Evreii, șefi de servicii secrete și promotori ai poliției politice de tip Gestapo

Distribuie!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather


Dacă hotărîrea politică a declanșării represiunii bolșevice în Rusia a fost luată în Biroul Politic,  dominat în mod zdrobitor de evrei, și represiunea în sine a fost condusă tot de evrei.

loading...

Opinia în prezent cvasi-unanimă este că asasinarea familiei imperiale ruse, ordonată de Lenin, a fost organizată la data de 16 iulie 1918, la Ecaterinburg, de evreii Iacov Mihailovici Sverdlov, Iacov Mihailovici Iurovski (1878-1938) și Șaia Goloșcekin (probabil 1876-1941) și executată de 7 soldați și 3 civili.


În cartea sa „Cele patru patimi și remediile lor” (ed. 1921), dr. Nicolae Paulescu reia din Saturday Evening Post, Philadelphia, numărul din 31 iulie 1920, depoziția colonelului Kobilinski, fostul comandant al garnizoanei Țarscoe Selo, care declarase că întreaga familie imperială a Romanovilor, în frunte cu țarul Nicolae al doilea, a fost ucisă de evreii Dutzman, Peissel și Disler, șefii sovietului din Ecaterinburg – probabil ca aceștia sînt cei trei civili care sînt menționați ca au participat la execuție (în cinstea lui Sverdlov, orașul Ecaterinburg a purtat între anii 1924-1991 numele de Sverdlovsk).

În anul 1917, după Revoluția din Octombrie, în pofida vîrstei sale foarte fragede, evreul Iacov Grigorievici Blumkin (1898-1929) a fost numit șeful departamentului de contraspionaj din cadrul Ceka. Din cauza lipsei calităților de organizator, el s-a mărginit la a fi un simplu asasin. Unele devieri de la linia partidului, psihicul său instabil și viața dezorganizată au condus în final la arestarea, condamnarea la moarte și executarea sa.


Organizatorul, în anul 1930, al lagărelor de muncă forțată din URSS cunoscute sub denumirea de „gulag”, a fost evreul Naftali Aronovici Frenkel (1883-1960). În cea mai crîncena perioadă de represiune, între anii 1932-1937, șeful Gulagului a fost evreul Matvei Davidovici Berman (1898-1939). Comisar al poporului pentru „Lagărele morții” a fost evreul Lev Inzhir. Deși folosit la singular, termenul nu se referă la un singur lagăr, ci la întregul sistem de lagăre. De la înființare și pînă în anul 1953, în  aceste lagăre au fost internate peste 14 mil. persoane dintre care conform unor date (nu am avut cum să verific cît de oficiale) 1.053.829 și-au pierdut viața.

Evreul Genrich Grigorievici Jagoda (Enoh Gherșonovici Ieguda, 1891-1938) a fost între 1923-1931 adjunctul șefului iar între 1934-1936 șeful poliției secrete CEKA (precursorul NKVD) iar evreul Lavrenti Pavlovici Beria (1899-1953, ns. în Georgia) a fost între 1938-1953 șeful NKVD (de numele lui sînt legate epurările staliniste din deceniul 4, dar și masacrul de la Katyn). Evreul Abram Aronovici Slutsky (1898-1938) a fost între anii 1935-1938 șeful Serviciului de informații externe, pe atunci aparținînd de NKVD. Șeful gărzii personale a lui Stalin a fost evreul Karl Pauker (1893-1937), fost bărbier în Budapesta; însărcinat printre altele și cu execuția înalților demnitari căzuți în dizgrație (printre care Zinoviev și Kamenev) – a sfîrșit el însuși arestat, condamnat la moarte și executat.

Conform unor păreri, chiar și Iuri Vladimirovici Andropov (1914-1984), fost șef al KGB între 1967-1982 și secretar general al PCUS între 1982-1984, ar fi fost evreu al cărui nume real ar fi fost Lieberman. În ultimele două decenii, Evgheni Maximovici Primakov (Yonah Finkelstein), înainte de a deveni prim-ministru, a fost în 1991 prim-adjunct al șefului KGB, iar după destrămarea URSS, între 1991-1996, a fost șeful SVR (Serviciul de Informații Externe); Mihail Efimovici Fradkov, alt evreu, înainte de a ajunge prim-ministru, a fost și el adjunct al șefului Consiliului Federal de Securitate, iar dupa executarea mandatului de prim-ministru a fost numit șeful serviciului de informații externe.

Represiunea de tip bolșevic nu a fost organizată și condusă de evrei numai în URSS și România. Un alt exemplu elocvent este Polonia, imediat dupa cel de al doilea război mondial. Evreul Jakub Berman (1901-1984) a fost considerat ca fiind între anii 1944-1953 mîna dreaptă a lui I. V. Stalin în Polonia; membru între 1944-1956 al Biroului Politic al Partidului Unit Muncitoresc din Polonia, a fost însărcinat cu conducerea securității poloneze (Urzad Bezpieczenstwa). Pînă în anul 1953, conducerea instituției s-a aflat în mîna evreilor: Roman Romkowski (1907-1965, ns. Natan Grunspau-Kikiel) a fost ministru adjunct al securității; Anatol Fejgin (1909-2002) a fost șeful Departamentului 10 (Biroul Special), care se ocupa de represiunea împotriva anticomuniștilor; Julia Brystiger (1902-1975, ns. Prajs) a fost șefa Departamentului 5 (persecuția liderilor religioși); Leon Rubinstein a fost șeful Departamentului 2 (tehnică operativă și interceptări); Szymon Ela Tenenbaum a fost șefa Biroului Buget-finanțe; Zygmunt Okret (ns. Izrael Nachemiasz)  a fost șeful Biroului B (Arhivele Centrale), etc. Evreii Berman, Fejgin și Josef Rozanski (1907-1981, ns. Josek Goldberg, fost NKDV-ist devenit după război anchetator în securitatea poloneză) reprezintă simbolurile teroarei comuniste din Polonia postbelică. Domnia evreiască asupra securității poloneze a luat sfîrșit în anul 1953 cînd, după moartea lui Stalin și arestarea lui Beria, Josef Swiatlo (1915-1994 ns. Izaak Fleischfarb), supranumit “Măcelarul”, directorul adjunct al Departamentului 10 (adjunctul lui Fejgin), a fugit în SUA (țara „democrației și libertății” l-a primit cu brațele deschise pe “Măcelar”, cum a făcut în timp cu mulți torționari bolșevici, iar Swiatlo a început să lucreze pentru CIA și oficina de presă a acesteia, radio Europa Liberă). După dezertarea lui Swiatlo, conducerea evreiască a securității poloneze a fost decapitată. Arestați în anul 1956, în anul următor Romkovski și Rozanski au fost condamnați fiecare la cîte 15 ani de închisoare iar Fejgin la 12 ani închisoare pentru torturarea deținuților politici și falsificarea acuzațiilor aduse acestora.

Ungaria l-a avut între anii 1945-1952, anii cei mai represivi, ca șef al AVH (poliția secretă) pe evreul Gabor Peter (1906-1993, ns. Benjamin Eisenberger sau Auspitz, cunoscut și ca Beno Auspitz). În fosta RDG, serviciul de informații externe a fost condus timp de 34 de ani de evreul Markus Johannes Wolf (1923-2006).

Să dezvălui crimele acestor evrei bolșevici, nu poate fi considerat în nici un caz antisemitism.

 Dan Cristian IONESCU

Este notoriu faptul că în România postbelică conducerea politică, conducerea ministerului de interne și conducerea noii înființate securități se aflau în mîna evreilor bolșevici care s-au grăbit să-i aresteze și să-i trimită în temnițe ori lagăre pe cei mai buni patrioți români. Din aceasta cauză, nu mă voi referi la situația din România.

Sursa: justitiarul.ro
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Citește mai multe:
Fostul preşedinte al Băncii Carpatica: ”România, jefuită de țările ale căror steaguri le agită protestatarii din Piața Victoriei!”

”Realitatea a dovedit că doar titulatura Băncii Naţionale a României este de naţională, interesele servite

Probele în baza cărora Curtea Supremă a condamnat-o pe Elena Udrea. Cazul „Gala Bute“ pe înţelesul tuturor

  Elena Udrea si Rudel Obreja FOTO Mediafax Elena Udrea, unul dintre cei mai puternici

Aprozăreasa a inițiat noi prevederi: trei țigări pun lacătul pe apartamentele noastre și pe orice multinațională

  Zilele trecute, ziarul Adevărul a publicat un draft al unui document (norme, ghid, încă

TRAGEDIE : Guvernul Ciolos a distrus mai multe sate din judetul Gorj . Iminenta dispariţiei satelor în urma exploatării lignitului 2017 !!!

Povestea „Profesorului de Patriotism”, a Alinei Amza şi reportajul lui Gabriel Geamănu despre iminenta dispariţie

Închide