„Curva” Pacepa – afacerea trădării

by   „Curva Pacepa“ este o sintagmă care nu îmi aparține, deși subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparținând unuia dintre cei mai influenți și mai importanți jurnaliști americani, David […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

 

„Curva Pacepa“ este o sintagmă care nu îmi aparține, deși subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparținând unuia dintre cei mai influenți și mai importanți jurnaliști americani, David Binder. Veteran al jurnalismului american de elită, personaj cu conexiuni la nivel înalt în administrația americană, celebru în presa mare, specialist în intelligence, autor al unor analize de profunzime ale spațiului (ex) sovietic, David Binder, o vedetă a nu mai puțin celebrului „The New York Times“, a executat în tușe rapide o schiță a lui Pacepa într-o prezentare critică apărută în 1988 la adresa „Orizonturilor Roșii“ – cartea de căpătâi a lui Ion Mihai Pacepa. Ziaristul american face ferfeniță cartea lui Pacepa, iar pe general – „hapyy hooker of the spy trade“ – îl punctează în cuvintele memorabile pe care le-am citat și eu.
În data de 24 iulie se împlinesc 30 de ani de când fostul consilier al lui Ceaușescu, Ion Mihai Pacepa, secretar de stat la MAI și adjunct al șefului DIE, a cerut azil politic în SUA. La începutul anului 2005, în ultimele momente ale mandatului de președinte al lui Ion Iliescu, Ion Mihai Pacepa își primea înapoi gradul de general – restituit de către Justiția noastră cea „imparțială“ și nesubordonată politic PSD-ului de nici un fel.

loading...

Iliescu, alt gen de curvă bolșevică, ucigaș al celui care i-a fost un fel de tată adoptiv, Nicolae Ceaușescu, în casa căruia a fost adăpostit și la picioarele căruia a dormit, l-a „servit“ pe colegul său „american“, Ion Mihai Pacepa, personaj care a avut un rol important în „lichidarea“ simbolică a lui Ceaușescu, desăvârșită peste ani de kaghebistul de serviciu Ion Iliescu.
Partea neplăcută în „terminarea“ lui Ceaușescu a fost nu atât împușcarea sa ci regia și producția – marca Moscow, care le-a atârnat de gât românilor, în eternitate, o moarte de Crăciun. Troica Brucan-Pacepa-Iliescu, alcătuită din personaje crescute la sânul mamei Rusia, i-a servit pe români cu o ciorbă de „revoluție“ otrăvită, care le produce vomă și astăzi, la trecerea termenului de 20 de ani de stupid people – sintagma celebră aruncată în scârbă poporului român de Silviu Brucan.

Brandul Pacepa – brandul „curvelor“ de pripas

General pe stil nou, curvă fericită sau nu – Ion Mihai Pacepa continuă să facă valuri, să ceară diverse lucruri românilor, să scrie și să acorde interviuri unor alte „curve“ mai mult sau mai puțin nefericite, să aducă profituri unor pseudo filozofi – autentici profitori ai regimurilor politice post decembriste, care îi tipăresc la fosta Editură Politică a PCR producțiile, pe scurt operațiunea de vampirizare a românilor continuă, sub marca Pacepa.

La umbra brandului Pacepa s-au adăpostit tot felul de personaje care au câte ceva în comun cu acesta – de la Tismăneanu și Liiceanu, la „caraghiosul Bădin“ (apud Traian Băsescu – n.n.) sau fosta meșteră de partid a TVR, Lucia Hossu Longin, care tot cerșește public de la Emil Boc, un post la CNSAS, cum a obținut și Marius Oprea, alt „pacepolog“ liberal.
Dezbaterea despre Pacepa are relevanță și reintroducerea sa pe gâtul românilor via GDS – vechi sălaș al sinistrului Silviu Brucan – a stârnit interes. Din aceste motive, redacția „Curentul“ va acorda în perioada următoare un spațiu consistent „dosarului Pacepa“ cu sprijinul ofițerilor de informații în rezervă și în retragere care ne-au pus la dispoziție, în exclusivitate, Dosarul special realizat de ei la 30 de ani de la trădarea fostului lor tovarăș.

Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe a decis anul acesta că spionii români au dreptul și chiar și obligația să vorbească, pe înțelesul tuturor, despre probleme sensibile ale țării, atâta timp cât amintirile lor nu afectează siguranța națională a României, dimpotrivă, o consolidează. Analizele foștilor spioni sunt cuprinse într-o revistă de circuit intern „Periscop“ ajunsă la al șaselea număr.  Imaginile, multe inedite, provin de la colegii noștrii „ziariști“ mai în vârstă.
„Curentul“ va prelua părți consistente din memoriile foștilor ofițeri și va compila date relevante din diferite alte surse externe – inclusiv și mai ales din  surse americane, oficioase sau oficiale de-a dreptul, deoarece caracterizări interesante cu privire la Pacepa „care are nevoie de o cură de sănătate“ („A health warning is warranted“) se regăsesc și în materiale publicate deschis de CIA.

Scenariul destrămării controlate a Imperiului sovietic și jocul intoxicării Vestului

Trădarea și „defectarea“ lui Pacepa are loc într-un context politic al epocii foarte interesant. La sfårșitul anilor ’70, URSS, uriașul pe picioare de lut, începea să se prăbușească. Economia era în decădere, ideologia comunistă era din ce în ce mai ferfenițită și peticită, după intervenția militară a URSS împotriva Cehoslovaciei, progresul tehnic stagna sau, mai bine zis, decădea, cercetarea abia subzista într-o izolare cruntă din cauza lipsei de utilaj competitiv și de idei practice, corupția, nepotismul și mediocritatea acoperiseră vârful sistemului administrativ și politic, popoarele gemeau sub autocrația unui regim care își epuizase resursele ideologice.
Riscul politic al trezirii popoarelor de capul lor devenea o realitate pentru liderii sovietici. Trebuia făcut ceva. Astfel, în structurile KGB-ului s-a născut și s-a copt ideea – susținută de un conclav de academicieni subordonați – reformării imperiului sau a reașezării pe noi baze ale unui nou imperiu, tot de popoare subjugate, dar cu aparența deschiderii față de Occident sub un regim formal liber, dar în esență totalitarist.

Într-o țară bolnavă ireversibil, cu o clasă de partid depravată și idiotizată de beția puterii, unica soluție era folosirea milioanelor de securiști, mult mai bine educați și disciplinați decât membrii activului de partid, loiali față de conducerea Aparatului militar care reunea la vârf toate serviciile și instituțiile cu comandă militară.
Miza era supraviețuirea sistemului în altă formă și împingerea popoarelor din arcul sovietic într-o nouă formă de control, un fel de robie benevolă, prin instituirea unei democraturi – un surogat de democrație în care controlul statal urma să se desfășoare prin intermediul agenților la vârf educați în Uniunea Sovietică. Scenariul s-a aplicat marginilor imperiului, inclusiv României.
Într-un interviu dat unui post de radio occidental prin anii ’80, Mihail Gorbaciov a și dezvăluit strategia sa: crearea de „fronturi populare“ (la noi Frontul Salvării Naționale) bineînțeles, sub conducerea discretă a KGB-ului, ca orice organizație din URSS…

Prin contrast, „România anilor ’70 era o țară cu importante succese diplomatice, fiind socotită atât ca un stat disident al comunității socialiste, cât și ca un emisar prețios în relația occidentului cu China. Legăturile strânse de ordin politic româno-american, dar și româno-vest-germane sau româno-franceze contribuiseră la crearea unui prestigiu al diplomației românești și, în primul rând, al liderului de la București, Nicolae Ceaușescu“. („Ion Mihai Pacepa în dosarele Securității“ – lucrare a cercetătorului CNSAS Liviu Țăranu“).
Circumstanțele „defecțiunii“ lui Pacepa sunt semnificative deoarece operațiunea ieșirii sale în decor are numeroase necunoscute, însă este asemuită tot de către unii analiști americani cu operațiunile de inducere în eroare prin jocul dezinformării, introdusă de defectori sovietici de tipul lui Anatoli Golitsyn – defectori mai mult sau mai puțin voluntari cu telecomandă la Moscova care au contribuit la un uriaș joc al intoxicării Occidentului de către sovietici.

Ziarul „Curentul“ continuă prezentarea opiniilor foștilor colegi ai adjunctului șefului Departamentului de Informații Externe, Ion Mihai Pacepa, cu privire la „defectarea“ fostului consilier al familiei Ceaușescu. Pe parcursul acestei luni, când se împlinesc 30 de ani de la momentul „rebrănduirii“ lui Pacepa, publicația noastră va trece în revistă elemente și date inedite ale „dosarului Pacepa“, cu concursul Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe și al redactorilor revistei de specialitate „Periscop“, editată de membrii Asociației. Menționez că titlul acestui extins material dedicat celui supranumit „Curva“ Pacepa este inspirat de o sintagmă care nu îmi aparține, deși subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparținând unuia dintre cei mai influenți și mai importanți jurnaliști americani, David Binder, veteran al jurnalismului american de elită, specialist în intelligence. Cum îl punctează foștii săi colegi vom vedea în cele ce urmează…

Astăzi – mărturia unui fost ofițer de informații

Fostul ofițer de informații Andrei Zărnescu, care în acea perioadă își desfășura activitatea în cadrul rezidenței legale a României din R.F. Germania, descrie pentru colegii ziariști de la „Periscop“ circumstanțele momentului dispariției lui Pacepa (intertitlurile și selecția textului aparțin redacției „Curentul“):

– Domnule Zărnescu, sunteți, am putea spune, unul dintre martorii oculari ai dispariției lui I.M. Pacepa… unul dintre primii ofițeri…
– Da, este adevărat. Cunosc cazul în desfășurarea lui, întrucât imediat după constatarea dispariției lui I.M. Pacepa, în dimineața zilei de 28 iulie 1978, la rezidența din R.F. Germania s-a constituit o Celulă de criză din care am făcut și eu parte.

Cum s-a descoperit dispariția și ce a cuprins, în linii mari, prima telegramă care anunța în Centrală acest eveniment?
– Prima reacție a fost de consternare… în dimineața zilei de 28 iulie 1978, ofițerul desemnat să-l preia pe adjunctul șefului DIE de la un hotel situat în zona veche a orașului Köln, pentru a-l conduce la Aeroportul din Frankfurt/Main, a constatat că acesta nu este în cameră. Ușa era descuiată, televizorul în funcțiune, patul nefăcut și bagajul personal așezat pe noptieră.
Analiza acestor date a condus la următoarele variante posibile: răpire, aventură amoroasă cu urmări neprevăzute, hotelul fiind situat într-o zonă rău famată a orașului Köln, sau trădare. În prima telegramă transmisă în Centrală varianta trădării nu s-a menționat, considerându-se că este prematur pentru o asemenea concluzie.

– Ce a întreprins Celula de criză în continuare?
– Au fost luate măsuri specifice muncii de informații externe, pe care nu-mi propun să le dezvolt, și s-au declanșat investigații discrete în zona veche a orașului Köln, unde era situat hotelul în care înnoptase I.M. Pacepa. Cu fotografia acestuia în mână, au fost contactați barmani, picolițe, chelneri, oameni ai străzii etc., stabilindu-se că Pacepa fusese văzut în prezența a două persoane cu o seară înainte. Versiunea trădării începea să se contureze… în seara aceleiași zile, televiziunea locală a transmis o știre lapidară, potrivit căreia o înaltă personalitate din serviciile secrete din Est a schimbat fronturile.
Inițial, autoritățile vest-germane, îndeosebi Ministerul de Interne, au refuzat sistematic să ofere date despre situația adjunctului șefului DIE, susținând că întreprind măsuri pentru găsirea lui.

– Puteți să ne relatați despre luări de poziție din partea unor personalități vest-germane referitoare la trădarea lui I.M. Pacepa?
– Dintre toate luările de poziție, unele din ele extrem de politizate, un personaj important și demn de încredere, prin funcția ce o deținea, Günther Nollau, în acea vreme șeful Bundesamtes für Verfassungsschutz (Bfv), principalul serviciu de contrainformații vest-german, a făcut o declarație radiotelevizată pe care încerc să o redau din memorie: „…Cazul Pacepa este emblematic pentru țările socialiste… Este cunoscut faptul că acesta se afla în grațiile familiei prezidențiale din România. De la o vreme, I.M. Pacepa a devenit indezirabil pentru motive mai mult sau mai puțin cunoscute. El se aștepta să fie demis. Noi cunoaștem (n.a. Bfv) că un demnitar socialist care se bucură de avantaje deosebite, când este schimbat din funcție, eventual degradat, nu mai are nicio șansă să se mai ridice. Pacepa cunoștea acest lucru și, ca urmare, a hotărât să schimbe fronturile…“

– Cum a început urcușul lui Pacepa și cum de a ajuns în apropierea familiei prezidențiale?
– Ion Mihai Pacepa a avut o carieră fulminantă în DIE începând din anii ‘50, care a culminat cu funcția de adjunct al șefului DIE. A colaborat cu consilierii sovietici în perioada respectivă, cum de fapt au făcut și alți colegi de-ai săi, conform ordinelor și legilor de atunci. S-a evidențiat prin viclenie și ușurință în a face relații și, mai ales, determinare pentru a ajunge pe căi lăturalnice, prin relații, în grațiile șefilor.

După retragerea consilierilor sovietici și întreruperea totală a colaborării cu KGB, Nicolae Ceaușescu a ordonat unele schimbări și în cadrul serviciilor de informații și contrainformații românești. Schimbările respective s-au făcut ca urmare a neîncrederii în structurile de informații românești, considerând că prin aplicarea principiului rotației cadrelor, în vogă în acea vreme, poate să exercite un control mai eficient asupra acestora.

„Înlăturarea elementelor alogene din serviciu“

Schimbarea a început, mai întâi, cu înlăturarea elementelor alogene din serviciu și apoi cu schimbarea din funcții a unor șefi. Cea mai spectaculoasă schimbare, intervenită abia în primăvara anului 1978, a fost aceea a generalului Nicolae Doicaru din funcția de șef al DIE și înlocuirea sa cu Alexandru Dănescu, specializat în probleme de înzestrare-logistică și fără tangențe cu munca operativă.

Generalul Pacepa reușise, prin acțiuni bine țintite, ca acordarea de cadouri costisitoare, îndeosebi bijuterii, publicarea în străinătate a unor cărți laudative la adresa cuplului prezidențial etc., să capete încrederea soției lui Nicolae Ceaușescu, fapt ce i-a adus numirea ca adjunct al DIE. După înlocuirea lui Nicolae Doicaru, I.M. Pacepa a intrat într-un con de umbră, Elena Ceaușescu făcându-l responsabil de unele imperfecțiuni și neîmpliniri, mai ales în organizarea și realizarea unor acțiuni de imagine a cuplului prezidențial cu ocazia unor vizite efectuate în străinătate.
De circa 2-3 ani, I.M. Pacepa era angrenat într-un proiect, coordonat direct de Nicolae Ceaușescu, care viza producerea în România a unor avioane în colaborare cu concernul multinațional Focker. În virtutea acestui mandat, generalul Pacepa făcea dese deplasări în străinătate, îndeosebi în R.F. Germania, astfel că a intrat în legătură cu multe persoane dubioase, unele dintre acestea cunoscute sau suspicionate că făceau parte din servicii de informații străine.

După părerea mea, angrenarea lui I.M. Pacepa în acest proiect, având în vedere funcția pe care o avea, a însemnat o mare eroare din partea puterii de atunci.
Adjunctul șefului DIE era, însă, destul de abil și perspicace să constate că situația lui devenea din ce în ce mai complicată și că urma să fie demis din funcție. A profitat de ultima vizită în Austria și R.F. Germania, hotărând să trădeze. Personal cred că a acționat în pripă, hotărându-se să facă acest lucru cu ocazia ultimei sale misiuni în Austria și R.F. Germania.
În timpul acestei vizite, sub pretextul cunoașterii activității specifice a unor subordonați, i-a chestionat și și-a făcut notițe cu nume de persoane, acțiuni în desfășurare etc. În calitatea ce o avea, de adjunct al șefului DIE, aceste date putea să le cunoască din țară sau, în situația că fusese recrutat cu mai mulți ani în urmă, să le fi furnizat deja. Acest argument, cât și cele menționate mai sus, mă fac să cred că Pacepa a trădat în 1978, fiind speriat de perspectiva demiterii și chiar de tragerea lui la răspundere penală.

„Îl bănuiesc pe Pacepa ca fiind omul rușilor și nicidecum al occidentalilor“

Ion Mihai Pacepa a hotărât să trădeze fără să se facă asupra lui presiuni fizice sau psihice, ci pur și simplu sub imperiul schimbării din funcție și al pierderii privilegiilor ce decurgeau din aceasta.
În aprilie 1978 am purtat, la București, o discuție cu șeful structurii de contrainformații externe din DIE, pe care l-am informat și cu unele aspecte din cadrul rezidenței românești din R.F. Germania, care, în opinia mea, creau o vulnerabilizare acută a activității specifice și impuneau măsuri urgente de remediere. De fapt, în viziunea mea, situația contrainformativă din Germania era ca o bombă cu ceas, despre care nu știam când și sub ce formă va exploda.
Printre altele, i-am raportat și despre prezența generalului Pacepa în Germania federală (prezentându-i chiar un grafic al deplasărilor acestuia din ultimii doi ani), primind un răspuns de genul: „eu nu ți-am dat niciodată ordin să-l urmărești pe șeful nostru“, menit evident să mă intimideze.
După ce i-am explicat că informațiile despre adjunctul șefului DIE le-am obținut colateral și nu în mod premeditat, șeful structurii de contrainformații externe a afirmat, cam cu jumătate de gură: „eu îl bănuiesc pe Pacepa ca fiind omul rușilor și nicidecum al serviciilor de informații occidentale“.

Ziarul „Curentul“ continuă prezentarea opiniilor foștilor colegi ai adjunctului șefului Departamentului de Informații Externe, Ion Mihai Pacepa, cu privire la „defectarea“ fostului consilier al familiei Ceaușescu.
Și cadre în rezervă ale SRI ne-au contactat pentru a ne pune la dispoziție informații care completează profilul „curvei“ Pacepa, o sintagmă care nu îmi aparține, deși subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparținând unuia dintre cei mai influenți și mai importanți jurnaliști americani, David Binder, veteran al jurnalismului american de elită, specialist în intelligence. Materialul de astăzi provine de la generalii de brigadă în rezervă Marian Ureche și Aurel Rogojan – fost șef de cabinet al generalului Iulian Vlad, cel care a coordonat ancheta trădării lui Pacepa, în urmă cu 30 de ani. Intertitlurile și selecția materialului ne aparțin.

Cazul Pacepa în viziunea fostelor cadre SRI

Generalul Mihai Ion Pacepa menționează în memoriile sale că ar fi intrat în serviciul de informații în anul 1946 și că prima sa misiune ar fi fost să se infiltreze în bandele care acționau la vremea respectivă în munți.
În 1956 se afla la post în R.F.G., ca ofițer acoperit în cadrul reprezentanței comerciale. Există unele date din care rezultă că în această primă parte a carierei sale ar fi fost sprijinit de KGB. Mai multe surse semnalează că în această perioadă ar fi fost racolat și de vest-germani. Simon Bela Titus, ofițer de informații în cadrul Marelui Stat Major, își informează superiorii. Informația lui Simon este confirmată de contraspionaj: “Pacepa fusese recrutat de sovietici și infiltrat în serviciul de contraspionaj german, devenind agent dublu, sovieto-german. Ulterior, americanii l-au preluat de la germani…“.

În 1958, Simion Turcu, ofițer D.I.A., semnalează că Pacepa ar fi fost racolat de B.N.D., având contacte cu Reinhard Gehlen care l-ar fi predat în legătura C.I.A.
În 1964, un alt ofițer, Vasile Moroșan, semnalează faptul că Pacepa ar fi fost recrutat de C.I.A. Generalul Doicaru – șeful lui Pacepa la vremea respectivă – își înștiințează subalternul în legătură cu informația primită. Alte două surse au semnalat aceeași situație, că Pacepa colaborează cu C.I.A. și cu aceste date Doicaru și-a informat subalternul.
Cu toate acestea, ascensiunea lui Pacepa continuă, el ajungând prim-adjunct al șefului D.I.E. Cum a reușit Pacepa această performanță? …“Rădăcinile ascensiunii lui Ion Mihai Pacepa în securitate au fost implantate de KGB, al cărui agent era“… în această perspectivă, o „coincidență“, pe care o subliniem, are darul de a confirma această apartenență.

Decapitarea contraspionajului

Informat de Doicaru în legătură cu sesizările referitoare la el, Pacepa a acționat ulterior, în direcția slăbirii unității de contraspionaj de care se simțea amenințat. Ca urmare, sprijinit de Doicaru, în 1973, contraspionajul va fi decapitat.
În 1978, Pacepa, aflat în R.F.G., solicită și primește azil politic în S.U.A. Succesul obținut de ruși este dublu: discreditarea lui Ceaușescu și zdruncinarea solidității și renumelui securității românești; plasarea unui om cu un statut și o credibilitate deosebită (aflat în legătura serviciilor secrete occidentale din anii 1956-1960) prin care să se obțină sau să se confirme anumite informații și care ar putea servi unor obiective de dezinformare.

„Omul sovieticilor în anii ‘50“

Autorii, la rândul lor, au efectuat propriile investigații asupra relațiilor lui Pacepa cu serviciile secrete al Moscovei. Astfel, generalul (rezervă) A.B., în anii ‘50 șef al unui raion de securitate din zona petrolieră a Munteniei, ne-a relatat următorul episod:

„Locotenentul-major Pacepa, după studii inginer chimist, a fost la începutul activității sale din securitate șeful unui compartiment al Direcției de Contrasabotaj, ce avea în atribuții și protecția rezervelor secrete de petrol. Erau vremurile când puterea sovietică de ocupație jefuia, pur și simplu, România, secătuind-o de toate resursele. Lui Gheorghiu Dej i-a dat cineva ideea ca rezultatele a o seamă de prospecțiuni geologice să fie ținute secrete și, mai cu seamă, să fie închise și mascate o serie de exploatări de țiței. Această operație de protejare a resurselor de țiței a fost, însă, deconspirată, iar șeful consilierilor sovietici de la Ministerul Afacerilor Interne l-a amenințat pe ministrul Alexandru Drăghici cu moartea. Ca dovezi ale infidelității față de Moscova lui Drăghici i-au fost arătate situații și hărți ce priveau zonele petroliere excluse cooperării în cadrul „Sovrompetrol“ care, în mod expres, se stabilise să fie păstrate în siguranță de către securitate pentru a nu fi cunoscute de sovietici. Drăghici a ordonat imediat o anchetă în care m-a implicat direct, cunoscând foarte bine situația din teren a acestor zăcăminte, la fel după cum știam că hărțile ale căror copii au ajuns la consilierii sovietici le avea în păstrare Pacepa. I-am raportat ministrului Drăghici că numai el putea fi furnizorul hărților, adică omul sovieticilor. Nu peste mult timp, Drăghici mi-a confirmat, dar mi-a cerut să nu mai afle nimeni altcineva fiindcă ne riscăm viețile.“

Cârtiță KGB plasată americanilor?

Culoarea KGB-istă a lui Pacepa nu trebuie să surprindă. KGB-ul a făcut o profesie din crearea, pregătirea și plasarea oamenilor săi în Occident. Zeci de asemenea cazuri au contribuit la consolidarea avantajelor, de moment, obținute în detrimentul adversarilor, precum și la definitivarea unor acțiuni de propagandă, contrapropagandă și dezinformare. De notat faptul că spațiul românesc a fost exploatat, inclusiv pe acest plan, oameni de încredere sau agenți KGB cu acte în regulă, căutați sau curtați de diverse state apusene, fiind serviți occidentului cu galoane de „disidenți“ români.
Imediat după moartea lui Hrușciov (octombrie 1964), Gheorghiu Dej profită, iar în negocierile cu succesorul acestuia, Brejnev, își impune punctul de vedere: retragerea consilierilor sovietici din România, eveniment ce se produce în decembrie 1964.
Această răcire a relațiilor nu a însemnat încetarea colaborării cu KGB-ul sau anularea activităților sale în spațiul românesc. U.R.S.S.-ul, ca urmare a obligațiilor ce-i reveneau României în cadrul Pactului de la Varșovia, a continuat să beneficieze de activitățile de spionaj desfășurate de români în folosul său. Colaborarea dintre KGB și Direcția Generală de Informații Externe (D.G.I.E.), cât și dintre G.R.U. și D.I.A. (Direcția de Informații a Armatei) a continuat să se deruleze fără niciun fel de impedimente.

Ceaușescu, țintă operativă a KGB și GRU

Condamnarea actului de invadare în 1968 a Cehoslovaciei de către trupele sovietice și a statelor membre ale Tratatului de la Varșovia și distanțarea lui Ceaușescu de politica hegemonistă a U.R.S.S. aveau să atragă însă furia Moscovei!
Liderul de la Kremlin dispune ca România și, în primul rând, Ceaușescu să se afle în atenția specială a spionajului sovietic. Ca urmare, KGB-ul și G.R.U.-ul au elaborat planuri corespunzătoare care să determine înlăturarea lui Ceaușescu. Un plan special, cu nume de cod „DNESTR“, a fost aprobat în august 1969, … „după ce lui Nixon i se lansase invitația oficială de a vizita Bucureștiul. Planul prevedea stabilirea comunicațiilor cu persoane din conducerea partidului, armatei și D.S.S-ului (Departamentul Securității Statului) care își făcuseră studiile în U.R.S.S., dintre care unii erau însurați cu rusoaice și care, la semnalul Moscovei, aveau misiunea de a-l aresta pe Ceaușescu și de a înființa un Front al Salvării Naționale pentru preluarea puterii“.
Aflând de această întorsătură sau intuind că pericolul principal la adresa lui ar putea veni din direcția armatei sau chiar a Securității, Ceaușescu dispune o serie de măsuri asiguratorii. Astfel, începând din ultima parte anului 1969, la salariul celor din aparatul de securitate este adăugat un spor de 15%. Pe de altă parte, el dă ordin ca ofițerii căsătoriți cu cetățence sovietice să divorțeze ori să demisioneze din armată. În aceste condiții, multe persoane din conducerea armatei – inclusiv ministrul Apărării, generalul Ion Ioniță, căsătorit cu o rusoaică, sunt suspectate și devin obiect al activităților speciale de supraveghere și prevenire.
În baza ordinelor primite, serviciile secrete sovietice și, în primul rând, G.R.U. își intensifică activitatea în România, aspect confirmat de faptul că serviciile secrete românești documentează mai multe cazuri de culegere și transmitere de informații sovieticilor.

Ziarul „Curentul“ continuă prezentarea opiniilor foștilor colegi ai adjunctului șefului Departamentului de Informații Externe, Ion Mihai Pacepa, cu privire la „defectarea“ fostului consilier al familiei Ceaușescu.
În data de 24 iulie se împlinesc 30 de ani de cånd fostul consilier al lui Ceaușescu, Ion Mihai Pacepa, secretar de stat la MAI și adjunct al șefului DIE, a cerut azil politic in SUA.
Un grup de generali, aflați în structurile reprezentative de comandă ale Departamentului de Informații Externe în aceeași perioadă cu Ion Mihai Pacepa, unii fiind chiar șefi ai acestuia în diferite momente, au purtat o discuție cu reprezentantul Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe asupra cazului trădării, încercånd să se apropie de adevăr, atåt cåt poate fi spus la această dată…
George Roncea

Cârtiță sau trădător?

În toată această perioadă de 30 de ani de la dezertarea lui Ion Mihai Pacepa nu s-au stabilit clar (sau cel puțin n-au fost făcute cunoscute publicului) cauzele care l-au determinat să comită această faptă. Astfel, nu se știe dacă a fost recrutat mai înainte de acest eveniment, cine l-a recrutat și când, în ce împrejurări. Dacă ar fi fost „cårtiță“, s-ar ridica următoarele semne de întrebare:

– De ce un asemenea agent de talia lui Pacepa ar fi fost „retras“ din rețea de către serviciul de spionaj străin într-o perioadă plină de evenimente internaționale împotriva statelor socialiste?
– Care serviciu de spionaj ar fi acceptat ca un agent cu posibilitățile lui Pacepa să nu informeze despre orice acțiune care urma s-o efectueze spionajul românesc în țările occidentale sau în oricare alt spațiu străin?

De ce serviciul de spionaj străin respectiv ar fi stat pasiv și nu ar fi luat măsuri de contracarare a acțiunilor ce urmau să aibă loc și despre care agentul subordonat l-a informat?
Referitor la aceste întrebări au existat și persistă unele suspiciuni care n-au fost clarificate și documentate după anchetarea cadrelor de conducere ale DIE arestate în urma trădării lui Pacepa și a ofițerilor care au lucrat cu el în străinătate.

În cazul în care Pacepa a fost recrutat, el nu putea să „cadă“ ușor, indiferent de măsurile care s-ar fi luat în țară pe linie de contraspionaj, deoarece în mod cert aceste contacte nu se efectuau în țară. Funcția de adjunct al șefului DIE îi permitea lui Pacepa să se deplaseze frecvent în străinătate, atât pe linia muncii specifice, cât și pentru organizarea vizitelor externe ale cuplului prezidențial. Deci, avea multiple posibilități pentru a fi contactat de serviciul de spionaj străin (recrutor) pentru rapoarte, analize și instruire.

Ipoteza recrutării lui Pacepa

Există unele indicii ce susțin ipoteza recrutării lui Pacepa înainte de fuga sa în Occident: în 1960, România nu avea relații diplomatice cu R.F. Germania, însă, având schimburi economice însemnate, cele două state au hotărât să deschidă, în mod reciproc, reprezentanțe comerciale, fără ca personalul angajat al acestora să beneficieze de imunitate diplomatică.
În cadrul Reprezentanței României, rezidența spionajului românesc era condusă de Ion Mihai Pacepa. În perioada respectivă, doi ofițeri din Centrala DIE s-au deplasat în Germania federală să efectueze o întâlnire operativă cu o agentă care fusese recrutată și pregătită în România și apoi trimisă cu sarcini în această țară. La întâlnirea ce urma să aibă loc, s-a constatat prezența poliției germane, care i-a arestat pe cei doi ofițeri (Horobeț și Ciuciulin), iar concluzia a fost că agenta trădase legătura cu serviciul de spionaj român, precum și întâlnirea care urma să aibă loc. Deoarece se presupunea că în ancheta făcută asupra celor doi ofițeri de către organele federale germane s-ar fi stabilit date despre rezidența și cadrele spionajului românesc în RFG, Centrala DIE a ordonat retragerea imediată a ofițerilor din rezidența condusă de Ion Mihai Pacepa.

Retragerea respectivă s-a efectuat conform ordinului Centralei, prin RDG, însă fără Pacepa, care a motivat că a ales să se retragă prin Elveția deoarece poliția germană întărise paza spre și la frontiera RFG cu RDG. El a revenit în România cu circa 7-8 zile mai târziu decât ceilalți ofițeri, care s-au înapoiat prin RDG. Este greu de presupus că organele de contraspionaj germane nu dețineau date despre calitatea de ofițer a lui Pacepa, mai ales după arestarea lui Ciuciulin și Horobeț, dacă nu chiar și mai înainte, deoarece în RFG se afla un fost ofițer al DIE, pe nume Mandache, care fusese trimis de DIE „în practică“ după ce a absolvit cursurile de informații externe în URSS. Când a ajuns în RFG, acesta a trădat, dar se presupune că el fusese recrutat de KGB și trădarea lui este o combinație a acestui serviciu pentru a rămâne în RFG.

Unele documente referitoare la aceste evenimente, existente în arhivă, nu pot fi, încă, declasificate, lăsând astfel loc la speculații cu privire la adevărul celor petrecute în contextul arestării agentei DIE infiltrată în Germania federală. O altă situație cu privire la eventuala recrutare a lui Pacepa de către un serviciu de spionaj străin a avut loc în perioada anilor 1970. Astfel, Ion Mihai Pacepa a fost trimis să organizeze vizita lui Nicolae Ceaușescu în Siria, Iordania, Irak și Liban. În timpul acestei misiuni, Pacepa a raportat Centralei că s-a îmbolnăvit (în Iordania), solicitând internarea într-un spital din RFG (sic!). Cererea a fost acceptată, iar Pacepa „s-a tratat“ în RFG două săptămâni. A fost o situație reală, a fost o situație provocată, a fost o combinație a unui serviciu de spionaj străin, al cui anume? Toate acestea, precum și alte suspiciuni, nu sunt încă clarificate. Pe de altă parte, faptul că acțiunile serviciului de spionaj român, mai ales pe linia sarcinilor TS (tehnico-științifice) ori în rândul emigrației române din SUA și Europa occidentală, precum și a muncii de influență politică, mediatică și economică în favoarea României nu au fost afectate, blocate sau eșuate, ar putea duce la concluzia că Pacepa nu a fost agent al vreunui serviciu de spionaj străin, înainte de a trăda.

Ziarul „Curentul“ continuă prezentarea opiniilor foștilor colegi ai adjunctului șefului Departamentului de Informații Externe, Ion Mihai Pacepa, cu privire la „defectarea“ fostului consilier al familiei Ceaușescu. În data de 24 iulie se împlinesc 30 de ani de când fostul consilier al lui Ceaușescu, Ion Mihai Pacepa, secretar de stat la MAI și adjunct al șefului DIE, a cerut azil politic în SUA. Un grup de generali, aflați în structurile reprezentative de comandă ale Departamentului de Informații Externe în aceeași perioadă cu Ion Mihai Pacepa, unii fiind chiar șefi ai acestuia în diferite momente, au purtat o discuție cu reprezentantul Asociației Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe asupra cazului trădării, încercând să se apropie de adevăr, atât cât poate fi spus la această dată…

Pe lângă dezvăluirile generalilor în rezervă și retragerea din SIE s-au mai adăugat și datele furnizate de generalii de brigadă din SRI Marian Ureche și Aurel Rogojan, autori ai lucrării de specialitate „Servicii secrete străine“.
Informațiile completează profilul „curvei“ Pacepa, o sintagmă care nu îmi aparține, deși subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparținând unuia dintre cei mai influenți și mai importanți jurnaliști americani, David Binder, specialist în intelligence, apropiat al familiei Bush.
George Roncea

Ce l-a determinat să trădeze?

Există o serie de evenimente care ar fi putut să-l determine pe Pacepa să creadă că a căzut în dizgrația cuplului prezidențial, că îi va fi blocată orice promovare în funcții mai înalte, că activitatea lui este intens controlată și că s-ar putea descoperi unele nereguli ce ar fi putut duce chiar la arestarea sa. Trăsăturile lui de caracter, apetitul pentru o viață de lux, setea de putere, orgoliul exagerat, unele disfuncționalități familiale și de comportament personal (nu spunem mai mult pentru a nu ne acuza cineva de pornografie) dar și alte circumstanțe ale momentului ar fi putut contribui la decizia lui de a fugi în Occident.

Șmen marca Pacepa

Mai multe elemente au concurat în defavoarea lui Pacepa. De exemplu, un transport de bunuri mult râvnite în acea perioadă aduse pe sub mână prin filiera DIE devenise tema unui adevărat scandal intern la nivel de partid și de stat. Direcția a IV-a, condusă de generalul Nuță (lichidat în timpul „revoluției“), organizase un control riguros asupra transporturilor care aveau imunitate diplomatică. Pe acest fond, a fost controlat și un autotren ce venea din Beirut și în care mai mulți „diplomați“ expediaseră în țară mobilă de bucătărie, frigidere, aragazuri, mașini de spălat, mașini de spălat vase etc., toate avånd destinații „superioare“. Pe baza raportului făcut de Direcția a IV-a, s-a ordonat anchetarea ofițerilor care erau implicați în acest transport, unii dintre aceștia fiind din Centrala DIE.

Din Comisia de anchetă făcea parte și Pacepa, acțiunea fiind coordonată de Tudor Postelnicu și generalul Constantin Olteanu, șeful Secției militare a CC al PCR. La una dintre primele analize ale incidentului, Constantin Olteanu l-ar fi atenționat pe Ion Mihai Pacepa că locul lui este în grupul celor anchetați pentru transporturi „ilegale“ și nicidecum în Comisia de anchetă. O asemenea afirmație (dacă este reală) i-a întărit și mai mult convingerea lui I. M. Pacepa că adevăratul obiectiv al controlului ce se organizase la Vamă nu era „transportul“ din Beirut, ci doar o repetiție pentru un autotren care urma să vină din Germania federală cu bunuri pentru Pacepa și „atenții“ pentru cei implicați în tratativele cu concernul vest-german Fokker. Deși autotrenul respectiv intrase în țară înaintea măsurilor luate la Vamă, pentru Pacepa lucrurile deveneau tot mai îngrijorătoare.

Pacepa urma să fie făcut pompier

Pacepa a aflat că urma să fie schimbat din funcție și „avansat“ ca adjunct al comandantului unității militare de pompieri a Capitalei. Această măsură urma să fie luată spre finele lunii iulie 1978, deși Pacepa încă mai spera ca „tovarășa“ să-l susțină pentru ocuparea funcției de ministru al „Casei prezidențiale“. Pacepa, umil și foarte serviabil, mizând pe atenția „cabinetului 2“, îl irita pe șeful DIE, generalul Nicolae Doicaru, care avea dese divergențe cu primul său subaltern. Pacepa spera să se așeze el pe scaunul devenit vacant după plecarea generalului Nicolae Doicaru, dar care fost ocupat de generalul Alexandru Dănescu, fost adjunct al ministrului de Interne pentru probleme administrativ-financiare, care nu avusese nicio tangență cu munca informativ-operativă internă sau externă. A fost primul semnal pentru Pacepa că „ceva nu este în regulă“, la care se adăuga teama de posibilele consecințe ale incidentului cu tirul venit din Beirut. Toate aceste „coincidențe“, dar și altele, i-au întărit convingerea lui Pacepa că este urmărit contrainformativ și că nu mai are nicio perspectivă de promovare. Strâns cu ușa, urmând a fi tras pe linie moartă, probabil că Pacepa și-a cântărit oportunitățile și perspectivele – ca șef la pompieri – și a luat o decizie capitală. Pentru a-și croi drum „afară“, Pacepa ar fi avut însă nevoie de o monedă de schimb, iar rețeaua acoperită – „averea“ oricărui serviciu de informații, reprezenta principalul capital pe care l-ar fi putut tranzacționa.

Rețeaua conspirată a „ilegalilor“ – moneda de schimb a trădării

Generalul Pacepa coordona direct activitatea pe linie TS și cea a structurii de analiză-sinteză, prin care erau prezentate conducerii superioare de partid și de stat cele mai sensibile informații. Motivånd dorința de a impulsiona activitatea spionajului clasic (fără acoperire diplomatică), Pacepa l-a convins pe generalul Nicolae Doicaru să-i încredințeze și coordonarea „fantomelor“.
Unitatea respectivă, cu ofițeri deplin conspirați, avea un statut special și cerințe de conspirativitate draconice în comparație cu toate celelalte structuri operative ale DIE. Din momentul recrutării, ofițerii ce urmau să ajungă în exterior folosind diverse legende încetau orice legături cu rudele, cu colegii de serviciu sau prietenii, erau instruiți individual în case conspirative, erau cunoscuți doar de ofițerii recrutori și de șefii direcți ai acestora și, în urma diferitelor combinații, erau făcuți dispăruți din viață și primeau altă identitate.
Trebuie subliniat faptul că, din cauza statutului special, era foarte greu pentru orice comandant, fie el și adjunctul șefului DIE, să cunoască prea mulți ofițeri „ilegali“. Pacepa a reușit, totuși, să cunoască și fizic pe unii dintre „ilegali“, ca urmare a participării lui la diferite analize care precedau pregătirea pentru plecarea în misiune sau la cele organizate după o anumită perioadă de timp. Din această cauză, după fuga lui Pacepa s-a procedat la aducerea în țară a ofițerilor „ilegali“ care acționau în străinătate. Cei mai mulți și-au abandonat subit soțiile și copiii și au revenit în țară, unde au întåmpinat dificultăți de nedescris pentru recăpătarea identității pe care au avut-o înainte de a deveni „ilegali“, unii dintre aceștia fiind, deja, „morți și îngropați“ odată cu plecarea în misiune.

Decapitarea DIE, prin înlăturarea celor mai buni generali și ofițeri, rechemarea din exterior a tuturor oficialilor presupuși a fi cunoscuți de trădător (indiferent că se bucurau de imunitate diplomatică sau lucrau sub acoperiri neconvenționale) și abandonarea rețelei informative au paralizat, practic, orice activități informative în străinătate, o bună perioadă. În țară, munca „specifică“ a fost orientată spre descoperirea „puilor“ lui Pacepa, ofițerii scoși din aparatul DIE, cåt și o mare parte dintre cei rămași fiind urmăriți prin toate mijloacele.

(va urma)

 

Sursa: curentul.info

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Stiri Extreme

Stiri Extreme: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate.

Contact: office@stiri-extreme.ro