DOSAR RC/ PĂPUȘARUL. Cine e cel mai protejat miliardar mafiot cu afaceri în România ajuns ieri pe banca acuzaților

by loading... Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Ion Nicolae, George Copos, Ovidiu Tender, Frank Timiș, Remus Truică sunt doar câteva dintre numele devenite celebre prin averile acumulate după 1990. Despre ei […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

loading...

Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, Ion Nicolae, George Copos, Ovidiu Tender, Frank Timiș, Remus Truică sunt doar câteva dintre numele devenite celebre prin averile acumulate după 1990. Despre ei (și mulți alții asemenea lor), dar și despre modul în care au făcut bani s-au scris romane întregi și s-au făcut și filme. Există însă un miliardar, un miliardar printre cei mai bogați din lume, care a influențat viața economică, politică și socială din România cel puțin în aceeași măsură precum cei amintiți. Anchete despre afacerile lui au mai fost publicate pe ici, pe colo, dar numele și influența lui nefastă sunt mult, mult mai puțin cunoscute la noi. Asta chiar dacă este implicat în câteva dintre cele mai mari scandaluri post-decembriste: Afacerea Roșia Montană, marile tunuri imobiliare din București (în frunte cu proiectul Planorama), Dosarul Retrocedărilor ori Dosarul RAFO Onești. Pe cât este de greu de estimat la câte miliarde de dolari se ridică averea lui, la fel e de greu de aflat în ce măsură acestea au rezultat în urma combinațiilor mafiote din România și câte din implicarea în alte scandaluri și chiar conflicte civile din Sierra Leone, Congo, Guineea…

Controlul asupra Evz

Dosarul Retrocedărilor a readus în prim-plan numele unuia dintre miliardarii celebri ai lumii, Beniamin (Beny) Steinmetz. În primă instanță, procurorii români au obținut un mandat internațional de arestare pentru Steinmetz, care a fost însă anulat în mod ciudat de un judecător de la Înalta Curte (mai multe detalii despre judecătorul care a anulat mandatul, aici). Scandalul Panama Papers a scos și el la lumină alte documente care îl leagă pe Steinmetz de România: devalizarea și punerea pe butuci a Combinatului RAFO Onești și alte afaceri murdare cu terenuri în București (vezi aici și aici). Într-o anumită măsură numele multi-miliardarului israelian era cunoscut în România și până acum, prin afaceri care promiteau investiții de sute și chiar miliarde de dolari, dar care s-au dovedit niște uriașe tunuri – proiecte imobiliare în București și proiectul minier de la Roșia Montană, unde, din 2009, una din firmele lui Steinmetz a achiziționat un pachet principal de acțiuni.

Afirmația că Beny Steinmetz era (și încă este) cunoscut în România doar într-o anumită măsură, se referă la faptul că uriașa lui influență lui nefastă asupra economiei, politicii și societății autohtone nu a fost reflectată nici pe departe în presa autohtonă pe cât ar fi fost necesar. Acest lucru are, la rândul lui, o explicație: după ce Evenimentul zilei a început să publice articole despre afacerile lui Beny Steinmetz în România și implicarea lui în conflicte civile din Sierra Leone și Congo, Stenimetz a ajuns să preia, prin Dan Andronic, controlul asupra Evenimentul zilei. Nu doar că articolele de investigație privitoare la afacerile lui Steinmetz au fost șterse de pe ediția online a Evenimentului zilei, dar ziarul a devenit una dintre principalele instituții media care au atacat ani la rând activiștii și mâna de jurnaliști care au continuat să scrie critic despre Afacerea Roșia Montană. De asemenea, după preluarea prin Dan Andronic, Evenimentul zilei a devenit tribuna numărul unu de atac la adresa societății civile care îl încurca pe Steinmetz.

Că sprijinul unui alt miliardar celebru, George Soros, acordat societății civile din România era exacerbat și catalogat ca fiind malefic în Evenimentul zilei, nu era deloc întâmplător: peste tot în lume ong-uri, firme de investigație sau jurnaliști care au ca domenii de activitate democrația, lupta anti-corupție, libertatea de exprimare, drepturile civile, implicarea civică ori investigațiile s-au lovit de afacerile lui Steinmetz. Cum fundațiile lui George Soros sunt printre principalii finanțatori ai acestor activități, faptul că Steinmetz a cheltuit masiv pentru a-l denigra pe Soros nu reprezintă o surpriză. Presa britanică a relatat pe larg despre un litigiu din 2013, când Steinmez a dat în judecată o companie de PR pe care o angajase pentru a-l ataca pe Soros, pentru că nu și-a făcut treaba!

Cât e de bogat?

Și, totuși, cine este acest omnipotent Beny Steinmetz? Averea lui este greu de estimat și nu e greu de înțeles de ce. Cele mai ”zgârcite” estimări vorbesc de 2 miliarde de dolari, în timp ce cele mai generoase ajung la 9 miliarde. În 2011, Top Forbes îl credita cu 6 miliarde de dolari, dar trei ani mai târziu, ”doar” cu 3,5 miliarde. Desigur, e vorba de afacerile la vedere. Mă rog, și termenul ”afaceri” trebuie înțeles într-o accepțiune destul de largă. Pentru că ”afacerile” lui Steinmetz includ înțelegeri cu dictatori sângeroși, implicare în conflicte și războaie civile, înșelăciuni și, pur și simplu, nerespectarea și încălcarea contractelor încheiate și a promisiunilor publice făcute! Informațiile de mai jos nu reprezintă o premieră și le-am mai prezentat în ultimii ani. Le reiau cu speranța că în contextul creat de Dosarul Retrocedărilor și Scandalul Panama Papers sunt cititori noi care vor să afle cine este acest personaj. Cea mai mare parte a acestor informații au fost publicate în articole din Evenimentul zilei (înainte de a fi șterse de pe ediția online), The GuardianThe New Yorker și The Financial Times și VoxPublica.

Conform istoriei romanțate, Beny Steinmetz și-ar fi început cariera în 1977, la vârsta de 21 de ani, după demobilizarea din armata israeliană, când a ajuns la Anvers unde ar fi învățat meseria de șlefuitor de diamante. Adevărul este, însă, mai puțin prozaic. De fapt, alături de fratele lui, au moștenit firma Steinmetz Diamond Group, înființată de tatăl lor, și care se ocupa de comercializarea diamantelor. Ideea de afaceri a lui Steinmetz a fost aceea de a controla nu doar comercializarea diamantelor, ci întreg lanțul, începând cu exploatarea lor. Astfel a ajuns în Namibia, Angola, Botswana, Congo și Sierra Leone, țări care aveau în comun în anii 80 și 90 ai secolului trecut nu doar bogăția în diamante și în alte resurse minerale, ci și corupție la cel mai înalt nivel. De la diamante, miliardarul israelian și-a diversificat activitatea la cupru, cobal, minereu de fier, aur, petrol și gaze. Cum arată însă afacerile lui Steinmetz?

”Afaceri” în Sierra Leone și Congo

În 2008, Evenimentul zilei a publicat materiale ample despre BSG și afacerile ei din România, la acea dată compania activând la noi în țară în domeniul imobiliar și energetic. În acel an BSG (Beny Steinmetz Group) a fost implicată într-o serie de incidente sângeroase în Africa. Violenţele s-au soldat cu numeroase victime civile în Republica Sierra Leone, supranumită „patria diamantelor“. Sursa conflictului din Sierra Leone era însă mai veche, ”războiului diamantelor” cauzând moartea a 2,5 milioane de oameni.

”Prin Koidu Holdings, miliardarul israelian Beny Steinmetz a concesionat, pe 25 de ani, aşa-zisul „Koidu Kimberlite Project“ – adică marile câmpuri diamantifere din aria oraşului Koidu, reşedinţa districtului Kono, renumit pentru minele sale de pietre preţioase. Exploatările sunt la suprafaţă, iar imaginile cu băştinaşi care scormonesc noroiul râurilor fac parte din rutină. Până în 2002, districtul Kono a fost epicentrul războiului civil care timp de zece ani a transformat micul stat vest-african în abator uman. Bilanţul genocidului: 2,5 milioane de morţi. Controlul industriei diamantifere a reprezentat, practic, miza conflictului care a făcut din Sierra Leone o uriaşă groapă comună.”, se arăta în articol.

Protestele localnicilor față de Koidu Holdings au început în decembrie 2007, firma fiind acuzată că nu şi-a respectat clauzele sociale prevăzute în acordul încheiat cu guvernul. Ziarul Awareness Times, din Freetown, consemna atunci: sierraleonezii scandează lozinci împotriva companiei şi cer stoparea activităţii din minele concesionate. Poliţia intervine în forţă. Bilanţul: zeci de victime din rândul populaţiei băştinaşe.

În octombrie 2008, jurnaliștii de la Evenimentul zilei au discutat cu John Yambasu, guvernatorul provinciei Kono şi consilierul-şef al preşedintelui sierraleonez Ernest Bai Koroma. Acesta acuza, la rândul lui, că Koidu Holding nu și-a onorat obligațiile pe care și le-a asumat prin contractul semnat cu guvernul din Sierra Leone. Guvernatorul John Yambasu a descris și viaţa populaţiei: nu au drumuri, nu au sisteme de canalizare şi nici măcar apă potabilă. Cu zece dolari se hrăneşte o familie întreagă timp de o săptămână. „Relaţia dintre populaţie şi compania lui Steinmetz a degenerat în lupte de stradă“, afirma Yambasu, învinovăţind compania Koidu Holdings, „care a pus mâna pe cele mai valoroase diamante din lume fără să dea nimic“.

Guvernatorul acuza compania lui Beny Steinmetz că şi-a extins minele în zonele locuite, dar nu a asigurat strămutarea oamenilor: „I-a lăsat pe drumuri, deşi în contractul cu guvernul scrie clar că trebuia să ridice case în care să-i mute, nu să-i lase fără acoperiş“. „Nu putem uita că au murit oameni din cauza acestei corporaţii. E sângele african pe diamantele extrase din locurile unde în trecut erau casele oamenilor!“, a mai spus și guvernatorul districtului Kono.”

Aceeași corporație BSG a fost acuzată și de înșelarea statului Congo, în cauză fiind tot exploatările miniere. Un raport guvernamental din Congo precizează că activitatea derulată de grupul BSG prin intermediul companiei DRC Cooper and Cobalt Project (DCP) dezavantajează statul african. În DCP, israelienii s-au asociat strategic cu statul congolez prin Compania Naţională de Minerit – „Gecamines“ (25% din acţiuni). Şi astfel, prin decret prezidenţial, DCP a primit în concesiune, pe 35 de ani, minele congoleze şi dreptul de exploatare a oricărui tip de substanţă minerală, de la diamante la cobalt. Numai din sudul ţării (Kananga şi Tilwezembe), DCP poate extrage 6.881.931 de tone de cupru şi 510.280 de tone de cobalt. Sandra Merloni Horemans a semnat acordul de asociere cu societatea de stat congoleză, în numele BSG. Acord care va fi renegociat.(sursa: evz.ro) E vorba de aceeași Sandra Merlono Horemans al cărei nume o regăsim în Dosarul Retrocedărilor, ca administrator al SC Reciplia SRL, firma lui Remus Truică și Tal Silberstein, folosită pentru a prelua terenurile revendicate de Paul Lambrino (zis și Paul de România).

 

În 2008, investigații despre afacerile oneroase ale lui Beny Steinmetz erau publicate în Evenimentul zilei. După ce ziarul a fost preluat de partenerul lui Steinmez, Dan Andronic (oficial în 2012, în mod real, se pare că din 2011), aceste articole au fost șterse din arhiva ediției online. S-au înmulțit însă atacurile la adresa societății civile care, într-un mod sau altul, deranjau combinațiile în care era implicat și Steinmetz.

Lovitura uluitoare

Mult mai celebră a devenit, la nivel mondial, lovitura fabuloasă dată de Beny Steinmetz în Guineea. Cu o investiție într-un program de explorare (o investiție teoretică, valoarea zăcământului fiind, de fapt, cunoscută) estimată la 165 milioane de dolari, Steinmetz a pus mâna, în 2008, pe un uriaș zăcământ de fier în Guineea. Doi ani mai târziu, compania lui vindea 51% din concesiune pentru suma de 2,5 miliarde de dolari. Chiar și pentru cei mai mari jucători și aventurieri din domeniul exploatării resurselor minerale, lovitura a fost considerată a fi absolut uluitoare. Cum aveau să demonstreze ulterior anchetele private, cele ale FBI și ale Departamentului de Justiție al SUA, ori cele ale jurnaliștilor, Steinmetz dovedise, o dată în plus, lipsa absolut oricărui scrupul și disponibilitatea de încălca toate regulile pentru a pune mâna pe zăcământ.

“Magnatul, soţia dictatorului şi afacerea de 2,5 miliarde de dolari din Guineea” (“The tycoon, the dictator’s wife and the $2.5bn Guinea mining deal”) este titlul unui amplu material publicat pe 30 iulie 2013 de The Guardian în ediţia online. Articolul prezenta cu lux de amănunte modul în care Steinmetz a pus mâna pe rezerve minerale impresionante in Guineea.

Imaginea capitalei Conakry scoate în evidenţă diferenţele majore dintre hotelurile strălucitoare care îi găzduiesc pe directorii companiilor europene, din Australia şi Brazilia şi viaţa localnicilor care colectează resturi din “gropile de gunoi plutitoare”, de pe malul Atlanticului. Din aceste hoteluri strălucitoare, afaceriştii închiriază avioane pentru a ajunge la siturile îndepărtate, cu rezerve abundente de diamante, aur, uraniu, minereu de aluminiu şi bauxită. “Această ţară este un exemplu aproape clasic de ceea ce unii numesc “paradoxul abundenţei”: Gunineea se află deasupra unora dintre cele mai importante rezerve minerale neexploatate din lume, în timp ce oamenii ei trăiesc în mizerie, fără apă curată, electricitate, educaţie sau infrastructură”, scriu reporterii The Guardian.

Explicaţia e simplă: majoritatea acestor rezerve minerale au ajuns în mâna unor companii străine, contra unor sume, de cele mai multe ori derizorii, în special în perioada conducerii autoritariste a generalului Lansana Conté (1984-2008). Oficial, Lansana Conté a lansat un program de reforme economice (inclusiv devalorizarea monedei şi reducerea cheltuielilor guvernamentale), cu sprijinul şi aprobarea Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi o deschidere către naţiunile occidentale pentru încurajarea investiţiilor străine. În anii 2000, s-a dovedit însă că regimul lui nu era în mod esenţial diferit de al predecesorului Ahmed Sékou Touré. În august 2006, Human Rights Watch a prezentat un raport de 30 de pagini, în care erau condamnate încălcările drepturilor omului în Guineea. Câteva luni mai târziu, în noiembrie 2006, Transparency International a actualizat indicele anual de corupţie. Guineea se plasa pe locul al doilea în lume (după Haiti) în topul celor mai corupte ţări din lume. Conform raportului Transparency International, companiile străine “sunt în imposibilitate de a funcţiona în Guineea fără a plăti mite uriaşe oficialilor guvernamentali cu funcţii înalte, dar dacă sunt prinşi că fac acest lucru se pot confrunta cu acţiuni în justiţie în ţările lor de origine”.

“Steinmetz, cel mai apropiat alb de dictator”

Cunoscând această stare de fapt, Beny Steinmetz a ajuns în Guineea în ultimele zile ale regimului lui Lansana Conté. “Beny Steinmetz, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, a venit aici, spun sursele, cu o misiune clară. “Beny Steinmetz a vrut să se asigure că era cel mai apropiat om alb de președintele Conté,”, a declarat un fost consilier prezidențial al lui Lansana. Magnatul, de asemenea, a vrut, și a obținut, dreptul la exploatarea minelor din Simandou – un lanț muntos care conține milioane de tone de minereu de fier. Conform unor estimări, minereul din Simandou ar putea genera in jur de 140 de miliarde de dolari în următorii 25 de ani, mai mult decât dublarea PIB-ul țării”, notează “The Guardian”. “Până acum bogățiile din Guineea au fost exploatate într-un mod aleatoriu, de care a beneficiat un număr mic de persoane în țară. Responsabilitatea pentru această stare de lucruri o are Lansana Conté, al cărui guvern a fost caracterizat nu numai prin “abuzuri sponsorizate de stat și represiune”, ci şi de “o incriminarea tot mai mare a statului”, în care activele au fost sechestrate și exploatate de către colaboratorii săi apropiați”, conform raportului Human Rights Watch (din 2011 n.a.).

“Regimul Conté a acordat inițial dreptul de exploatare firmei anglo-australiene Rio Tinto, în anii ‘90. În 2008, Rio Tinto a fost îndepărtată – în ceea ce se spune că a fost unul dintre actele finale de guvernare ale dictatorului înainte de moartea sa – iar jumătate au fost acordate BSGR (Beny Steinmetz Group, compania lui Beny Steinmetz – n.a.). Tranzacţia a fost remarcabilă nu numai pentru că expertiza BSGR era, mai degrabă, în exploatarea diamantelor şi nu în extragerea şi exportul minereului de fier, ci şi pentru că premiul strălucitor de la Simandou a costat compania atât de puţin: în loc să plătească Guvernului Guineei pentru concesiune, aceasta a investit 165 de milioane de dolari într-un program de explorare în zonă. Acest lucru nu reprezintă o practică neobişnuită în domeniu, iar BSGR insistă că a făcut această investiţie “fără nicio garanţie a succesului”. Regiunea era însă cunoscută ca fiind foarte bogată în minereu de fier, iar valoarea concesiunii a devenit clară în aprilie 2010, când BSGR a anunţat că a vândut 51% din pachetul de acţiuni – adică un sfert din minereul de fier din munţi – companiei braziliene de minerit Vale. BSGR şi Vale au format o companie joint-venture, VBG, care ar urma să extragă aproximativ 2.000 de tone de minereu pe an, şi care a promis să suporte şi un miliard de dolari pentru a construi o cale ferată pe care să fie transportat minereul pe coastă. Preţul plătit de Vale pentru tranzacţie: 2,5 miliarde de dolari.

Chiar şi în lumea speculatorilor minieri din Africa, acordul a fost considerat ca fiind uluitor. Pentru o investiţie de doar 165 de milioane de dolari, BSGR-ul lui Steinmetz şi-a asigurat o valoare a activelor de aproximativ 5 miliarde. Un veteran al mineritului din Africa, citat în presa financiară, spunea că Steinmetz a luat “jackpot”-ul. Cu toate acestea, multor afacerişti din regiune nu le-a venit să creadă. Reacţia miliardarului african din telecomunicaţii Mo Ibrahim nu a fost atipică: “Cei din Giuneea care au făcut asta sunt afacerişti idioţi sau criminali?”, a întrebat el. “Sau ambele?””. Conform celor de la The Guardian, răspunsul trebuie căutat în preajma fostului dictator.

“În perioada regimului Lansana Conté prospectorii resurselor minerale au avut acces la preşedinte tot mai mult prin intermediul celor patru neveste, dăruindu-le cadouri generoase şi mită pentru a obţine favoruri. “Toate soțiile lui Lansana Conté au fost implicate în tranzacții miniere și de afaceri”, a declarat Abdoul Rahamane Diallo, coordonatorul programului pentru Guineea al Open Society Initiative for West Africa, și specialist în comerț la ambasada SUA în timpul regimului Conté. În special o soție a fost favorizată de către președintele bătrân: al patra și cea mai tânără mireasa a lui, Mamadie Touré. “Mamadie a fost considerată ca soţia cea mai influentă – a trăit în orașul natal unde locuia Conté, este tânără, a fost aproape de el, a avut o influență reală”, a spus Diallo. “Orice ar fi vrut oamenii să aducă în Guineea, orice ar fi vrut să scoată, trebuia să treacă pe la una din soţiile sale””.

Indignarea populară

După primele alegeri integral democratice din Guineea, din decembrie 2010, noul preşedinte, Alpha Condé (unul dintre principalii opozanţi ai lui Lansana în timpul regimului), a promis că va pune capăt anilor de corupţie şi de guvernare proastă şi, de asemenea, că va examina îndeaproape controversatele proiecte ale predecesorilor săi cu marile companii miniere. Departamentul de Justiţie al SUA s-a alăturat Guvernului din Guineea pentru a stabili dacă cea mai profitabilă şi controversată dintre aceste afaceri – concesionarea zăcămintelor din Simandou – s-a făcut cu încălcarea legii americane privind practicile de corupţie a firmelor înafara SUA şi a legii împotriva spălării banilor. Acest lucru a dus la investigarea lui Steinmetz de către FBI. Conform The Guardian, Steinmetz neagă cu fermitate că ar fi plătit orice mită sau că ar fi comis alte infracţiuni. Steinmetz spune că nu e vorba de BSGR, ci de o companie înregistrată în Guernsey, controlată prin intermediul trustului familiei. Magnatul insistă că acuzaţiile sunt “absurde” şi sunt înrădăcinate “în invidia pentru marele lui succes”. The Guardian trece în revistă şi indignarea publică provocată de această afacere. “Oamenii sunt indignaţi de ceea ce s-a întâmplat cu BSGR şi sunt mobilizaţi”, a declarat Abdoulaye Bah, un jurnalist de la cel mai popular site de afaceri naţional, “Guineea News”. “Se vorbeşte despre asta la radio, se scrie în ziare. Nimeni nu se înţelege ce s-a întâmplat, dar sunt siguri că în cazul Simandou şi a tuturor celorlalte contracte miniere există o mare corupţie. Toată lumea ştie că atunci când acordul a fost făcut Conté era bolnav și nu mai deţinea controlul”.

Sprijin de la Blair, Soros şi FBI

Cel puţin la nivel declarativ, Alpha Condé a început reconstruirea ţării şi folosirea minelor ca sursă de venituri în acest scop. În acest sens, Alpha Condé a cerut sfatul Iniţiativei de Guvernanţă a Africii, condusă de fostul premier britanic Tony Blair şi miliardarului american George Soros. “Cu guvernele din partea de vest (a Africii – n.a.) cântând imnul din aceeaşi foaie şi cu Blair şi Soros promiţând sprijin public, noul preşedinte a avut în mod clar nişte aliaţi puternici”, notează The Guardian. “Guvernul Condé a elaborat un nou cod de minerit, destinat să combată corupția și să ofere o mai mare protecție a mediului. După mai multe revizuiri, un investitor în Conakry a declarat noul cod ca fiind “excelent”. Cu ajutorul lui Soros, Condé a angajat avocați din SUA şi anchetatori cu experienţă în investigarea afacerilor corupte. Aceste persoane au asistat o comisie de anchetă stabilită în Conakry. De asemenea, din luna ianuarie FBI-ul a fost convins că ar trebui să investigheze afacerea Simandou, pentru a stabili dacă legile din SUA au fost încălcate.”

“Pe măsură ce munca comisiei de anchetă a progresat, au apărut rapoarte în The Financial Times şi, ulterior, în The New Yorker care acuză faptul că o serie de cadouri de lux şi plăţi au fost făcute către rudele şi asociaţii lui Lansana Conté înainte de moartea lui, precum şi către conducerea militară de scurtă durată care i-a urmat. În acestea sunt incluse şi o miniatură a unei maşini de Formula 1, încrustată cu aur şi diamante, care i-a fost dată unui fost ministru. BSGR a răspuns la această acuzaţie spunând că mașina nu ar fi valorat mai mult de 2.000 de dolari, și a fost dată Ministerului Mineritului, nu unui individ, într-o ceremonie care a avut loc în public. Comisia, anchetatorii şi FBI au început să caute documente care ar pune în lumină modul în care concesionarea pentru Simandou a fost încheiată.”

Angajatul BSGR, arestat de FBI

“În martie (2013 – n.a.) un asociat al lui Steinmetz, Frederic Cilins, de 50 de ani, de naţionalitate franceză, a contactat văduva lui Conté, Mamadie Touré, la casa ei din Jacksonville, Florida. Ce Cilins nu știa era că Touré fusese deja abordată de către FBI, și fusese de acord să coopereze cu ancheta. Apelul telefonic a fost înregistrat, iar atunci când Touré s-a întâlnit cu Cilins la o cafenea din aeroportul Jacksonville şi încă de trei ori ulterior, avea cu ea microfoane. După întâlnirea finală, când urma să urce la bordul unui avion pentru Miami, Cilins a fost arestat. Când a auzit de arestare, BSGR a căutat să minimalizeze orice conexiune între companie şi Cilins. Ian Middleton, purtătorul de cuvânt al lui Steinmetz la Powerscourt, o firmă de PR din Londra, a declarat: “Cilins nu este un agent al companiei lui Steinmetz”. Cu toate acestea, uterior, Powerscourt a recunoscut că Cilins a fost anterior angajat al BSGR în Guineea.

După prima apariţie în faţa Curţii a lui Cilins, FBI a depus o plângere oficială în instanţă, în care sunt arătate motivele pentru arestarea lui. Documentul face trimitere la faptul că o altă persoană este, de asemenea, în curs de investigare. În document e descrisă o conversație telefonică în care Touré se presupune că l-a întrebat Cilins dacă un individ identificat ca “CC-1” a fost de acord cu plata pe care ea urmează să o primească. Se presupune că Cilins a răspuns: “Desigur.”. Atât ziarul israelian Yediot Aharonot, cât și The New Yorker au au prezumat că CC-1 – sau “co-conspirator numărul unu” – a fi Beny Steinmetz. Persoane care sunt familiarizatecu ancheta au afirmat pentru The Guardian că presupunerea este corectă.

 ***

Sub un copac, cu dictatorul

The New Yorker a oferit detalii suplimentare în acest scandal: modul în care se poziţionează afaceriştii cu polticienii şi războiul dus Beny Steinmetz împotriva George Soros.

“Generalul Lansana Conté, dictatorul care a condus Guineea înainte ca Alpha Conde să ajungă preşedinte, era celebru pentru corupţie: el se referea la miniştrii săi, nu fără afecţiune, numindu-I “hoţi” (…) În 2008, după mai mult de două decenii de putere, el era foarte bolnav, refuzând să mai apară în public. Atunci când o făcea, era sprijinit de gărzile de corb şi de aghiotanţi, care de mai multe ori făceau spectacol, aplecându-se să-I şoptească la ureche, chiar şi atunci când era evident, pentru un observator atent, că el dormea.

În această perioadă, Steinmetz a zburat la Conrakry şi s-a întâlnit cu Conté, stând vorbă cu generalul sub un copac de mango. Conté a fost conştient că BSGR a achiziţionat drepturile de explorare a două mici parcele de teren la Simandou, acolo unde alţii din industria extractivă nu s-au gândit să cerceteze. În 2006, unul dintre angajaţii lui Steinmetz l-a apelat din vârful unui munte, folosind o conexiune mobilă prin satelit, şi i-a spus: “Beny, nu pot să cred. Stau pe atât de mult fier aici, că nu ai nicio idee”. După acest succes generalul Conté a început să se joace cu ideea de reîmpărţi depozitul de la Simandou. Nu după mult timp a deposedat Rio Tinto de concesiune şi a acordat BSGR licenţa de a explora jumătate din Simandou. La două săptămâni după ce Conté a semnat acordul, a murit.

Câteva ore mai târziu, o lovitură de stat militară a instalat regimul unui tânăr căpitan de armată, Moussa Dadis Camara. Junta a fost o perioadă de coșmar pentru Guineea. În septembrie 2009, în timpul unui miting de opoziție la un stadion din Conakry, soldații guvernului au masacrat mai mult de o sută și cincizeci de demonstranți. SUA evacuat cea mai mare parte a personalului său de la Ambasadă, iar Curtea Penală Internațională a descris violența ca o crimă împotriva umanității. Dar BSGR a rămas pe loc. La invitaţia căpitanului Dadis a zburat la Conakry cu cei doi fii ai săi. La rândul lui, Steinmetz l-a invitat pe Dadis în Israel, pentru a participa la nunta fiicei lui, sărbătorită cu peste o mie de invitaţi. Dadis a transmis însă regretele lui că nu poate participa.

Pentru Steinmetz, această cultivare a juntei s-a dovedit a fi doar angajamentul de neclintit al companiei sale în Guineea. “Am pus banii în pământ, într-un moment în care oamenii au crezut că am înnebunit”, declara ulterior Steinmetz, pentru “Financial Times”. BSGR şi junta au ajuns în cele din urmă la un acord asupra modului în care compania ar putea exporta minereul de fier. A fost eliminată varianta cosntruirii unui port de adâncime sau a unei linii de cale ferată pentru transportul minereului până pe coasta Guineei. În schimb, BSGR a optat pentru o variantă mai ieftină: exportul de minereu prin Liberia, care avea deja infrastructura necesară. Ani la rând, Guvernul din Guineea rezistase unui astfel de scenariu pe care îl propusese iniţial Rio Tinto. Ca o concesie, BSGR a promis investirea unui miliard de dolari într-o linie de transport feroviar pentru călători în Guineea.

În decembrie 2009, un consilier l-a împuşcat pe căpitanul Dadis în cap. Dadis a supravieţuit atentatului, dar a fugit din ţară, puterea fiind preluată de un guvern interimar. Încă o dată, Steinmetz a rezistat în haos, iar în aprilie 2010, a zburat la Rio de Janeiro, pentru a finaliza acordul de 2,5 miliarde de dolari cu Vale. Apoi s-a oprit la un şantier naval în Chile, pentru a verifica progresele înregistrate la un mega-iaht a cărui construcţie o comandase acolo”.

***

În război deschis cu preşedintele

În septembrie 2011, Steinmetz a răspuns şi invitaţiei lui Alpha Conde de a se întâlni la Conakry. “De ce eşti împotriva noastră? Ce am făcut greşit?”, l-ar fi întrebat Steinmetz pe preşedinte. “Nu am nicio problemă personală cu tine”, a răspuns Conde. “Dar trebuie să apăr interesele Guineei”. Steinmetz nu s-a împăcat după întâlnire. Dag Cramer, unul dintre directorii BGSR cu care reporterul de la “The New Yorker” a discutat, a motivat acţiunile lui Steinmetz ca o auto-apărare în faţa acuzaţiilor care i-au fost aduse. “Perceperea lui (Steinmetz – n.a.) ca fiind un om cinstit e crucială. În afacerile cu diamante (principala sursă a bogăţiei lui Steinmetz – n.a.) o strângere de mână este mai importantă decât un contract”, a explicat Cramer. În ce constau însă acţiunile lui Steinmetz până în acel moment? În campanii mediatice de defăimare a lui Alpha Conde, ca răspuns la campaniile de defăimare la adresa lui.

Încă din 2010, angajaţii BSGR au susţinut ideea că Alpha Conde ar fi “furat” alegerile prin colaborarea cu susţinători bogaţi din Africa de Sud, vorbind şi de o mită colosală de 700 de milioane de dolari. În discuţiile cu reporterul de la The New Yorker, prietenii lui Steinmetz îl asemănau pe Conde cu Robert Mugabe şi Mahmoud Ahmadinejad. (“Atât Centrul Carter, cât şi reprezentanţi ai Uniunii Europene, care au monitorizat alegerile, au constatat că, în ciuda unor neregularităţi procedurale, victoria lui Conde a fost “credibilă” şi “corectă””, precizeată The New Yorker). La rândul lui, Steinmetz a fost ţinta unor zvonuri legate de implicarea BSGR într-un atentat împotriva lui Conde.

“După întâlnirea dintre Steinmetz şi preşedinte, din 2011, BSGR şi-a extins campania împotriva lui Conde, şi a apelat la compania FTI, cu sediul în Palm Beach, dar cu operaţiuni în întreaga lume. FTI practică o formă agresivă de relaţii publice, care nu vizează doar suprimarea articolelor negative din mass-media la adresa clienţilor lor, ci şi plantarea de ştiri defavorabile pentru adversarii clientului. Un purtător de cuvânt al FTI a criticat procesul de revizuire a Guvernului din Guineea, încurajând jurnaliştii să prezinte poveşti negative despre Conde. Preşedintele a început să se confrunte cu relatări negative în presă legate de întârzierea stabilirii datei alegerilor parlamentare şi despre tranzacţii aparent dubioase făcute de oameni apropiaţi de el, inclusiv fiul său, Mohamed Alpha Conde.

În interiorul firmei FTI, decizia de a lucra pentru Steinmetz a provocat însă discordie. În 2012, compania a angajat un nou director executiv pentru a supraveghea o parte din conturile clienţilor din Africa şi atunci s-a aflat că firma îi reprezintă pe Steinmetz şi Dan Gertler – un alt mogul al diamantelor israelian, care a fost implicat în tranzacţii controversate în Republica Democratică Congo. Noul director executiv a protestat şi apoi a demisionat. Mark Malloch-Brown, fost secretar general adjunct al Organizației Națiunilor Unite, este acum preşedinte FTI pentru Orientul Mijlociu și Europa. La rândul lui s-a arătat preocupat şi îngrijorat că reputaţia companiei ar putea fi afectată de asocierea cu Steinmetz şi, la începutul lui 2013, a decis încheierea relaţiei.

Conducerea BSGR a fost exasperată. Cum problemele societăţii s-au acumulat, Steinmetz şi colegii lui au început să-şi direcţioneze atacurile împotriva lui George Soros, care a finanţat ancheta iniţială a lui Conde şi a plătit DLA Piper (care, de asemenea, a anchetat cazul Simandou – n.a.). Soros a mai sponsorizat şi Revenue Watch, organizaţia care l-a asistat pe ministrul Nava Toure în revizuirea Codului minier din Guineea, şi a sprijinit Global Witness, un grup de monotorizare anti-corupţie, care a vizat activtăţile lui Steinmetz în Guineea. Directorii BSGR au ajuns la concluzia că Malloch-Brown a reziliat contractul la cererea unui vechi prieten: Soros. ”Cramer mi-a arătat un document intern, intitulat “The Spider”, în care Soros şi Conde sunt reprezentanţi ca fiind centrul unei reţele de influenţă, şi în care Soros e identificat ca “duşmanul lui din Israel”. Firma i-a trimis lui Soros o scrisoare agresivă, în care se spune: “Noi nu mai putem păstra tăcerea, premiţându-vă să schilodiţi neîncetat compania noastră şi cu rea-intenţie să ne demolaţi investiţiile”.”, nota reporterul The New Yorker.

La începutul anului 2013, avocaţii lui Steinmetz i-au trimis o scrisoare lui Malloch-Brown, cerându-i să recunoască faptul că e o “vendetă personală”  împotriva lui Steinmetz şi să-şi asume scuze oficiale. Când Malloch-Brown a refuzat, BSGR l-a dat în judecată pe Malloch-Brown şi FTI. Procesul a fost soluţionat până la urmă în afara instanţei, fără reţinerea unor ilegalităţi comise de Malloch-Brown sau FTI.

”Când l-am întrebat pe Soros despre Steinmetz,  a insistat că nu are nicio pică pe el. Ca filantrop, Soros a fost mult timp angajat în promovarea transparenţei şi limitarea corupţiei, finanţând numeroase organizaţii din aceste domenii. Este adevărat că unele dintre aceste grupuri au convergenţe, în ultimul timp, cu privire la activităţile lui Steinmetz. Acest lucru poate însemna că Soros este obsedat de Steinmetz sau poate însemna că Steinmetz este corupt.”

The New Yorker

***

Oamenii lui Steinmetz în Afacerea Roșia Montană

The New Yorker prezintă, în articolul menţionat, şi alte numeroase amănunte din cadrul anchetei FBI în cazul Simandou, unele dintre ele prezentate şi în articolul din The Guardian, din această săptămână. Un amănunt extrem de important (pentru România) e apariţia, în mod constant, a numelui lui Dag Cramer în diferitele articole din presa internaţională. Din aceste articole, rezultă dincolo de orice dubiu, că este persoana care reprezintă grupul lui Steinmetz în gestionarea scandalului din Guineea. Lucru explicabil şi prin faptul că Dag Cramer este director al Vale BSGR Guineea, compania rezultată după ce BSGR a vândut 51% din operaţiunile din Simandou către Vale. Dag Cramer este însă, în acelaşi timp, şi unul dintre directorii importanţi din board-ul lui Gabriel Resources, compania care controlează Afacerea Roşia Montană, fiind şi CEO al BSG Capital Markets, prin care Steinmetz deţine pachetul de acţiuni de la Gabriel.

În board-ul Gabriel Resources, Beny Steinmetz are și un alt reprezentant celebru, Alfred Gusenbauer, fost cancelar al Austriei. La rândul lui Alfred Gusenbauer nu este legat de România doar prin reprezentarea lui Steinmetz în conducerea Gabriel. Fostul cancelar austriac este și CEO al Strabag, compania câștigătoare a unor importante contracte de construire de autostrăzi în România , cea care ar fi făcut parte și din consorțiul care ar fi trebuit să construiască și tronsonul Comarnic-Brașov pentru o sumă exorbitantă. Reacțiile dure din mass-media și de pe rețelele sociale au oprit însă acest din urmă tun (detalii despre Afacerea Comarnic-Brașov și Alfred Gusenbauer, aici). Pentru a închide cercul, Gusenbauer este și membru al Consiliului Științific al Institutului ”Șincai” al PSD, alături (printre alții) de Adrian Năstase – premierul al cărui șef de cabinet a fost Remus Truică.

***

Afacerile imobiliare

Grupul lui Steinmetz și-a dezvoltat afacerile imobiliare din România prin subsidiara Seven Hills, care și-a asumat construcția de apartamente şi vile în Bucureşti, Corbeanca, Săftica şi Ploieşti. Legăturile Seven Hills cu lumea politică autohtonă au fost nediscriminatorii. Cel care le-a facilitat dezvoltările din România a fost Remus Truică, fost director al cancelariei premierului Adrian Năstase (PSD), dar și membru al Cabinetului Tăriceanu (PNL). Principalul prieten s-a dovedit a fi însă Adriean Videanu, primar al Capitalei între 2007 și 2008, perioadă în care divizia imobiliară a BSG și-a extins afacerile în București.

Prin Seven Hills, Steinmetz a început, în 2006, numeroase proiecte imobiliare. După șase ani, într-un articol despre marile eșecuri imobiliare în România, realizat de ”Capital”, Steinmetz figura la loc de frunte. ”Miliardarul Beny Steinmetz (56 de ani), cu activităţi în industria diamantelor, este prezent pe piaţa imobiliară locală prin firma Seven Hills, divizie a grupului BSG. Compania a cumpărat în 2006, pentru 14 milioane euro, proiectul rezidenţial West Park din Militari, început de Rom Canada. Proiectul trebuia să ajungă la 1.400 de apartamente, însă a rămas doar la prima fază, care cuprinde circa 200 de locuinţe. Reprezentanţii miliardarului vorbeau, în 2007, despre încă un proiect în Pantelimon, cu 1.000 de apartamente, un altul în zona Cotroceni, încă două în Săftica şi Corbeanca, cu 2.000-3.000 de vile şi unul în Ploieşti, cu 250 de locuinţe. Cele cinci proiecte presupuneau investiţii de 500 milioane euro, însă până acum nu a fost finalizat niciunul”. În total, Steinmetz anunțase, de fapt, investiții de 1 miliard de dolari în România. Conform Capital, până în 2013 investise… 14 milioane.

***

Desigur, toate cele prezentate mai sus sunt doar o parte din afacerile și modul de a face afaceri al lui Beny Steinmetz. Cel mai probabil, viitorul va scoate la iveală și alte detalii despre acest miliardar și – ce ne interesează mai mult – despre influența lui asupra României.

 

Sursa: .romaniacurata.ro

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Stiri Extreme

Stiri Extreme: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate.

Contact: office@stiri-extreme.ro