Islamul creatia Vaticanului, planul pentru Antichrist

by Islamul creatia Vaticanului  Islamul si “nasterea” sa oculta ! loading...   In articolul de mai jos, este relatarea lui Alberto Rivera, fost membru al ordinului Iezuit, referitor la aparitia […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Islamul creatia Vaticanului 

Islamul si “nasterea” sa oculta !

loading...

 

In articolul de mai jos, este relatarea lui Alberto Rivera, fost membru al ordinului Iezuit, referitor la aparitia Islamului si rolul pe care l-a avut Roma catolica in tot acest plan.
 
Alberto Rivera a murit in conditii suspecte.
Se crede ca el a fost asasinat de catre serviciul de contraspionaj al Iezuitilor.
 
 
Iata relatarea sa:
 
În lecţia de la Vatican, cardinalul iezuit Bea ne-a spus următoarea relatare:
 
Aceste scrieri sunt ascunse (secrete) deoarece ele contin informatii care arata legatura dintre Vatican si aparitia Islamului.
Ambele parti au asa de multe informatii, una despre alta, incat daca ar fi declasificate (facute publice), s-ar crea un scandal asa de mare incat asta ar fi un dezastru pentru ambele religii.
 
O doamnă arabă bogată care era o adeptă credincioasă a papei, a jucat un rol copleşitor în această dramă. Era o văduvă şi se numea Khadijah.
 Îşi dăruise averea “Bisericii Mam㔺i se retrăsese la o mănăstire de maici.
 În timpul şederii acolo, i s-a dat o sarcină ciudată (misiune) şi a fost trimisă înapoi în lume. Misiunea ei era să găsească un tânăr strălucit care să poată fi folosit de Vatican să creeze o religie nouă, un om care să devină Mesia pentru copiii lui Ismael. Ea îl găsi curând pe tânărul Mahomed şi se căsătoriră.
 
http://en.wikipedia.org/wiki/Khadijah_bint_Khuwaylid
http://www.islamfortoday.com/khadijah.htm
 
Nota:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Islam
In ro.wikipedia, veti gasi suficiente informatii pentru a intelege substratul intalnirii lui Khadijah cu Mohamed.
Aceasta este cea care il pune in contact cu un bun “consilier” romano-catolic.
 
Khadijah avea un văr pe nume Waraquah care, ca şi ea, era un foarte credincios romano-catolic.
El avea o mare influenţă asupra lui Mahomed.
 Vaticanul îl aşeză pe Waraquah ca pe un important sfătuitor (consilier) al lui Mahomed.
 Roma îşi găsise omul, iar banii nu erau o problemă.
I-au fost trimişi profesori tânărului Mahomed şi el trecu prin pregătiri intense.
Mahomed “devoră” lucrările “sfântului” Augustin sub învăţătura lui Waraquah şi deveni un devotat al operelor sale. Acesta îl pregăti pentru “marea sa chemare”.
 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Islam
http://en.wikipedia.org/wiki/Waraqah_ibn_Nawfal
 
Mahomed s-a autointitulat “Mesagerul lui Dumnezeu”.
El a înfiinţat marea religie a islamului. În mai puţin de 20 de ani după moartea sa, armatele lui învingeau imperiile Bizantin şi Persan, iar mai târziu aceste armate s-au năpustit în Europa. Profetul Mahomed era uluitor.
 
Mai întâi aş vrea să-ţi descriu religia islamică aşa cum o vede lumea. Apoi îţi voi împărtăşi ceea ce am învăţat la Vatican, despre cum a venit Islamul la existenţă în realitate. Vei fi şocat. Ceea ce îţi voi spune este cea mai incredibilă istorie a intrigii pe care ai auzit-o vreodată.
 
În felul următor vede lumea marea religie islamică fondată pe profetul Mahomed, care acum circa un miliard de adepţi.
 Oraşul lor preasfânt este numit Mecca şi se află în Arabia Saudită. Acest oraş este deasemenea locul naşterii profetului Mahomed.
 Islamul declară că Avraam şi Ismael au construit “Casa lui Dumnezeu” alături de izvorul (Zamzam) care a salvat viaţa lui Ismael şi a mamei sale Hagar.
 ”Casa lui Dumnezeu” originală era mult mai mică comparativ cu cea nouă în formă de cub cu latura de 18 metri, cu structură de piatră, care a înlocuit-o pe prima. Ea este numită Kaaba (Casa lui Dumnezeu). Credincioşii musulmani din toată lumea se roagă de cinci ori pe zi în direcţia acestui loc sfânt, vorbind direct dumnezeului lor – Alah – fără intermediar.
 La Mecca, credincioşii musulmani înconjoară Kaaba vărsând lacrimi, cerând binecuvântări şi milă, tânjind după compania lui Alah în rai.

 
Trei mari religii au un lucru comun: fiecare are un loc sfânt unde caută călăuzire.
 
– Romano-catolicii privesc Vaticanul ca pe oraşul sfânt.
 – Evreii privesc Zidul plângerii din Ierusalim ca pe locul lor sfânt.
 – Musulmanii privesc Mecca ca pe oraşul lor sfânt.
 
Fiecare grup crede că primeşte binecuvântări speciale şi sigure pentru tot restul vieţii ca urmare a vizitării locurilor lor sfinte.
 
La începuturile islamului, vizitatorii aduceau daruri la “Casa lui Dumnezeu” şi îngrijitorii templului se făceau plăcuţi tuturor care veneau. Unii oameni îşi aduceau idolii şi pentru ca să nu se simtă jigniţi, îngrijitorii templului îi luau şi îi aşezau în sanctuar.
 Se spune că evreii considerau Kaaba, cu venereţie, ca pe un cort perifetic al Domnului, până când el a fost pângărit cu idoli.
 
În cele din urmă musulmanii nu au mai avut acces la izvor (Zamzam) pentru că tribul care păzea locurile sfinte era necinstit. Aceşti oameni erau din Yemen şi se numeau Jurhumiţi. Ei stăpâneau, deasemenea şi Mecca.
 
Până la urmă oamenii s-au ridicat împotriva jurhumiţilor pentru a-i alunga. Când au plecat, aceştia au luat aproape tot… Au aruncat o parte din comoara Kaabei, daruri ale peregrinilor care se adunaseră de ani, în izvorul Zamzam. Apoi l-au umplut cu nisip şi aşa izvorul a dispărut.
 
Tribul Khuzaiţilor a preluat conducerea, dar ei au permis ca dumnezeul moabiţilor “Hubal” să fie aşezat în Kaaba, continuând astfel idolatria.
 
Kluzaiţii au fost înlocuiţi deQuraysh, un trib puternic de arabi descendenţi din Ismael.
În Mecca se născuse un om care era respectat şi de qurayshi, deşi el aparţinea tribului Hashim. Numele lui era Abd Al-Mutalib, care a fost bunicul profetului Mahomed.
 
Abd Al-Mutalib avusese o viziune prin care i se spunea unde se găseşte izvorul Zamzam. Un duh i-a spus să caute sânge, bălegar, un muşuroi de furnici şi o ciocănitoare. El a găsit intrarea între doi idoli unde qurayshi îşi aduceau jertfele. El a săpat şi a găsit izvorul cu comorile sale, devenind astfel eroul Meccăi.
 
Abd Al-Mutalib s-a rugat la dumnezeul său. Dacă acest dumnezeu l-ar fi binecuvântat cu zece fii, atunci el trebuia să sacrifice unuldintre ei pentru acel dumnezeu, la Kaaba.
 
Peste ani rugăciunile lui au găsit răspuns. Cel mai tânăr dintre fiii lui era preferatul său, un tânăr atrăgător pe nume Abd-Alah. Venise timpul să-şi împlinească promisiunea faţă de dumnezeul său. Unul dintre fiii lui trebuia să moară.
 În Kaaba, înaintea zeului moabit Hubal se foloseau săgeţi în ritualurile de adorare. Soarta a căzut pe cel mai mic dintre fraţi. Mama lui Abd-Alah împreună cu alţii s-a opus. Fiii lui Abd-Al- Mutalib l-au implorat să-i lase viaţa fratelui lor.
 El vizită o vrăjitoare pentru a primi un sfat. Ea se consultă cu duhul ei cunoscut şi îi spuse lui Abd-Al- Mutalib să tragă din nou la sorţi dacă dumnezeu va accepta jertfirea unor cămile în locul fiului său. O sută de cămile au fost ucise şi Abd-Alah a scăpat cu viaţă. El a devenit tatăl lui Mahomed.
 
Romano-catolicii arabi fuseseră cei care introduseseră ideea (aparatul de propaganda) de a căuta un profet arab, la fel cum evreii Îl căutau pe Mesia.
 Cine în afara unui profet ar fi putut să-i elibereze de închinarea la dumnezei falşi? În Kaaba exista până şi o icoană a fecioarei Maria cu pruncul Isus.
 Abd-Alah s-a căsătorit cu Aminah în anul 569. El a trebuit să plece cu o caravană pentru nişte afaceri, s-a îmbolnăvit şi a murit. Aminah îi purta copilul.
 
Tradiţia spune că ea a auzit o voce care îi spunea: “Tu porţi în pântecul tău pe Domnul acestor oameni” şi când l-a născut vocea i-a spus: “L-am aşezat sub celui care-l poate păzi de orice rău; aşa că numeşte-l Mahomed.
 
 Când copilul s-a născut, bunicul său Abd Al-Mutalib l-a dus pe micul Mahomed la Kaaba şi a rostit o rugăciune de mulţumire lui Allah pentru darul primit.
 Fiii născuţi în familiile arabe mari, în locuri ca Mecca, erau trimişi în pustie pentru a fi alăptaţi şi înţărcaţi şi pentru a petrece o parte din copilărie în triburi de beduini, pentru a învăţa comerţ şi pentru a evita ciuma din oraş. Familia săracă ce l-a luat pe Mahomed spre îngrijire a fost binecuvântată în multe feluri.
 
Islamul învaţă că atunci când Mahomed era un băieţel, au apărut lângă el doi oameni îmbrăcaţi în alb, l-au culcat, i-au deschis pieptul şi i-au scos inima, scoţând din ea un mic chist negru pe care l-au îndepărtat. Apoi ei i-au spălat inima cu zăpadă. Nu a rămas nici un semn pe pieptul său dar exista un semn mic oval pe spatele său, semn pe care-l avea din naştere.
 
Câţiva ani mai târziu el a fost în stare să descrie evenimentul mult mai bine, după care a făcut incredibila declaraţie: “Satan atinge pe toţi fiii lui Adam din momentul naşterii lor, cu excepţia Mariei şi a fiului ei.” De ce ar fi introdus Mahomed învăţături romano-catolice? Nu este acest lucru bizar?
 
Când Mahomed avea şase ani, mama lui a murit lăsându-l orfan. Bunicul său Abd-Al-Mutalib se îngriji apoi de el. Dar doi ani mai târziu muri şi acesta. Acestea au reprezentat două dintre marile dureri din viaţa sa.
 Când Mahomed avea nouă ani era cu unchiul său cu o caravană.
 
Un călugăr romano-catolic îl văzu pe băiat şi îl interogă.
 
Apoi îi ceru să vadă semnul de pe spate. El exclamă: “Este semnul unui prooroc.”  Apoi îl avertiză pe unchiul lui Mahomed: “Ia-l pe fiul fratelui tău înapoi în ţara sa şi apără-l de evrei, căci dacă îl vor vedea şi vor şti ceea ce ştiu eu despre el, atunci vor interpreta greşit semnul proorocului şi vor fi împotriva lui.Lucruri mari sunt pregătite pentru fiul fratelui tău.” (“dezvoltare” controlata)
 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Islam
 
Călugărul romano-catolic a aprins flăcările viitoarelor persecuţiiîndreptate împotriva evreilor şi le-a pus în mâinile urmaşilor lui Mahomed.
Mahomed avea 25 de ani când luă în căsătorie o văduvă bogată pe nume Khadijah. Ea avea atunci cam 40 de ani.
 
http://en.wikipedia.org/wiki/Khadijah_bint_Khuwaylid
 
Mahomed şi Khadijah au avut doi băieţi care au murit de mici şi patru fete. Cea mai cunoscută era Fatimah, care se mărită cu succesorul lui Mahomed, vărul acestuia pe nume Ali. Ali este recunoscut de ramura Shiah a Islamului. În jurul anului 610 după Hristos, Mahomed pretinde că a avut o viziune de la Allah, care reprezenta o apariţie măreaţă pe care el o numeşte a fi îngerul Gabriel.
 
Acesta i-ar fi spus: “Tu eşti mesagerul, trimisul lui Allah.” Această viziune a inaugurat cariera lui Mahomed ca profet a lui Allah. De acum înainte Mahomed va continua să primească mesaje, până la moartea sa, pe care le pretindea ca venind de la Allah.
 Cu ajutorul vărului soţiei sale, un romano-catolic numit Waraquah,profetul Mahomed era capabil să interpreteze aceste mesaje.
 Waraquah spunea: “Cu adevărat Mahomed este profetul acestui popor.
 
Nota:
Observati ce bine functioneaza “aparatul” de propaganda al Romei impreuna cu “cresterea” controlata sub atenta ingrijire a consilierilor speciali romano-catolici.
 
Unele dintre revelaţiile sale au fost aşezate în Coran, în anul 650 după Hristos. Alte scrieri ale lui Mahomed nu au fost publicate niciodată. În cel de-al cincilea an al misiunii lui Mahomed au început persecuţiile împotriva adepţilor săi pentru că ei refuzau închinarea la idolii din Kaaba. Mahomed a instruit o parte din ei să fugă în Abyssinia.
 
Negus, regele romano-catolic al Abyssiniei i-a primit (cum altfel…) graţie viziunilor lui Mahomed în legătură cu fecioara Maria, care erau foarte apropiate doctrinei romano-catolice.
 
Mahomed pretinde că într-o noapte pe când dormea lângă Kaaba, a fost trezit de un înger numit Gabriel care l-a condus la un fel de animal ceresc cu aripi numit “Buraq”. După ce a încălecat animalul, ei au zburat spre ruinele templului evreiesc la Ierusalim. Mahomed spune că la locul templului, el a fost întovărăşit de proorocii Avram, Moise, Isus şi alţii care se rugau în spatele lui. După rugăciune, el s-a urcat din nou pe Buraq şi s-a urcat la ceruri unde s-a întâlnit din nou cu proorocii şi în final cu Dumnezeu însuşi.
 
Mahomed pretinde că ar fi primit crezul islamic şi instrucţiunile pentru cele cinci rugăciuni pe zi direct de la Dumnezeu în ceruri.Această viziune (sic !) a avut o influenţă uriaşă în istoria ulterioară a lumii.
 
Din cauza persecuţiilor, în 622 după Hristos, Mahomed emigră la Medina, la 200 de mile la nord de Mecca. De acolo el a condus “Raziile” – atacurile caravanelor ce veneau din Mecca. El a câştigat bătălii minore, dar cei care i se opuneau în Medina erau asasinaţi.
 
La Medina a fost locul în care Mahomed şi-a arătat ostilitatea faţă de evrei jefuindu-le aşezămintele.
 
Mahomed s-a mai însurat şi cu alte femei, din raţiuni politice, pentru a forma legături strânse cu părinţii sau rudele femeilor respective şi ca să-şi întărească poziţia.
 Mecca a trimis o armată de 10.000 de oameni pentru a-l captura pe Mahomed. Dar nu au izbutit. Ei nu au reuşit să-i penetreze apărarea. După o noapte de vânt şi ploaie, marea armată s-a împrăştiat.
 
Ca om de stat, Mahomed nu a vrut să zdrobească Mecca, dar a câştigat-o pentru islam.
 
În anul 630 după Hristos, cu 10.000 de oameni, Mahomed porneşte spre Mecca. Conducătorii cetăţii au ieşit îndată la iveală şi i s-au supus. El a ocupat cetatea cu triumf. În acelaşi timp Kaaba este curăţită de idoli.
 
Mahomed a devenit atât de puternic încât triburile se declarară musulmane doar pentru protecţia sa.
 
El moare în 632 având nouă nevesteşi o concubină romano-catolică.
 Trupul profetului Mahomed este îngropat astăzi în moscheea din Medina, unde an de an vin pelerini să se roage.
 
 Acum că ştim cum îl priveşte lumea pe Mahomed şi povestea islamului,iată ce am învăţat eu la Vatican despre paravanul şi despre pumnalul acestei lumi a religiei, precum şice se petrecea în spatele sceneipentru construirea credinţei islamice.
 
 – Vaticanul dorea cu orice preţIsraelul pentru însemnătatea lui religioasă, dar era blocat de evrei.
– O a doua problemă o reprezentaucreştinii adevăraţi din Africa de Nord care predicau Evanghelia.
 
Romano-catolicismul creştea cu putere şi nu tolera nici o opoziţie.
 
Vaticanul trebuia să creeze cumva o armă ca să elimine deopotrivă pe evrei şi pe adevăraţii creştini care refuzau să accepte romano-catolicismul.
 Privind spre Africa de Nord eivedeau mulţimea de arabi ca pe o sursă de forţă umană aptă să le facă această muncă murdară.
 aUn număr de arabi deveniseră romano-catolici şi au putut fi folosiţipentru a raporta informaţiiconducătorilor lor la Roma. Alţii au putut fi folosiţi ca a –V-a Coloană (o reţea subterană de spionaj) pentru a îndeplini planul stăpânului Romei de a controla mulţimile de arabi care respinseseră categoric romano-catolicismul.
 
Când “sfântul” Augustin apăru pe scenă, el a ştiut clar ceea ce se petrece. Augustin era un om foarte puternic şi influent, cu armata sa mică de adepţi.
 
Mănăstirile lui serveau ca baze de căutare (spionaj tip militar), descoperire şi distrugere a manuscriselor Bibliei deţinute de adevăraţii creştini.
 Augustin a fost făcut “sfânt” pentru servirea cu credinţă a “Bisericii Mamă”.
 
Vaticanul a vrut să creeze un “Mesia” pentru arabi, cineva pe care ei să-l poată înălţa ca pe un conducător, un om cu charismă, pe care să-l poată antrena şi a vrut în cele din urmă să-i unească pe toţi arabii anticatolici sub conducerea lui, creând o armată puternică, care în final să captureze Ierusalimul pentru papă.
 
În lecţia de la Vatican, cardinalul Bea ne-a spus următoarea relatare:
O doamnă arabă bogată care era o adeptă credincioasă a papei, a jucat un rol copleşitor în această dramă. Era o văduvă şi se numea Khadijah. Îşi dăruise averea “Bisericii Mamă” şi se retrăsese la o mănăstire de maici.
 În timpul şederii acolo, i s-a dat o sarcină ciudată şi a fost trimisă înapoi în lume. Misiunea ei era să găsească un tânăr strălucit care să poată fi folosit de Vatican să creeze o religie nouă şi un om care să devină Mesia pentru copiii lui Ismael. Ea îl găsi curând pe tânărul Mahomed şi se căsătoriră.
 Khadijah avea un văr pe nume Waraquah care, ca şi ea, era un foarte credincios romano-catolic. El avea o mare influenţă asupra lui Mahomed.
 
Vaticanul îl aşeză pe Waraquah ca pe un important sfătuitor (consilier sef) al lui Mahomed.
 Roma îşi găsise omul, iar banii nu erau o problemă. I-au fost trimişi profesori tânărului Mahomed şi el trecu prin pregătiri intense.
 Mahomed “devoră” lucrările “sfântului” Augustin sub învăţătura lui Waraquah şi deveni un devotat al operelor sale. Acesta îl pregăti pentru “marea sa chemare”.
 
Sub ordinele Vaticanului, arabii romano-catolici traversară Africa de Nord începând să răspândească istoria unui mare om care în curând se va ridica dintre oameni şi va deveni alesul dumnezeului lor.
 
În timpul pregătirii, lui Mahomed i se spusese că duşmanii lui sunt evreii. I se spusese de asemenea căromano-catolicii sunt singuriicreştini adevăraţi şi că ceilalţi care îşi spun ei înşişi creştini sunt impostori blestemaţi şi copiii diavolului care trebuie distruşi. (sic !)
 Învăţătura satanică mai este crezută şi astăzi de minţile musulmanilor din toată lumea şi distruge în fiecare naţiune musulmană străduinţele lui Hristos de a-i întâlni.
 Pe când Mahomed începea să-şi primească “revelaţiile divine” într-o peşteră din munţii Hira nu departe de periferiile Mecăi, Waraquah – vărul romano-catolic al soţiei sale – devenea adânc implicat în interpretarea acestor viziuni (sic !) primite de Mahomed.
 
NOTA:
Este interesant de remarcat ca atat Mohamed cat si fondatorul ordinului Iezuit, Loyola, au primit “viziunile” in… pesteri !!!
Atunci cand timpul a venit, puterea Islamului a devenit uriasa (imensa), evreii si adevaratii crestini au fost macelariti (exterminati) iar Ierusalimul a cazut in ‘mainile’ lor.
Romano-catolicii nu au fost niciodata atacati de “soldatii” islamului, nici templele sau altarele lor, in toata aceasta perioada de macel.
Dar…, atunci cand Papa a cerut Ierusalimul…, el a fost surprins de refuzul lor.
Generalii arabi au avut un asa de mare succes incat nu s-au lasat intimidati de Papa – nimic nu putea sta in calea lor in a-si realiza propriile planuri…
 Sub indrumarea lui Waraquah, consilierul special al Romei, Mohamed a “scris” ca Avraam a oferit pe Ismael (!) ca sacrificiu.
Raportul Bibliei spune ca Isaac a fost “sacrificiul” si nu Ismael, dar Mohamed a sters numele lui Isaac punand numele lui Ismael.
 Ca si rezultat al acestei manevre si al “viziunilor” lui Mohamed,musulmanii credinciosi au construit o moschee, Dome of the Rock, in onoarea lui Ismael pe locul unde templul evreilor fusese distrus de romani in anul 70 AD.
 
Aceasta a facut ca Ierusalimul sa devina al doilea “loc cel mai sfant” in credinta Islamica.
Cum sa dea ei un asa loc prea sfant papei fara ca asta sa nasca o revolta ?
Papa si-a dat seama ca ceea ce ei creasera era in afara oricarui control atunci cand s-a auzit numit de catre islamici, el “Sfantul”, un infidel.
Generalii arabi erau determinati (motivati) sa cucereasca intreaga lume pentru Allah iar acum ei se indreptau catre Europa.
Ambasadorii islamicii au fost trimisi la Papa pentru a-i cere acestuia “binecuvantarea”, prin bulele (decretele) sale, de a invada natiunile Europei.
 
Vaticanul era scandalizat de asemenea cerere; razboiul era inevitabil.
 
Puterea pe pamant si controlul lumii intregi era considerata a fi dreptul de baza doar al Papei.
Papa nu-si putea permite sa imparta asta cu cei pe care el ii considera a fi “nevrednici”…
Papa si-a ridicat armatele, numindu-le “cruciade” pentru a stavili (a stopa) copiii lui Ismael sa cucereasca-jefuiasca Europa catolica.
Cruciadele au durat secole la randul iar Ierusalimul a scapat “mainilor” papei.
Turcia a fost invinsa (cucerita) iar Spania si Portugalia au fost invadate de fortele islamice.
In Portugalia, ei (islamicii) au numit un sat de munte “Fatimah“, in onoarea fiicei lui Mohamed.
Nu si-au imaginat niciodata, pe atunci, ca acest mic sat numit de ei “Fatimah” va deveni mai tarziu, faimos pe tot pamantul.
Generalii islamici realizaseră că s-au întins prea departe, fără a avea susţinerea necesară şi nici capacitatea de a duce lupta până la capăt. Era timpul pentru discuţiile de pace. Unul dintre negociatori a fost Francis de Assisi.
Ambele părţi au trecut prin negocieri formale şi au semnat concordate. Rezultatul negocierilor a fost următorul:
 
–Musulmanilor le era permisă ocuparea Turciei în zona “creştină”
–Catolicilor le era permisă ocuparea Libanului în regiunea arabă.
–S-a căzut de acord ca musulmanii să poată construi moschee în ţările catolice fără opoziţie, atât timp cât romano-catolicismul este în floare în ţările arabe.
 
Cardinalul Bea ne-a spus că şi musulmanii şi romano-catolicii au fost de acord să blocheze şi să distrugă eforturile duşmanului lor comun: misionarii creştini care credeau Biblia.
 
Prin aceste concordate Satan a pus la cale distrugerea spirituală a copiilor lui Ismael. El a construit un zid solid al opoziţiei împotriva Cuvântului lui Dumnezeu, reţinându-l să ajungă la bieţii arabi. După semnarea concordatelor, un control strict a fost impus musulmanilor de către Ayatollah prin preoţii, maicile şi călugării islamici. Vaticanul a pus la cale de asemenea o campanie a urii între arabii musulmani şi evrei. Înainte de aceasta ei coabitau în pace.
Dar vai, după aceasta întreaga comunitate islamică privea pe misionarii credincioşi ai Bibliei ca pe diavolul care aduce otrava pentru a distruge pe copiii lui Allah.
N.T. – Gândiţi-vă doar la mistificarea făcută de Mahomed la adresa Bibliei, din iniţiativa lui Waraquah – varul nevestei sale, adept al romano-catolicismului – prin care a fost pur şi simplu înlocuit Isaac cu Ismael, ca jertfă oferită de Avraam.
Raporturile sfâşietoare despre numai o mână de convertiţi de la credinţa musulmană aduse de misionari după ani de muncă, i-au tulburat, i-au istovit şi i-au descurajat.
 
Aceşti misionari nu ştiau nimic despre aranjamentele secrete între Mecca şi Vatican care le-au distrus eforturile de câştigarea sufletelor din aceste meleaguri întunecate.
 
Cu Mecca şi Vaticanul în plină pace, bătrâna curvă din Apocalipsa 17 şi 18 le-a dat din nou de lucruiezuiţilor, care erau ocupaţi acum cu planuri pentru cucerirea şi controlarea islamului. În 1910, Portugalia devenea o ţară socialistă. Steaguri roşii apăreau peste tot. Romano-catolicismul a întâmpinat o problemă serioasă aici. În timp ce oamenii proclamau ziua de naştere a Republicii Socialiste Portugalia, cerând distrugerea puterii bisericeşti; era chiar timpul perfect pentru o apariţie a fecioarei Maria.
Dar trebuia să existe mai multe beneficii ale acestei apariţii decât simpla menţinere a Portugaliei în strânsoarea de oţel a Vaticanului.
Iezuiţii vroiau ca Rusia să fie implicată, şi localizarea acesteiviziuni la Fatima putea juca un rol cheie în a împinge islamul la “Biserica Mamă”.
În 1917 fecioara Maria apăru la Fatima.
 
Producţia “Mama lui Dumnezeu” a fost un succes bombă, care a fost jucată pentru a influenţa mulţimile. Ca rezultat, socialiştii Portugaliei au suferit o serioasă înfrângere.
 
Romano-catolicii din toată lumea au început să se roage pentru convertirea Rusiei şi iezuiţii inventaseră “Novenas” pentru Fatima(rugăciuni speciale de nouă zile), pe care ei au putut-o desfăşura pe tot cuprinsul Africii de Nord exprimând bune relaţii publice înaintea lumii islamice.
 
Desigur, săracii arabi au crezut că o onorează pe fiica lui Mahomed (Fatimah) şi acest lucru era tocmai ceea ce vroiau iezuiţii ca islamicii să creadă.
 
Câţiva ani după înfrângerea din al-ΙΙ-lea război mondial, papa Pius XІІ, a stârnit lumea cu viziunea sa “a soarelui dansând”, cu scopul de a menţine Fatima în ştirile din ziare.
A fost un mare spectacol religios şi întreaga lume l-a “înghiţit”. Nu este surprinzător că, papa Pius a fost singurul care a văzut această apariţie.
În afară de toate acestea un grup de adepţi s-au strâns din toată lumea într-o “armată albastră”, totalizând milioane de credincioşi romano-catolici gata să moară pentru fecioara binecuvântată. Dar ei încă nu au văzut nimic…Iezuiţii o au pe fecioara Maria programată să apară de patru sau cinci ori în China, de câteva ori în Rusia şi câteva “reale” mari apariţii în U.S.A. … Şi oamenii se duc să fie prezenţi.
 
Dar ce are a face aceasta cu islamul?
 
Haideţi să vedem ce are de spus ultimul episcop Sheen, despre fecioara Maria şi islam:
 
Apariţia doamnei noastre la Fatima a marcat punctul de cotitură în istoria celor 347.000.000 de musulmani din lume, oamenii religioşi cei mai dificil de convertit la creştinism (romano-catolicism). Musulmanii au ocupat Portugalia pentru secole şi şi-au lăsat urma. ”
După moartea fiicei sale Fatimah, Mahomed scrise despre ea, că “este cea mai sfântă femeie din paradis, după Maria”.
Episcopul Sheen credea că fecioara Maria a ales să fie cunoscută ca “Doamna noastră de la Fatima”, ca un semn şi o garanţie că musulmanii care cred în naşterea lui Hristos din fecioară, vor începe să creadă în divinitatea lui Hristos.
 
El a scos în evidenţă că statuile virginei călătoare, ale “Doamnei noastre de la Fatima” au fost primite cu entuziasm de musulmani în Africa, India şi în alte locuri şi că mulţi musulmani vin acum în “biserică”(romano-catolică). Ca director al societăţii pentru propagarea credinţei, episcopul Sheen a spus acestea cu autoritate.
În ultima jumătate a secolului al-XІX-lea, Spania trecea prin convulsii politice. Monarhia sa romano-catolică se clătina şi regina a fost detronată în 1868, iar Spania a devenit republică, însă aceasta doar pentru doi ani. Apoi monarhia a fost restabilită până în 1923. Cum condiţiile politice erau instabile, Spania a ales încă o dată să devină republică şi imediat biserica catolică a început sabotajul. În acest timp din 1931 până în 1936, cam cinci preşedinţi s-au succedat. Spaniolii romano-catolici îşi arătau dispreţul faţă de puterea Vaticanului (nici nu visau ce se afla în spatele lor). Ei au pus taxe pe proprietăţile bisericii şi au îndepărtat preoţi şi călugăriţele din şcolile publice.
 
Papa spunea despre catolicii spanioli că se opuneau orientării spre fascism; de aceea trebuie să facă din catolicii spanioli un exemplu pentru cei care nu vor să se supună. Atunci a poruncit să-i distrugă şi să numească aceasta o cruciadă împotriva comunismului.
Chiar dacă cei câţiva preşedinţi ai republicii fuseseră iezuiţi instruiţi, ei s-au opus puterii de la Vatican şi s-au prefăcut doar a fi în mâinile Vaticanului.
Au fost contactaţi liderii islamici. Ei rămăseseră datori Vaticanului pentru înşelarea Romei în privinţa Ierusalimului.
Când au semnat concordatul, ei au promis să-l ajute pe papă la timp de nevoie, chiar să ridice o armată dacă acesta ar fi dorit. Acum era momentul.
 
Iezuiţii şi-au făcut treaba.
 
Bieţii spanioli urmau să sufere acum. Datorită negocierilor secrete, o uriaşă armată arabă a fost ridicată sub comanda generalului Franco. Vaticanul a finanţat această maşină de război pentru a le da o lecţie spaniolilor. În 1936 a izbucnit noua Inchiziţie Spaniolă, care a fost numită “Războiul Civil Spaniol”, orchestrat fiind în secret de la Vatican. Pentru a ţine lumea departe de aflarea adevărului, relatarea ştirilor se făcea în aşa fel încât să se înţeleagă că Vaticanul ar fi luptat împotriva comuniştilor într-un război sfânt.
 În realitate existau doar o mână de comunişti în Spania. Instituţia Romano-catolică ordonase o baie de sânge pentru proprii ei adepţi.
 
Sub steagul Vaticanului, forţele musulmane au invadat Insulele Canare şi apoi au atacat Spania de sud. Spaniolii au privit şocaţi cum cardinalul Pedro Segura era în fruntea armatei islamice care măcelărea pe necredincioşi – infidelii credinţei romano-catolice – bărbaţi, femei şi copii fără nici o milă.
 
Armata musulmană îşi lua revanşa într-un târziu sub binecuvântarea papei. Când aveam trei ani îmi amintesc că i-am văzut pe ostaşi invadându-ne casa. Familia mea a supravieţuit acelei terori, fiind norocoşi. Când inchiziţia şi-a realizat scopurile, Spania era o ruină, însângerată şi înfrântă, dar întoarsă în siguranţă în mâinile Vaticanului. Papa i-a mulţumit fecioarei binecuvântate, că a scăpat Spania de comunism. În jur de patru milioane de musulmani au ocupat Spania ca protectori ai credinţei romano-catolice. Islamul şi-a plătit datoria faţă de antihristul de la Vatican. Arabii, prin negocieri strict secrete, îi declarară papei că vor lupta pentru Vatican în Spania numai dacă papa este de acord ca niciodată să nu recunoască vreun stat al Israelului, ce ar veni la existenţă. Papa a fost de acord.
 
Cardinalul Bea ne-a spus în ce mod evreii ortodocşi şi sioniştii forţau pentru un stat independent Israel.
 
– Doctor Rivera aş dori să vă întreb dacă omul care l-a împuşcat pe papă era musulman?
– Desigur. Iezuiţii au plănuit aceasta foarte bine. Mulţi urmau să fie câştigaţi prin acest incident.
 Observaţi că aceasta a dat ceva în comun papei şi preşedintelui Regan. Amândoi au fost împuşcaţi şi au devenit prieteni apropiaţi.
 
Papa a captat atenţia lumii întregi şi simpatia tuturor conducătorilor lumii.
 
Prin acest incident islamul s-a propulsat mai aproape de Vatican.Musulmanii s-au simţit atât de umiliţi că unul dintre ei a tras în reprezentantul profetului Isus pe pământ încât Ayatollah-ul i-a trimis condoleanţe şi scuze papei. Şi în cele din urmă vina s-a putut arunca asupra K.G.B.-ului, făcând astfel lumea să creadă că comuniştii sunt duşmanii papei. Este un joc serios. Papa Ioan Paul al-II-lea a fost un comunist devotat pentru mulţi ani la rând.
 
Dacă aceasta sună ciudat, aduceţi-vă aminte că asasinul Mehmet Ali Agcaeste în topul oamenilor cu succes din Europa şi că este un expert al oamenilor de marcă.
 
El şi-a descărcat arma de la o distanţă de numai 3 metri şi jumătate. Fiecare glonte l-a atins pe papă sub buric. Vedeţi că el nu avea intenţia de a-l ucide pe papă.El doar urma instrucţiunile date de iezuiţi. Rezultatul a fost obţinut când lumea l-a văzut pe papă iertându-l pe Mehmet Ali Agca pentru că l-a împuşcat: aproape un miliard de musulmani au fost plini de admiraţie pentru “sfinţia sa”.
(The Hegelian Dialect)
Aşa cum am spus deja, eu cred că totul a fost bine plănuit. Şi papa şi lumea musulmană i-au mulţumitfecioarei Maria că papa nu a murit. Te întrebi de ce n-am trimis noi – americanii – armata în Liban? După ce preşedintele a devenit atât de apropiat cu papa, am sfârşit printr-un nunţiu papal la Washington D.C. şi astfel marina U.S.A. s-a deplasat la Liban pentru a apăra o naţiune romano-catolică.
 
Curva din Apocalipsa 17 nu se va opri de la nimic ca să-şi atingă ţelurile; inclusiv împuşcarea unuia dintre papi!
 
 
În trecut Satan-Diavolul (fiinta reala dar supranaturala) s-a folosit de religie ca să distrugă milioane de suflete. Lucrând prin “marea curvă” (Vaticanul condus din 1814 de Iezuiti) din cartea Apocalipsa, Satan a pus-o cu grijă pe fecioara Maria înaintea oamenilor pentru a ledistrage atenţia de la Isus.
 Catolicii au fost înşelaţi, ei încercând să cerceteze sistemul bisericii lor cu scopul de a ajunge în Rai. Folosind un truc asemănător, Vaticanul a ajutat la ridicarea unei religii militante şi sofisticate pentru a-i îndepărta pe copiii lui Ismael de la cunoaşterea Unicului care i-ar fi putut duce în Rai.
 Mulţimile de musulmani privesc religia lor şi pe Mahomed (al cărui trup se află încă la Medina) şi din toată inima lor îşi aţintesc privirile spre Mecca pentru a-şi căpăta salvarea. Iar vina pentru toate acestea se îndreaptă direct spre ROMA care este responsabilă pentru această incalificabilă crimă.

 

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Stiri Extreme

Stiri Extreme: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate.

Contact: office@stiri-extreme.ro