logic, Dan Voinea a avut o informaţie despre decizia pe care urma să o ia Curtea Constituţională. Oricum se ştia că se modificase codul de procedură încă din 2006 şi urma să se stabilească ce se întâmplă cu cauzele aflate pe rol. Decizia Curţii era foarte previzibilă”, ne-a declarat procurorul Mihai Popov.
Sarabanda erorilor lui Dan Voinea a continuat şi după decizia Curţii Constituţionale, când, deşi nu mai avea temei legal pentru a lucra în cele două Dosare, a amânat declinarea lor către Parchetul Civil şi a continuat acţiunile pe Dosare deşi nu mai avea competenţa necesară. Un exemplu este Ordonanţa emisă la 26.09.2007 prin care a dispus reluarea urmăririi penale faţă de învinuitul Buculei Ionel, în „Dosarul Târgu-Mureş”. În baza deciziei din 20 iunie 2007, prin care procurorii militari nu mai erau competenţi în Dosar, ordonanţa emisă de Voinea a fost lovită de nulitate după ce Buculei a depus o simplă plângere la Procurorul General al României.

În 2008, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a făcut un control asupra activităţii lui Dan Voinea şi, constatând nereguli grave în dosarele pe care acesta a lucrat, a propus revocarea sa din funcţie. Ca urmare a acestei situaţii, Dan Voinea şi-a depus cererea de pensionare şi a trecut în rezervă începând cu 13 martie 2009.

 

Autori: Mihai Voinea, Cristian Delcea
Sursa: Adevarul
http://roncea.net/…/447-dan-voinea-%E2%80%93-%E2%80%9Epata-…

http://www.curentul.info/…/Dan-Voinea-servila-sluga-a-lui-I…

http://curentul.info/…/10487-fostul-procuror-dan-voinea-res…

http://curentul.info/…/8449-ion-baciu-in-procesul-timisoara…

http://rapcea.ro/…/dan-voinea-pata-de-ruine-pe-obrazul-jus…/

http://glasul.info/…/revolutie-cu-simbrie-fabrica-de-revol…/

http://adevarul.ro/…/mesterul-surpriza-fabrica-r…/index.html

http://avmr.ro/cerere-documente-cu-referire-la-dosarele-ce…/

http://avmr.ro/asociatia-victimelor-mineriadelor-1990-1991…/

http://avmr.ro/dosarul-represiunii-din-iunie-1990mineriada…/

http://rapcea.ro/2012/06/15/represiunea-genocid/

Sursa: george.roncea

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Stiri Extreme

Stiri Extreme: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate. Contact: office@stiri-extreme.ro