Dumnezeu si-a indeplinit promisiunea fata de Avraam Isaac si Iacov, Israelul modern și profeția biblică, Pedeapsa lui Israel este aproape “Psalm 83” !!

by În secolul al XIX-lea Horatius Bonar, cleric al Bisericii Scoţiei, predicator şi compozitor de imnuri creştine, afirma plin de convingere că poporul evreu se va reîntoarce în Israel: „Cred […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

În secolul al XIX-lea Horatius Bonar, cleric al Bisericii Scoţiei, predicator şi compozitor de imnuri creştine, afirma plin de convingere că poporul evreu se va reîntoarce în Israel: „Cred că fiii lui Avraam (poporul Israel) vor recăpăta Pales­tina care va fi din nou roditoare, pustia şi locul uscat se vor veseli pentru ei, iar deşertul se va bucura şi va înflori ca trandafirul” În acele vremuri, sub influenţa lui Robert Murray M’Cheyne şi a fraţilor Andrew şi Horatius Bonar, Biserica Anglicană agrea perspec­tiva reîn­toarecerii poporului evreu în Israel şi o considera un semn al revenirii lui Mesia Isus.

loading...

Situaţia se schimbă dramatic în aprilie 2013. Biserica Scoţiei publică un comunicat intitulat „Moştenirea lui Avraam? Un raport privind Ţara Făgăduinţei” care pune sub semnul întrebării legitimi­tatea evreilor asupra ţării, afirmând că <<Promisiunile făcute lui Israel nu au fost destinate să fie inter­pretate în mod literal sau  aplicate unui teritoriu geografic bine definit… „Ţara Făgăduinţei” – menţionată în Biblie – nu este un loc anume, ci o metaforă despre cum vor decurge lucrurile în poporul lui Dumnezeu. Această „ţară promisă” poate fi înfiinţată sau construită oriunde>>. Raportul critică ideea larg răs­pândită printre creştini şi evrei că Biblia susţine statul evreiesc Israel. Astfel, se contestă faptul că statul modern Israel este împlinirea promisiunii făcute de Dumnezeu lui Avraam şi urmaşilor săi Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: Toată ţara aceasta o voi da seminţei tale. (Geneza 12:7)

Raportul afirmă că poziţia geogra­fică a ţării este echivocă şi oricum, această întinderea de pământ a fost dată condiţionat poporului evreu, ţara fiind a Domnului, lăsată a fi îngrijită şi locuită potrivit instruc­ţiunilor Lui. Mai departe, sunt citaţi un număr de scriitori antisionişti ce susţin ideea că Israel şi sionismul acţionează în mod injust împotriva populaţiei palestiniene. Aşadar, actualul stat Israel nu ar acţiona potrivit instrucţiunilor lui Dumnezeu, ca urmare, nu are nici o jus­­tificare teologică la existenţă.

Raportul pune la îndoială faptul că proorocii din vremurile îndepărtate, cum a fost Ezechiel, făceau referire la evenimentele sociale din zilele noastre atunci când vorbeau despre „munţii neroditori ai lui Israel” care vor produce roadă sau „aşezările ruinate” care vor fi reconstruite de poporul evreu, revenit din exil. Parcurgând raportul, ajungem la concluzia că evenimentele care se derulează astăzi în statul modern Israel sunt aleatoare, accidente ale istoriei fără nici o legătură cu profeţiile biblice. De aceea, orice pretenţie sionistă asupra ţării nu este validă şi nu există justificare teologică pentru existenţa legală a statului modern Israel. Aceasta este şi perspectiva adoptată de teologii pro-palestinieni care, mai mult, avansează şi ideea că Israel, neavând nici un drept politic la existenţă, trebuie înlocuit cu un stat palestinian (cu ocazia constituirii OEP – Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei – a fost adoptat programul cunoscut sub numele de Carta Palestiniană, care afirma dreptul unic al poporului palestinian asupra teri­toriului întregii Palestine).

Acest raport reflectă curentul care predomină astăzi în creştinismul contemporan, şi anume „teologia înlocuirii”. În conformitate cu aceast punct de vedere, Noul Legământ înlocuieşte şi anulează Legământul Mozaic din perioada Vechiului Testament. Prin urmare, atât legământul cu Israel cât şi prorociile biblice referitoare la revenirea poporului evreu în Israel, nu trebuie înţelese ad litteram, deoarece Biserica este moştenitoarea promisiunilor făcute de Dumnezeu copiilor lui Israel. Astfel, conform acestei teorii, versetul din Isaia – El va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda de la cele patru capete ale pământului. (Isaia 11:12) – se referă la adunarea popo­rului din Împărăţia lui Dumnezeu (Biserica), ca şi versetul din Luca 13:29: Vor veni de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. Pe de altă parte, cei care studiază perspectiva istorică a Scripturii în mod literal, consideră că legământul lui Dumnezeu cu Israel rămâne valabil. De aceea, reîntoarcerea poporului evreu în ţara Israel este semnificativă în lumina legământului lui Dumnezeu cu Israel şi împlinirea proorociei biblice.

În Geneza 15 şi 17, Dumnezeu a promis lui Avraam că va avea o seminţie numeroasă şi că urmaşii lui vor moşteni ţara Canaan/Israel:Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine. Ţie, şi seminţei tale după tine, îţi voi da ţara în care locuieşti acum ca străin, şi anume îţi voi da toată ţara Canaanului în stăpânire veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor” (Geneza 17:7-8)   Potrivit textului din Deuteronom 28, ascultarea de Domnul va face ca poporul să stăpânească ţara în pace şi să fie binecuvântat cu recolte îmbel­şugate. Israel, protejat de Domnul împotriva duşmanilor săi, va fi o lumină pentru neamurile din jur. În schimb, dacă poporul va alege să să se închine la idoli şi va nesocoti poruncile Domnului, nenorocirile se vor abate peste el şi blestemele îl vor duce în robie, exil.După ce aţi fost atât de mulţi ca stelele cerului, nu veţi mai rămâne decât un mic număr, pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului Dumnezeului tău. După cum Domnul Se bucura să vă facă bine şi să vă înmulţească, tot aşa Domnul Se va bucura să vă piardă şi să vă nimicească; şi veţi fi smulşi din ţara pe care o vei lua în stăpânire. Domnul te va împrăştia printre toate neamurile, de la o margine a pământului până la cealaltă: şi acolo vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu, nici părinţii tăi, dumnezei de lemn şi de piatră. (Deuteronomul 28:62-64)

Deşi această judecată aspră a avut loc, poporul va reveni în ţară, la vremea hotărâtă de Dumnezeu: Chiar dacă ai fi risipit până la cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul Dumnezeul tău şi acolo Se va duce să te caute. Domnul Dumnezeul tău te va aduce în ţara pe care o stăpâneau părinţii tăi şi o vei stăpâni; îţi va face bine şi te va înmulţi mai mult decât pe părinţii tăi. (Deuteronomul 30:4-5)  Din relatarea biblică a istoriei Israelului ne dăm seama de modul cum funcţionează cele două principii – binecuvântarea şi blestemul. La apogeul domniilor regilor David şi Solomon, poporul evreu a reuşit, pentru o scurtă perioadă de timp să‑şi întindă graniţele ţării peste întreg teritoriul  făgăduit de Dumnezeu (2Samuel 8:3, 1Regi  4:21) Însă, frecvent, neas­cultarea de Domnul şi închinarea la dumnezei străini au avut ca rezultat diminuarea puterii statului şi în consecinţă, exilul babilonian (2Cronici 36:14-21).  Cu toate acestea, după 70 de ani de exil, în concordanţă cu prorociile făcute de Isaia şi Ieremia, împăratul persan Cirus emite un edict prin care evreii sunt liberi să se repatrieze şi totodată să‑şi reconstruiască Templul. (Isaia 44:24-45.13, Ieremia 29:10-14, Ezra 1:1-4).  Legământul cu Avraam a fost împlinit.

În timpul exilului  babilonian, Daniel este desemnat de Dumnezeu să vorbească în numele Lui. Daniel se roagă pentru revenirea în ţara natală, restaurarea lui Israel şi reconstrucţia Templului din Ierusalim. El constată că cei 70 de ani de captivitate profeţiţi de Iere­mia se apropie de sfârşit. (Daniel 9).Dumnezeu i-a revelat eveni­mentele ce se vor petrece în viitor: restau­rarea Israelului, recon­struirea Ierusalimului şi a Templului. El a mai primit şi mesajul că Mesia va veni în zilele în care va fiinţa cel de-al doilea Templu După aceste şaizeci şi două de săptămâni, Unsul va fi stârpit (moarte violentă), şi nu va avea nimic. Poporul unui domn care va veni va nimici cetatea şi Sfântul Locaş, şi sfârşitul lui va fi ca printr-un potop; este hotărât că războiul va ţine până la sfârşit, şi împreună cu el, şi pustiirile.(Daniel 9:26) Această proorocie, precum şi altele, s-a împlinit la venirea lui Mesia Isus ca rob al durerii şi suferinţeicare a luat asupra Lui păcatele lumii (Isaia 53.6). După învierea lui Mesia şi mesajul predicat de Evanghelie, Dumnezeu a îngăduit Israelului o perioadă de 40 de ani în care  să primească învăţătura lui Mesia şi Noul Legământ. Mulţi au intrat în Noul Legământ, însă con­ducătorii reli­gioşi ai vremii s-au împotrivit.

În anul 70 d.Hr. romanii au dărâmat templul şi astfel s-a împlinit proorocia lui Daniel cu privire la cetatea (Ierusalim) şi Sfântul Locaş (Templul), eveni­mente  derulate după venirea lui Mesia. Proorocia din  cartea Daniel lasă să se vadă că Mesia va veni ca rob al durerii (menţiune pe care o găsim în Isaia 53), va muri ca jertfă pentru păcatele noastre şi se va ridica din morţi. Acest dezastru a fost un motiv în plus pentru care Isus, la intrarea triumfală  în Ierusalim, plânge cu amar soarta cetăţii: Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea şi a zis: Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi. Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura şi te vor strânge din toate părţile: te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată. (Luca 19:41-44).

„Vremea când ai fost cercetată” înseamnă vremea în care Mesia a venit la tine. Astfel, Isus stabileşte legătura dintre viitoarea distrugere a Ierusalimului şi respingerea Lui ca Mesia. Domnul Isus a vorbit şi despre consecinţele ce vor decurge din risipirea poporului evreu, după căderea Ierusalimului:Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci, cei din Iudeea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el. Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor da ţâţă în acele zile! Pentru că va fi o strâmtorare mare în ţară şi mânie împotriva norodului acestuia. Vor cădea sub ascuţişul sabiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de Neamuri, până se vor împlini vremurile Neamurilor. (Luca 21:20-24).

În anul 70 d.Hr. romanii au dărâmat Templul, nimicind Ierusalimul. Cu toate acestea, evreii au rămas un po­por distinct în istorie, aşa cum proorocii au și precizat; Ieremia a spus că atâta vreme cât soarele, luna şi stelele vor străluci pe cer, Israel va rămâne o naţiune. (Ieremia 31:35-36) Aşa cum a spus Domnul Isus,  Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri până la împlinirea vremii neamurilor, când „smo­chinul” (simbolul naţiunii Israel) va înflori din nou:Şi le-a spus o pildă: Vedeţi smochinul şi toţi copacii. Când înfrunzesc, şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea întâmplându-se aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până când se vor împlini toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. (Luca 21:29-33) Acest simbol al naţiunii Israel se regăseşte şi în textele din Ieremia 24, Osea 9:10 şi Ioel 1:7.

În textul din Luca 13:16-9 (Pilda smochinului neroditor), Domnul Isus vorbeşte despre lipsa roadelor neprihănirii lui Dumnezeu în poporul evreu şi judecata care se va abate peste Israel. Când a blestemat smochinul ca să se usuce (Matei 21:19), Domnul Isus a dorit să arate că viaţa naţiunii Israel este pe cale de a fi spulberată.  Înflorirea smochinului este un semn al renaşterii vieţii naţiunii Israel şi al marelui eveniment care va urma – revenirea lui Mesia.

Un document al Bisericii Primare, „Apocalipsa lui Petru”, scris prin anul 135 d.Hr. în timpul  revoltei lui Bar Kohba (după ce răscoala a fost reprimată, ţara a fost pustiită şi evreii au fost exilaţi, împrăştiaţi în lume), identifică în mod clar smo­chinul cu Israel şi vremea reclădirii lui cu zilele sfîrşitului:„Când Israel va fi iar o naţiune, atunci vor veni zilele din urmă – (ca într‑o parabo­lă) cu un smochin: cum i‑au dat ramurile şi au apărut smochinele, aşa va fi sfârşitul… Nu ai înţeles că smochinul este casa lui Israel?”. Zilele din urmă sunt legate de cele în care poporul evreu va reveni în ţară. În Ieremia 31:10 citim: Ascultaţi cuvântul Domnului, neamuri, şi vestiţi-l în ostroave depărtate! Spuneţi: „Cel ce a risipit pe Israel îl va aduna şi-l va păzi cum îşi păzeşte păstorul turma.

În Ezechiel 36-37 apar profeţiile ce privesc restaurarea fizică şi spirituală a Israelului Iar voi, munţi ai lui Israel, veţi da crengi şi vă veţi purta roadele pentru poporul Meu, Israel, căci lucrurile acestea sunt aproape să se întâmple. Iată că vă voi fi binevoitor, Mă voi întoarce spre voi, şi veţi fi lucraţi şi semănaţi. Voi pune să locuiască pe voi oameni în mare număr, toată casa lui Israel, pe toţi! Cetăţile vor fi locuite şi se vor zidi iarăşi dărâmăturile. (Ezechiel 36:8-10) Această profeţie descrie transfor­mările pe care le va suferi Israel, care, dintr-un ţinut arid, cu puţini arbori, şi cetăţi părăsite, va deveni o ţară roditoare „ca şi grădina Edenului”.

În secolul al 19-lea, pionierii sionişti ce au emigrat în Palestina din Rusia şi Ucraina au cumpărat terenuri de la proprietarii arabi (terenuri aride, neutilizate). Ei au drenat mlaştinile, au sădit pomi şi astfel a început procesul de transformare a terenurilor sterpe în terenuri fertile. Populaţia Ierusali­mului s-a extins în aproape 30 de ani, de la 15000 de locuitori (1865) la 45472 (1896) din care 28112 erau evrei. Proorocia despre renaşterea Israelului începea să se împlinească.

Deseori în Biblia găsim versete care vorbesc de ploi timpurii şi târzii în Israel.  Rabinul Menachem Cohen din  Brooklyn notează că teritoriul Israelului „a suferit de o secetă severă, fără precedent, inexplicabilă (altfel decât printr-o explicaţie supernaturală) care a durat din primul secol d.Hr. până în secolul al 19-lea – o perioadă de 1800 de ani, timp în care evreii au  fost dispersaţi. În decurs de aproximativ 150 de ani, 1800-1960, în fiecare an a plouat din ce în ce mai mult, ajungând ca în jurul anilor 1948-1967 să cadă cele mai intense precipitaţii.

       Ezechiel  descrie o restaurare spirituală a ţării:Căci vă voi scoate dintre neamuri, vă voi strânge din toate ţările şi vă voi aduce iarăşi în ţara voastră. Vă voi stropi cu apă curată, şi veţi fi curăţaţi; vă voi curăţa de toate spurcăciunile voastre şi de toţi idolii voştri. Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră şi vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi şi vă voi face să urmaţi poruncile Mele, şi să păziţi, şi să împliniţi legile Mele. Veţi locui în ţara pe care am dat-o părinţilor voştri; voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. (Ezechiel 36:24-28)

      Studiul profeţiilor (Ieremia 30-31, Ezechiel 36-39, Ioel 2-3, Zaharia 12-14) a făcut ca un număr de cercetători biblici creştini din secolul al 19‑lea să ajungă la concluzia că va exista o reîntoar­cere a poporului evreu în Sion.Unul dintre ei a fost şi David Baron (1857-1926) care a înţeles că Isus este Mesia. El a participat la prima conferinţă sionistă din 1897 şi a văzut acolo începutul adunării „oaselor uscate” din Ezechiel 37. Era încredinţat că Israel va fi „pri­mul născut din carne” (va lua fiinţă ca naţiune) şi apoi „se va naşte din duh” (va experimenta renaşterea spirituală). Faptul că Israel este născut din carne, nu şi din duh, înseamnă că  problema naturii păcă­toase a lui Israel nu va fi rezolvată pâ­nă când nu va ajunge să recunoască că Isus este Mesia. Aşadar, nu trebuie să ne surprindă faptul că în Israel nu toate sunt în ordine, dar putem observa lucruri admirabile: absorbţia imigran­ţilor din toată lumea, încercarea de a implementa cetăţenilor – evrei cât şi arabi – noţiunile statului de drept şi drepturile omului în moduri care nu există în ţările arabe din jur.

Israelul a făcut adevărate minuni în ceea ce priveşte agricultura, a dez­voltat tehnici de cultivare a regiunilor aride ce au fost împărtăşite lumii întregi; a desco­perit adevărate mira­cole în domeniul medicinii, tehnologiei şi este dispus să acorde ajutor medical tuturor arabilor din Orientul Mijlociu. Există şi lucruri greşite. În multe aspecte ale statului secular sunt reflectate valorile decadente ale democraţiilor vestice şi nu legea lui Dumnezeu: o rată mare a avortu­rilor, faptul că Tel Aviv‑ul reprezintă capitala homosexualilor din Orientul Mijlociu. Mulţi evrei ultra-religioşi care se folosesc de sistemul politic pentru a‑şi finanţa propriul stil de viaţă, studiind în yeshiva (academii rabinice iudaice care predau tradiţiile omeneşti şi nu Cuvântul lui Dumnezeu), nu plătesc taxe şi sunt scutiţi de serviciul militar – fac presiuni ca să-şi impună normele legaliste de conduită, complet opuse iubirii, îndurării şi dreptăţii oglindite în Tora. Nu poate fi negat faptul că au existat probleme în modul cum Israelul s-a raportat faţă de  de populaţia arabă. În acelaşi timp însă, majoritatea criticilor lui Israel omit să amintească de atitudinea majorităţii arabe din regiune care a dorit încă din prima zi de existenţă a statului Israel nimicirea acestuia.

Imediat după naşterea sa ca stat, în 1948, şase ţări arabe au atacat Israelul cu scopul de a‑l distruge complet. Mai târziu, Gamal Abdel Nasser – preşedintele Egiptului şi conducător al Republicii Unite Arabe (uniune dintre Egipt şi Siria, 1958-1961) – a încurajat mass‑media să răspân­dească lozinci care instigau la ură împotriva evreilor şi distrugerea statului Israel, una dintre cele uzate fiind „Aruncaţi‑i pe evrei în mare!”. A urmat un conflict armat între Israel şi alianţa formată de statele arabe Egipt, Siria şi Iordania. În urma victoriei militare asupra coaliţiei arabe, Israelul a ocupat Fâşia Gaza, Peninsula Sinai, Platoul Golan şi Cisiordania (West Bank). Acest război, cunoscut sub denumirea de „Războiul de Şase Zile” a fost cel de-al treilea conflict armat arabo‑israelian. După război, Israel s-a oferit să înapoieze teritoriile câştigate în schimbul unui tratat de pace, însă la Conferinţa Ligii Arabe de la Khartoum din 1968 arabii au răspuns cu trei de „NU”: „NU păcii,  NU negocierilor, NU recunoaşterii Israelului”.

În 1964 a fost înfiinţată Organizaţia pentru Eliberarea Pales­tinei (OEP), când s‑a şi adoptat programul „Carta Palestiniană” ce preciza, printre altele, ca fiind ilegală constituirea statului Israel (Art. 19), afirma dreptul unic al poporului palestinian la teritoriul întregii Palestine, stabilind că acest drept trebuie obţinut numai pe calea luptei armate împotriva Israelului şi făcea apel la eliminarea sionismului din Palestina şi din întreaga lume (Art. 15)  În ciuda apelurilor repetate ale israelienilor, „Carta Palestiniană” nu a fost revocată decât în 1993, prin Acordurile de la Oslo. În 1974, OEP a adoptat un plan de strategie  în etape a luptei împotriva Israelului numit „Phased Policy” prin care se urmărea, pas cu pas, înfiinţarea unei entităţi palestiniene în fiecare teritoriu din care Israel ar alege să se retragă. Cu toate acestea, Israelul a fost dispus să negocieze un acord cu preşe­dintele OPE, Yasser Arafat, la Oslo şi să accepte, în principiu,  soluţia celor două state, prin care Israelul urma să acorde, în etape, autonomie palestinienilor din teritoriile ocupate în 1967.

În prezent Israelul s-a retras din Gaza şi  negocierile pentru înfiin­ţarea unui stat palestinian în Cisiordania (regiunile Iudeea şi Samaria) au stagnat. Din acest moment teritoriile încep să fie aca­parate de forţele islamiste care vizează distrugerea Israelului: Hamas, în Gaza şi Hezbollah, în sudul Libanului – regiuni din care s‑au reluat atacurile cu rachete asupra Israelului. Astăzi, Fatah, facţiune majoră a OEP, se află la conducerea Autorităţii Palestiniene din West Bank (Cisiordania) unde mijloacele media şi sistemul educaţional inoculează ură faţă de statul Israel şi evrei şi îşi declară în mod deschis scopul de a elimina statul Israel şi a-l înlocui cu un stat palestinian cu graniţele cuprinse între râul Iordan şi Marea Mediterană. De fapt, problema relaţiilor cu arabii este oglindită în profeţiile biblice care descriu o perioadă de mari frământări prin care va trece Israel în zilele din urmă.

10830543_941318565893088_1294275712892526632_o

În Psalmul 83 citim despre un timp viitor în care ţările vecine Israelului vor face următorul apel: Veniţi”, zic ei, „să-i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel! Deşi Scriptura ne face cunoscut faptul că încercările acestor ţări de a distruge Israelul vor eşua, profeţiile zilelor din urmă  subliniază că acest aspect va căpăta o dimensiune mondială – Ezechiel 38-39 prooro­ceşte că o alianţă formată din mai multe ţări, inclusiv Persia (Iran) va acţiona împotriva lui Israel, însă fără izbândă, căci Israel va ieşi învin­gător datorită intervenţiei divine de „pe munţii lui Israel.”(Vezi următorul articol)

Daniel 9:27 şi Isaia 28:14-22 descriu o falsă acţiune de pace care va genera şi o perioadă de mare necaz. Punctul central al acestui proces va fi statutul Ierusalimului –o piatră grea pentru toate popoarele (Zaharia 12:12-13). Profeţiile biblice atrag atenţia şi asupra perioadelor tulburi prin care vor trece ţările din jur, când Damasculva ajunge un morman de dărâmături (Isaia 17:1), iar în Egipt va fi război civil, foamete şi (Egiptul) va fi dat în mâinile unui domnitor crud. (Isaia 19). Toate acestea sunt în concor­danţă cu situaţia actuală din regiune. Profeţiile atrag atenţia asupra unei perioade de mare necaz care va precede revenirea lui Mesia dar şi de o revărsare a Duhului Sfânt. Pasajul în care Ezechiel descrie războiul lui Gog şi Magog se încheie cu următoarele cuvinte Şi vor şti că Eu sunt Domnul Dumnezeul lor care-i lăsasem să fie luaţi prinşi de război între neamuri şi care-i strâng iarăşi în ţara lor; nu voi mai lăsa pe niciunul din ei acolo şi nu le voi mai ascunde faţa Mea, căci voi turna Duhul Meu peste casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezechiel 39)

În Ioel 2 este proorocit că revăr­sarea Duhului Sfânt va urma după atacul unei armate sosite de la miază­noapte. Mai precis, Zaharia 12 face cunoscut că…Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns (Isus Mesia). Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic cum plânge cineva pe un întâi născut. (Zaharia 12:10). Apoi în ziua aceea, se va deschide casei lui David şi locuitorilor Ierusalimului un izvor pentru păcat şi necurăţie.(Zaharia 13:1)

Toate acestea se vor împlini prin acceptarea lui Yeshua/Isus ca Mesia, când Duhul Sfânt va fi turnat peste poporul evreu în zilele din urmă ale acestui veac. Citim în Zaharia 14 că Domnul se va arăta în Ierusalim într-o perioadă critică, de mare necaz, când jumă­tate din populaţia oraşului va fi dusă în robie Domnul Se va arăta şi va lupta împotriva acestor neamuri… Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor – acelaşi loc din care Isus s-a înălţat la ceruri (Fapte 1) şi în care Biblia spune că se va întoarce. El va veni ca Rege al Regilor şi Domn al Domnilor şi va pune capăt vremii neamurilor ;va domni peste ţările lumii dintr-un Ierusalim restaurat,   centrul de unde Mesia va conduce lumea în acea eră a păcii şi dreptăţii prevăzută de profeţi (Isaia 2:1-4).

Analizând aceste date, afirmăm că  revenirea actuală a poporului evreu în ţara lui Israel este în perfectă armonie cu profeţiile din Biblie şi un semn al apropiatei reveniri a lui Isus Mesia. Prin urmare, ar trebui vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că răscumpărarea noastră se apropie (Luca 21:28). Această răscumpărare este pentru evrei şi neamuri numai prin Isus/Yeshua Mesia, care vine să judece lumea cu dreptate şi să îndepli­nească toate făgăduinţele promise lui Israel.

 

Sursa: https://luminaultimelorzile.wordpress.com

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Stiri Extreme

Stiri Extreme: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate.

Contact: office@stiri-extreme.ro