Doctor biofizician: „Cu fiecare nou partener sexual, o femeie îşi scade cu 10% şansa de a avea o familie fericită”

Distribuie!by Publicăm astăzi a doua parte a interviului acordat de Virgiliu Gheorghe, biofizician şi doctor în bioetică, Evenimentului Zilei. El susţine că fi ecare nou partener sexual îi scade unei […]
Distribuie!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Publicăm astăzi a doua parte a interviului acordat de Virgiliu Gheorghe, biofizician şi doctor în bioetică, Evenimentului Zilei. El susţine că fi ecare nou partener sexual îi scade unei femei cu 10% şansele de a avea o viaţă de familie fericită, dar şi faptul că un stil de viaţă foarte permisiv erotic le aduce pe acestea în stări de depresie. Virgiliu Gheorghe spune că Biserica a devenit o ţintă pentru promotorii libertăţilor sexuale absolute pentru că un individ care se supune lui Dumnezeu nu poate fi controlat

Evenimentul Zilei: Se observă în ultimii ani o promovare excesivă a ideii de sexualitate. Afectează cu ceva societatea?

Virgiliu Gheorghe: În primul rând copiilor le distruge copilăria. Aceasta pentru nivelul ridicat de atracţie pe care îl exercită, care le slăbeşte atenţia şi motivaţia de a mai face altceva. Pe urmă, pornografia însoţită cu masturbarea juvenilă

la care ajung, din păcate, foarte mulţi, le afectează major sistemul nervos şi organismul, le sleieşte puterile şi, deşi tineri cu vârsta, îi face să devină mai neputincioşi fizic decât bătrânii şi mai lipsiţi de bucuria de a trăi decât un om bolnav grav ce îşi aşteaptă moartea. Toată cultura aceasta a erotismului excesiv, a promiscuităţii naşte în noua generaţie un imens sentiment de descurajare şi deznădejde, căci aici te duc lucrurile acestea, mai ales când promiscuitatea sexuală debutează la o vârstă fragedă. În şcolile româneşti astăzi încă din primele clase ale gimnaziului se consumă pornografie, iar aceasta pentru că nimenila nivelul organelor în drept nu este dispus să pună stop acestui flagel. În acest context, orice reformă a învăţământului românesc nu va avea nici un efect, fiind mai mult un praf în ochi decât intenţi areală de a rezolva ceva.

– De ce totuşi nu se face nimic la nivelul instituţiilorstatului? Oare nu conştintizează situaţia?

– Cine să o facă? Câtă cercetare se mai face în România? Şichiar de au mai rămas câţiva oameni la Institutul de studiiale Educaţiei nu ţine cont nimeni de părerea lor. Pe de altă parte, există imense presiuni venite din direcţia ideologică din partea unor organisme internaţionale sau pe uşa din dos. Toată nebunia asta cu educaţia sexuală, cu transgenderismul etc. nu are ca scop decât iniţierea cât mai din timp a copiilor în tema sexualităţii, dar nu în sensul prevenirii, ci mai degrabă a dezvoltării comportamentului erotic promiscuu. Gândiţi- vă că în ghidul privind educaţia sexuală emis de Organizarea mondială a sănătăţii se cere ca de la patru ani să li se vorbească copiilor despre masturbare, iar puţin mai târziu să fie îndemnaţi să-şi mângâie trupul, cu alte cuvinte să se excite. Vă pot pune la dispoziţie documentul, pentru că cei mai mulţi când aud aşa ceva nu cred că este posibil. Dar lucrurile acestea au fost anticipate de Aldous Huxley în Brava lume nouă, care, deşi era publicată iniţial în 1932, amintea de faptul că în viitor copiii vor fi iniţiaţi în practicile sexuale din primii ani de viaţă, sexul şi drogul fiind prinicipalele mijloace de control al individului într-un alt fel de societate concentraţionară, cea a statului magic.

– Dar asupra adolescenţilor care este efectul acestei culturi a erotismului?

– Pornografia şi masturbarea îi afectează pe toţi, ele duc la dependenţă şi astfel este distrusă viaţa sexuală a individului, cu efecte teribile pentru sănătatea sa biologică şi mentală. Gândiţi-vă că statisticile de acum vreo 10 ani arătau că în Statele Unite 70% dintre bărbaţi şi 30% din femei consumau pornografie şi 12% întruneau condiţiile unor dependenţe puternice de pornografie. Adică nu puteau să trăiască nici o zi fără un consum excesiv. Se poate vorbi mult pe tema aceasta. Dar să luăm de pildă doar creşterea frecvenţei relaţiilor sexuale cu persoane diferite. Acest lucru scade fetelor, potrivit studiilor desfăşurate în America, probabilitatea de viaţă lungă de familie şi fericită. De pildă studiul arăta că relaţiile cu 5 bărbaţi diferiţi ale unei femei fac ca aceasta să nu mai aibă mai mult de 30% şanse de viaţă lungă de familie şi fericită. Deci creşte probabilitatea divorţului.

„Femeia nu se simte bine când este posedată, ci când este asumată”

Evenimentul Zilei: Cu fetele acestea „flower power” care îşi trăiesc tinereţea la maxim ce se întâmplă?

Virgiliu Gheorghe: Este foarte greu pentru ele. Dar în lumea aceasta nu este nimic iremediabil, ele pot fi ajutate. Există studii care arată că viaţa sexuală creşte rata de depresie. Ideea este următoare: în momentul în care femeia are relaţii cu foarte mulţi bărbaţi înlăuntrul ei nu se simte bine pentru că ea caută o intimitate emoţională, caută o asumare, caută un bărbat responsabil. Cu cât trece timpul şi nu găseşte aceste lucruri, având parte doar de relaţii pasagere, ea începe să sufere. „Soft-ul” ei îi transmite „e ok, faci sex, te simţi bine”, dar ea suferă şi de multe ori nici nu îşi dă seama de ce suferă. Am văzut câteva studii care dovedesc faptul că femeia nu caută sexualitate. Ele spun că femeia se simte satisfăcută sexual când consumă alcool pentru că alcolul dezinhibă, deci nu mai simte presiunea conştiinţei. Femeia nu se simte bine să fie posedată, ea doreşte să fie asumată, iubită, chiar dacă la nivelul mentalităţii pe care o asumă nu ar părea aceasta. Dar în adâncimea, în lăuntrul ei, nu în soft-ul de la suprafaţă, ci în „hard-ul” ei profund aceasta doreşte dragostea. Una este „soft-ul” inoculat de cultură, prin mod de viaţă şi mentalitate, şi alta este „hard-ul”. Dacă aduci un „soft” pe un „hard” care nu îl suportă foarte bine, mai devreme sau mai târziu, se va vedea că se strică „hard-ul” şi omul se îmbolnăveşte.

– De aici vin şi regulile societăţilor din trecut, care aveau o atitudine foarte conservatoare faţă de sexualitate?

– În nicio cultură mare din lumea aceasta nu se accepta ca femeia să aibă o relaţie sexuală cu un bărbat înainte căsătoriei. Ei nu aveau studii ştiinţifice, dar se bazau pe observaţii emipirice pentru a-şi menţine societatea ‚sănătoasă. Studiu făcut prin anii 70 arăta că în anumite societăţi unde femeile pot întreţine relaţii sexuale cu o mulţime de bărbaţi şi copii aparţin comunităţii – e vorba de culturi foarte primitive, cele mai multe din insule sau zone foarte izolate, acolo nu există conceptul de dragoste. Astfel că cercetătorii au concis că dragostea este legată de pudoare, de fidelitate, şi mai ales de alegerea aceasta a unui partener pentru întreaga viaţă. Când sexul este liber şi femeile mai mult dezbrăcate, atracţia sexuală ecranează persoana prin amplificarea dorinţei sexuale la bărbat, care nu mai vede în femeie decât un obiect de satisfacere imediată a plăcerii. Asta se întâmplă în cultura noastră astăzi. Trăim astfel, după cum anticipa McLuhan o tribalizare a culturii moderne.

– Care este situaţia în cazul bărbaţilor?

– La bărbat nu e aşa. Bărbatul poate să aibă relaţii sexuale cu mai multe femei şi pe urmă să iubească o femeie până la finalul vieţii. Dar nu se ataşează de partenerele sale sexuale cum se ataşează femeia de bărbatul cu care întreţine o relaţie trupească. De aceea când un bărbat află că nevastă-sa s-a ataşat emoţional de altul nu consideră neapărat un dezastru, dar dacă află că s-a culcat cu altul, chiar şi ca aventură, fără să îl iubească, e foc şi pară. În schimb, dacă femeia află că soţul s-a îndrăgostit de alta e distrusă, dar dacă află că s-a dus şi s-a culcat cu altă femeie poate în multe cazuri chiar să se facă că nu ştie, atâta timp cât soţul tot la ea se întoarce.

– De unde vine diferenţa?

– Există un standard mult diferit în relaţionare, tocmai pentru că în cazul femilor contează enorm ataşamentul emoţional, iar pentru bărbat contează foarte mult curăţenia femeii, să fie numai a lui. De aceea, observă şi studiile, când bărbaţii vor să se căsătorească caută o femeie cu un nivel de permisivitate sexuală mic, dacă se poate şi virgină. Dacă vrea să se distreze caută una cu permisivitate maximă.

– Credeţi că face parte dintr-un proiect promovarea acestor libertăţi sexuale?

– Absolut. Revoluţia sexuală este promovată intensiv. Freud este cel care a pus bazele psihologice sau psihanalitice ale acestei revoluţii, Kinsey a dat temeiurile sociologice, mai mult, iar Şcoala de la Frankfurt a fundamentat ideologia revoluţiei sexuale şi a lansat oficial programul politic al promovării agresive a erotismului complet liberalizat. Marcuse, de pildă, a lansat în perioada hipiotă lozincile: „dragoste, nu război” sau „facem dragoste pe tunuri”, dar dragostea aici înseamnă de fapt sex. Citiţi „Eros şi civilizaţie” a lui Herbert Marcuse şi veţi vedea că de la Freud până la ideologii şcolii de la Frankfurt există un fir roşu în istorie în promovarea revoluţiei sexuale, fir care duce în ultimă instanţă la transgenderism, exact la ceea ce observa Jean Baudrillard în cartea sa „Societatea de consum”. Hipersexualizarea, spunea el, va duce la Non-sexualitate, adică la negarea sexualităţii, ceea ce se întâmplă astăzi cu promovarea aceasta a homosexualităţii. Sexualitatea din acest punct de vedere, relaţia sexuală este numai cea existentă între bărbat şi femeie. În rest este vorba numai de excitaţie şi fantasme, deci de neuropsihologie şi imaginaţie, pentru că lipseşte cadrul firesc şi finalitatea, adică naşterea de copii pe care acesta îl presupune, chiar dacă nu o realizează întotdeauna.

– A prins cu ajutorul mass-media. Se ştie că nu numai Freud a fost făcut celebru prin presă, dar şi Kinsey, sau mai ales ideologii Şcolii de la Frankfurt. Când nimeni nu auzise de ei, iar teoriile lor revoltau întreaga populaţie a timpului, presa răsuna de laudaţii la adresa acestora. De fapt, presa i-a făcut celebri, presa i-a impus.

– Se observă un soi de agresivitate la adresa celor cu vederi conservatoare în mediile de socializare online. A ajuns aproape o ruşine să fii astfel …

– Da, pentru că nivelul de manipulare a atins cote foarte înalte. În societate oamenii care crează curente de gândire şi atitudine sunt puţini. Majoritatea sunt însă influenţaţi de aceştia. Asta se întâmpla în societatea tradiţională. Odată însă cu inventarea opiniei publice la începutul secolului al XX-lea, aceasta a preluat rolul învăţaţilor şi cărturarilor. Dar cine altul controlează opinia publică decât mass-media? Asta ne-o demonstrează Walter Lippmann în cartea sa Opinia Publică. Pe urmă, descoperirea efectelor de agendă, cultivare şi de spirală au arătat că practic în societate cei care controlează mass-media, controlează unde sunt concentrate gândurile populaţiei, comportamentele, concepţiile, atitudinile şi chiar concepţiile. Este foarte greu, aproape imposibil pentru omul obişnuit să nu fie manipulat atâta timp cât este expus masiv mass-mediei.
„În concubinaj există un permanent provizorat”

-De ce recomandă Biserica un concubinaj cât mai scurt?

– Noi ceea ce facem, ne face. Ne crează o deprindere, ne modelează subconştientul chiar. De pildă, viaţa în cuplu este diferită de viaţa de sine. Este un alt mod de a fiinţa. Astfel că acest mod se învaţă ca orice alt lucru în lumea acesta, te deprinzi cu el şi aşa vei trăi în cuplu cum te-ai învăţat. Ei bine, concubinajul ca viaţă de cuplu este complet diferit de viaţa de familie, ca mod de raportare psihologică, ca atitudine şi concepţie. Dacă te-ai învăţat cu el îţi va fi foarte greu să faci tranziţia către o familie. De pildă, în viaţa de familie bărbatul şi femeia se asumă reciproc cu gândul că vor rămâne împreună până la moarte. Nasc copii şi se îngrijesc, se dăruiesc unul altuia, ca şi cum celălalt face parte din propriul trup, din propria sa viaţă. Nu acelaşi lucru se întâmplă în concubinaj, unde există un permanent provizorat o neasumare responsabilă. Adică, dacă m-am supărat mâine îmi iau lucrurile şi am plecat. Am banii mei, am viaţa mea, în care celălalt nu este decât un accident. Practic, nu mă simt responsabil. Ei bine, tipul acesta de iresponsabilitate devine în concubinaj un mod de viaţă, un mod psihologic de a gândi relaţia cu celălalt. În momentul în care însă se căsătoresc ei continuă să fie tributari aceleiaşi mentalităţi pe care au exersat-o împreună în concubinaj de-a lungul timpului. Asta face ca noul statut al relaţiei să pară constrângător, stresant. Ar trebui să mă gândesc că sunt căsătorit şi trebuie să schimb perspectiva, dar nu se întâmplă aşa, eu mă comport la fel ca atunci când trăiam în concubinaj. Cu cât petrecem mai mult timp în concubinaj, cu atât va fi mai greu să ne schimbăm mentalitatea neasumativă când ajungem la căsătorie. Aceasta rezultă din întreaga literatură ştiinţifică care studiază concubinajul în paralel cu căsătoria.

– Există studii care să spună cât ar trebui să dureze o relaţie până la căsătorie?

– Cât mai puţin. Cu cât durează mai mult concubinajul cu atât scade şansa unei căsătorii fericite.

– Biserica este unul dintre promotorii unui mod tradiţional de constituire a unei familii. Credeţi că acesta este motivul pentru care în aceleaşi medii online a devenit o ţintă a atacurilor tinerilor?

– Biserica este o ţintă pentru că ea ţine de ordinea lumii, ordinea firească a lumii. Ea se împotriveşte, prin firea ei, tuturor curentelor acestora care susţin descompunerea societăţii. Atâta timp cât vectorul ideologic este cel de dezorganizare a tuturor axiologiilor nihilist în esenţă, Biserica devine un duşman. Ei vor să stăpânească individul, dar nu pot face asta atâta timp cât el se supune lui Dumnezeu şi Biserica este cea prin care Dumnezeu este prezent în istorie.

„Un om care a ținut postul este mult mai puternic la finalul lui”

Evenimentul Zilei: Suntem în perioada Postului Mare. Care este rolul acestuia?

Virgiliu Gheorghe: Este o perioadă în care faci un exerciţiu de voinţă, de luptă cu propriile tale slăbiciuni care au pătruns în firea ta. Asceza de la asta vine în limba greacă, de la exerciţiu. Este un exerciţiu prin care limitezi patimile şi lupţi pentru a-l dobândi pe Dumnezeu şi la final primeşti harul Lui şi se schimbă fiinţa ta. Schimbarea nu este un fenomen psihologic, ci unul duhovnicesc.

– Cum se simte un om la sfârșitul postului?

– Este un om mult înnoit, mult mai puternic, inclusiv fizic pentru că atâta timp cât tu nu mănânci proteină animală organismul începe să se curăţească. Mintea devine mai liniştită, scade nivelul de depresie, de anxietate, de irascibilitate, devii mai reflexiv, te bucuri mai mult de lucrurile simple. Chiar şi ştiinţa arată astăzi că postul negru este esenţial pentru procesul de vindecare în multe boli, mai cu seamă în cele cronice şi foarte grave. Premiul Nobel pentru medicină în 2016 a fost primit chiar pentru acest lucru, pentru faptul că japonezul Yoshinori Ohsumi a demonstrat că atunci când sunt lipsite de hrană, apare procesul de autofagie, adică celulele sănătoase le distrug şi le consumă pe cele bolnave. Vedeţi, postul este în firea lucrurilor, numai că noi, astăzi, sub presiunea culturii de consum şi a divertismentului, am pierdut în mare măsură acest bun simţ, această intuiţie a lucrurilor sănătoase în viaţa noastră.

„Cei mai mulți părinți nu știu care sunt problemele copiilor lor ”

Evenimentul Zilei: Sunteţi implicat în proiecte care să susţină familiile?

Virgiliu Gheorghe: Am iniţiat o Şcoală a Familiei prin care să putem să putem lărgi nivelul de înţelegere al părinţilor privind provocările la care sunt supuşi astăzi. Iniţiativa a început în urmă cu câţiva ani, iar acum suntem prezenţi în 20 de oraşe din ţară.

– Cum funcţionează?

– Sunt grupuri de 16-20 de persoane care participă la nişte traininguri pe metoda experienţială. Pe lângă prezentare, părinţii sunt implicaţi activ în tema respectivă. Se fac jocuri de rol ca să îşi consolideze un anumit mod de a vedea lucrurile şi să se cunoasă pe sine pentru că cei mai mulţi părinţi nu ştiu care sunt problemele copiilor lor sau nu ştiu care sunt problemele lor de relaţie. Sunt exerciţii care îi fac pe părinţi să conştientizeze care sunt valorile şi scopurile propriilor familii, modalităţile prin care să îşi ajute copiii, modalităţile prin care să se ajute unul pe celălalt. Sunt lucruri pe care un om într-o relaţie tradiţională nu avea nevoie să le înveţe pentru că nu erau atâtea provocări.

http://evz.ro/virgiliu-gheorghe-partener-sexual-femeie.html?v=347635&page=2

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Stiri Extreme

Stiri Extreme: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate. Contact: office@stiri-extreme.ro