Klaus Johannis, implicat in trafic international de copii. Cum vindea primarul Sibiului suflete nevinovate

Distribuie!by loading... Un caz fără precedent în istoria contemporană: un candidat la prezidențiale, implicat în traficul de copii. Klaus Johannis, omul dreptei care vrea să ajungă la Cotroceni în 2014, […]
Distribuie!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

article

loading...

Un caz fără precedent în istoria contemporană: un candidat la prezidențiale, implicat în traficul de copii. Klaus Johannis, omul dreptei care vrea să ajungă la Cotroceni în 2014, făcea parte, în anii 90, dintr-o rețea internațională de vănzare de minori în Canada. Pe vremea aceea, el era un simplu profesor de fizică, iar împreună cu soția sa, profesoară de engleză, intermedia adopțiile de copii pentru familii venite de peste Ocean.

Familia Johannis lucra extrem de eficient și profesionist: avea acces foarte rapid la informații, avea o mare putere de convingere și de persuasiune, inventa povești lacrimogene pentru a determina familiile să-și părăsească odraslele, deținea spații de locuință de tranzit pentru bebelușii care urmau să fie trimiși în Canada (unii erau ținuți în coșuri de nuiele).

Lăcomie și blestem

În timp ce Klaus Johannis se îmbogățea din trafic de copii (și acum deține în cont 9000 de dolari din 1990, potrivit declarației sale de avere), o familie din Rășinari, pe nume Iliuț trăiește și astăzi o mare dramă. Mioara Iliuț nu mai știe de 24 de ani de soarta celor 3 copilași, luați din sânul familiei, de Johannis. Bunica copiilor a murit acum doi ani, blestemându-i pe soții Johannis pentru că au mințit-o, înșelat-o și pentru ca au refuzat să-i dea vești din Canada despre nepoții săi.

Candidatul nostru la prezidențiale a refuzat toți acești ani să ofere date despre soarta copiilor. Nimeni nu știe unde sunt, dacă mai trăiesc, dacă familia adoptivă a avut grijă de ei in toți acești ani. Familia Iliuț a făcut nenumărate demersuri pentru a afla ce se întâmplă cu micuții, la toate niveluri, de la poliție la Parchetul General, de la comisia pentru drepturile omului din Parlamentul României la Președinție. Atât Ion Iliescu cât și Traian Băsescu au cunoștință de drama familiei Iliuț. Dar nimeni din țara asta, nici o autoritate a statului nu a făcut o anchetă pentru a putea înștiința acești oameni sărmani despre situația copiilor traficați de Klaus Johannis. Bunica micuților a murit neîmpăcată cu sine că nu a reușit să afle dacă sunt bine sau nu nepoții săi.

Povestea

Drama familiei Iliuț a început în noaptea de 11 iunie 1990. Întreaga tragedie ne este povestită de Mioara Iliuț, mătușa copiilor adoptați: “Cei doi soți, Vasile de 29 de ani și Elena de 27, au fost la o nuntă în acea seară, în sat, la Rășinari. Au dansat toată noaptea, s-au distrat, nimic nu putea să ne spună că se poate întâmpla așa ceva. Când s-au întors acasă, a început scandalul. Totul, se pare din cauza geloziei. Ea a dansat cu unul care nu i-a convenit soțului. Am înțeles că au băut ceva mai mult, au baut și multă cafea, erau aproape drogați. S-au certat rău acasă și s-au luat la bătaie. Se pare că ea a aruncat prima o sticlă de bere înspre el și l-a lovit în spate. El a răspuns și a aruncat cu altă sticlă înspre ea și a lovit-o direct în jugulară. A murit după 6 ore. Când a văzut asta, s-a sinucis prin spânzurare”, ne-a relatat, încă afectată Mioara Iliuț, sora criminalului.

Drama

Mioara Iliuț este cea care i-a descoperit morți în casă. “Erau geamuri, sticle aruncate pe jos, amestecate cu sânge puțin închegat. Nu am putut decât să deschid ușa puțin, a intrat și pisica, dar am ieșit imediat. Mica ( n.r.mama) mi-a zis să mă duc să văd ce se întâmplă, parcă anticipase că era ceva în neregulă. Ei se mai certau, se mai băteau. Erau permanent nervoși, poate și de la cafea, că beau pe zi o sticlă mare, de 2 litri “, continuă să ne povestească Mioara Iliuț.

Vasile era un om muncitor, lucra la fabrică la Dumbrava . Ea muncea de acasă, făcea hăinuțe pentru copii.
În noaptea fatidică, cei trei copii dormeau la mătușa Mioara, într-o locuință de pe strada Râul Caselor, numărul 1139, într-o cameră la etaj, în apropiere de casa unde trăiau cu părinții lor. “Erau la mine, deseori rămâneau la mine peste noapte. Aveau camera lor, unde nu le lipsea nimic. Ei creșteau alături de copilul meu”, mai ne spune mătușa copiilor, care la momentul dramei avea 18 ani.

Tragedia unora, îmbogățirea altora

La 3 zile după tragedie, când morții deabia fususeră puși în groapă, Carmen și Klaus Johannis, împreună cu o familie de canadieni, s-au prezentat la poarta Mioarei Iliuț. “Ne-au cerut să dăm spre adopție cei 3 copii rămași orfani, că o să le fie mult mai bine în Canada. Eu eram cu băiatul meu în brațe și mi-au cerut să- l dau și pe el, că noi suntem săraci, că nu avem ce să le dăm de mâncare. Dar noi aveam tot ce ne trebuia: 6 camere de locuit, 2 cai, 2 porci”, ne-a mai spus Mioara Iliuț.

Ea ne-a relatat că s-a speriat că-i ia copilul: “Carmen Johannis mi-a luat în brațe copilul în brațe și era foarte încântată pentru că era cu bucle blonde. Avea toate informațiile necesare. Știa că sunt în divorț și insista că nu am cu ce să-l cresc. Am scăpat de ei în ziua aceea. Dar apoi au venit la noi în fiecare zi și insistau să le dăm nepoții spre adopție, să le dăm certificatele de naștere ale copiilor. Pe Mica (nr.mama) au mințit-o că și ei a avut un copil și l-au dat spre adopție, că ii era mai bine în Canada. Am aflat târziu că soții Johannis nu au avut copii”, ne mai povestește doamna Iliuț.

Rețeaua

În scenă intră un alt personaj, care, după câte se pare, făcea parte din rețeaua lui Johannis de trafic de copii. Este vorba despre un vecin de bloc, unul Mitea Ioan, cel care l-a informat pe Klaus Johannis de moartea soților Iliuț. Mitea era rudă cu cuscra bătrânei Iliuț, adică cu mama femeii ucise. “Cuscra era o femeie rea. Nu –i dorea pe copii la ea acasă pentru că erau foarte gălăgioși, iar aia mică făcea pe ea. Cuscra i-a însoțit permanent pe soții Johannis, făcând scandal să le dăm copiii canadienilor. Cand s-a pus problema ca o verișoara a mea să-i adopte, au alungat-o cu pietre”, susține Mioara Iliuț.

Din păcate, după numeroase insistențe, după vizite făcute în fiecare zi de Klaus și Carmen Johannis acasă la copii, pe strada Râul Caselor, nr. 1139, bunica copiilor (Maria Iliuț) a cedat și și-a dat consimțământul pentru adopție. Inițial, canadienii nu au vrut decât doi dintre ei, pe cea mică nu o vroiau pentru că era puțin retardată, făcea pe ea în pat. “Mica (n.r. bunica) le-a spus că dacă vor, doar pe toți trei, că nu vrea să-i despartă”.

Două zile, atât a durat să fie întocmit dosarul de înfiere a celor 3 copii. Totul era pus la punct. La nici două luni, Tribunalul Județean Sibiu prin sentința civilă nr.13/1990, a eliberat certificatul de adopție pe numele cetățenilor canadieni, Lalande Alain Roger și Lalande Arlene Dianne. “Părinții minorilor înfiați declară că nu se opun la admiterea cererii. Sunt de acord cu înfierea, arătând că au certitudinea că înfietorii vor asigura toate condițiile sub aspectul bunei îngrijiri, creșterii și educației minorilor. Reprezentatul procuraturii solicită admiterea cererii astfel cum s-a solicitat, dat fiind împrejurarea că în cauză sunt întrunite prevederile Legii nr.11/1990. Constată că prin cererea înregistrată la nr.685 din 8 august 1990, înfietorii Lelande Alain Roger și Lelande Arlens Dianne, domiciliați în Tumbler Ridge 163 Kisketinew Cres-Canada, solicită ca prin hotărâre judecătorească să fie admisă cererea privind înfierea cu efecte depline a minorilor”, se arată în decizia instanței.

Din sentință aflăm că pe lângă cei trei copii ai familiei Iliuț (Vasile- 5 ani, Elena Maria- 7 ani și Anca -3 ani) canadienii, prin intermediul lui Carmen și Klaus Johannis, au mai adoptat un copil de 4 luni, pe nume Scultelnicu Anda Maria din Sibiu. Potrivit unor surse sibiene, Anda Maria, fiind prea mică pentru a fi scoasă din țară (trebuia să aibă cel puțin 1 an), ar fi rămas până la vârsta potrivită, acasă la Johannis, undeva la bloc. Mama bebelușului, stabilită la Tălmaciu, refuză să mai vorbească despre abandonarea copilului său, deoarece fiind recăsătorită nu dorește ca soțul său să afle de această dramă.

Complicitatea instanței

În sentița dată, Tribunalul Sibiu arată că “ în ce-i privește pe înfietori, în cauză sunt îndeplinite prevederile art.4 din legea nr.11/1990. S-au depus toate actele vizând starea lor materială, starea sănătății, fizică și psihică, condițiile de locuit, viața de familie, locul de muncă, motivația înfierii. Analizând toate aceste date, tribunalul conchide că înfietorii pot asigura minorilor înfiați condiții optime pentru întreținerea și creșterea copiilor”.
O decizie judecătorească cel puțin suspectă, chiar ținând cont de acele vremuri tulburi de imediat de după Revoluție. În primul rând putem ridica un semn de întrebare legat de perioada extrem de mică în care s-a întocmit dosarul de adopție (5nici măcar 2 luni de zile de la data în care copii au rămas orfani). Rudele nici nu au apucat să le facă soților Iliuț pomana de o jumătate de an (părinții micuților au murit pe 11 iunie), iar sentința definitivă pentru adopție s-a dat pe 14 august 1990.

Ciudat este cum au reușit autoritățile să întocmească dosarul social al părinților adoptivi, luându-se în considerarea doar actele depuse la dosar de soții canadieni (cine le-a verificat autenticitatea?) care au demonstrat că au o situație materială bună, că sunt sănătoși fizic și psihic, că există o motivație solidă pentru această adopție.
Cu atât mai dubioasă este decizia judecătorească, în privința așa zisei motivații serioase introduce la dosar de soții canadieni, cu cât cei doi aveau deja doi copii. Oare de ce mai vroiau să adopte încă patru? În general, cea mai bună motivație acceptată de legislația românească și internațională este dorința unor părinți de a adopta un copil în condițiile în care nu pot avea unul din cauze de sănătate (infertilitate, lipsă de virilitate). De aceea ne putem întreba, oare de ce nu au adoptat copiii familia Johannis, știut fiind faptul că domnul primar este steril?

Traficarea copiilor=20 000 de dolari

Singura explicație, susținută de sursele noastre, este motivația financiară, ei încasând 20 000 de dolari 8(vezi articolele publicate de Justițiarul). Klaus Johannnis, a recunoscut în anul 2000, când a candidat pentru primul mandat de primar al Sibiului, că a primit cadouri de la familia canadiană. Dar și așa, legea adopțiilor din 1990 interzicea primirea de foloase necuvenite din procese de adopții de copii. Interesant este faptul că și azi apare în declarația de avere a lui Johannnis suma de 9000 de dolari, depusă la bancă din 1990. De unde avea oare acești bani, el fiind la acea vreme un simplu profesor de fizică, iar soția lui,profesoară de engleză, iar părinții săi erau doar simpli muncitori? Mai mult, în 1992 , potrivit Justitiarul.ro, Klaus Johannis își cumpără prima casă (din cele 6 adeținute în prezent), cu 75 000 de mărci germane.

Căutările disperate ale familiei Iliuț

Dar să revenim la drama familiei Iliuț. După ce copii au fost dați în adopție și iau drumul Canadei, începe a două perioadă din tragedia acestor oameni. Mătușa copiilor ne-a declarat că Mica (n.r.bunica) a acceptat adopția cu condiția ca nepoții săi să vină în fiecare an, în vacanță, în țara, la casa lor părintească. Când a văzut că nu primește nicio veste din Canada, Maria Iliuț a început să trimită scrisori la adresa pe care le-au lăsat-o canadienii. Dar toate scrisorile trimise, timp ce mai mulți ani  (vreo 100 după cum ne-a declarat Mioara Iliuț) s-au întors, ceea ce denotă faptul că adresa era falsă. Pentru că nu știa nimic de copii, “Mica”, împreună cu fiica sa (mătușa copiilor) s-a dus acasă la familia Johannis.

“De fiecare dată când i-am căutat, au fugit de noi. La un moment dat, am găsit-o pe scările blocului pe Carmen, dar a luat-o la goană și l-a sunat pe Klaus. El a ieșit la noi și a început să ne injure. Mica l-a întrebat unde sunt copii, dați-ne un semn de viață de la ei. Paștele mamei voastre de sărăntoci!, acesta a fost răspunsul. Și i-a dat un șut în fund lui Mica. Așa de fiecare dată când îi căutam și le ceream socoteală , ne făceau în toate felurile, ne amenințau că vedem noi ce pățim”, s-a destăinuit Mioara Iliuț.

Văzând că nu obține nicio veste despre copii, “Mica” a trimis memorii la toate instituțiile statului: Poliție, Parchetul General, Parlament, Președinție. Au luat la cunoștință de acest caz Ion Iliescu și Traian Băsescu, dar nu s-a făcut nimic pentru a-i găsi pe copii.

Plângeri la organele abilitate

Într-o plângere depusă la Parchetul General, în 23 aprilie 2001, Maria Iliuț (Mica) cere procurorilor “să dea ordin pentru efectuarea unei anchete care să ducă la aflarea adevărului despre cele întâmplate cu nepoții mei(…)În 1990, imediat după înmormântarea fiului meu și a norei mele, în luna iunie, s-au prezentat la domiciliul meu soții Johannis Klaus și Carmen, împreună cu o familie de canadieni pentru a ne convinge pe mine și pe soțul meu să le încredințăm nepoții pentru înfiere, ei zicând că în Canada e bine și că și ei au o fetiță de 5 ani pe care o încredințează acestor canadieni. Lucru care s-a dovedit a fi minciună deoarece am aflat după aceia că ei nu au avut copii. La fel m-au mințit că îmi vor aduce nepoții anual sau măcar o dată la 2 ani”.
In continuarea plângerii, bunica povestește că “ în data de 14 august 1990 ne-am prezentat la Tribunalul Sibiu pentru legalizarea adopției. Aicea am cunoscut-o pe Scultelnicu Maria din Sibiu care a dat-o și ea pe fetița ei, în vârstă de 4 luni, tot la familia de canadieni. La tribunal s-au aflat și familia Johannis, el rămânând jos la mașină. Tot împreună cu Johannis Carmen se afla și o a doua familie de canadieni, care au înfiat și ei 5 copii”, se mai arată în plângerea penală.
Maria Iliuț mai afirmă că “după aproximativ 2 ani am căutat-o pe Johannis Carmen la liceul Gheorghe Lazăr unde era profesoară și am întrebat-o ce știe de nepoții mei. Dar am fost agresată și lovită cu piciorul de Johannis Klaus, care a fost chemat prin telefon de acasă de soția lui”.

În final “Mica”, solicită procurorilor să dispună “continuarea cercetărilor” pentru a afla ce s-a întâmplat cu nepoții săi, de care nu mai știe nimic de 11 ani.

“Vă rog, dacă adopția a fost ilegală să luați măsuri pentru ca vinovații să fie pedepsiți”, este rugămintea adresată procurorilor de Maria Iliuț.

Traian Băsescu știe

De asemenea, potrivit justitiarul.ro, bunica copiilor a trimis un memoriu și lui Traian Băsescu în 2007, “ca fiind unica soluție” pentru elucidarea situației celor 3 copii.

“Despre soarta nepoțiilor mei nu mai știu nimic din 1990. Domnul Johannis ne-a promis că-i duce la un trai mai bun, să învețe meserie și limbi străine. A zis că mă vor vizita, la domiciliul meu din Rășinari, de două ori pe an. Domnul Johannis nu și-a ținut promisiunea. Încercările de a-l găsi timp de doi ani au rămas fără rezultat. L-am întâlnit la cancelarie, la școala unde lucra. La întâlnire eu eram bucuroasă, dar dânsul era nervos și mi-a pus mâna în piept și m-a înjurat. A zis că dacă-l mai caut, o pățesc rău de tot. Eu nu doream decât să spună unde sunt copii și dacă mai trăiesc. Nu doresc la nimeni să treacă prin ce am trecut eu să-ți vezi morți doi copii și nepoții plecați prin străini. Nu am ştiut că voi fi înşelată, că mă aşteptau toată ziua şi era pe capul meu cu soţia lui, care m-a minţit că are şi ea o fetiţă şi pleacă odată cu ai mei. Eu fiind supărată după cele întâmplate cu părinţii lor, nu am realizat ce se întâmplă. Era de faţă şi mama fetei, nora mea, care zicea şi ea să-i dau pentru ajutor, că le vor da o meserie şi trai mai bun. Eu nu i-am dat nici pe bani sau pe alte obiecte. Există Dumnezeu pentru toţi, dar pentru ei nu! Atâta bucurie să aibă cei care ne-au luat copiii şi nu-mi dau nici un răspuns. Atât mai vreau înaintea morţii, să ştiu dacă nepoţii mai trăiesc pentru că sunt foarte bolnavă. Pentru înşelăciunea lui Klaus, care a dus sute de copii. Avea o cameră unde-i ţinea, la prietenul lui Mitrea Ioan, care a decedat în chinuri grele, că a ştiut şi nu a spus (…)Să nu mă lăsaţi fără răspuns, domnule președinte”, se mai spune în plângerea depusă de Maria Iliuț la Cotroceni.

Până la urmă polițiștii de la Serviciul de Combatere a Crimei Organizate Sibiu au întocmit o anchetă pe acest caz în 2000. Însă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a dat NUP față de Carmen și Klaus Johannis în dosarul 423/P/2000, având ca obiect înfierile ilegale.

Tot în 2000 familia Iliuț a sesizat și comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupției și pentru petiții dij cadrul Camerei Deputaților. Nu s-a rezolvat nimic nici aici. Apoi, cazul a fost îngropat definitiv. Bătrăna Maria Iliuț (Mica) a murit acum doi ani cu o mare amărăciune în suflet, deși s-a zbătut în ultimii ani de viață să afle măcar dacă nepoții săi mai trăiesc. Acum, fiica sa, Mioara Iliuț a primit cu limbă de moarte de la mama sa să continue lupta cu sistemul ticăloșit pentru a afla adevărul.
“Măcar să știm că trăiesc, că sunt bine, nimic mai mult. Dar ne este teamă că sunt morți. de aia nu vor să ne spună nimic, de aia sunt nervoși cei din familia Johannis când le cerem socoteală”, ne-a mai spus, cu tristețe în glas, doamna Iliuț.
De urmarit:



 

 

preview2

Document 1

preview1

Document 2

 

 

 

 

 

 

 

 

Sursa:

 

 

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Stiri Extreme

Stiri Extreme: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate. Contact: office@stiri-extreme.ro