Cum e la liceu în Franța: Toată lumea are uniformă. Obligatorie este și coafura fetelor. Elevii nu absentează fără voia părinților, iar gadgeturile sunt interzise în școală. O analiză comparativă asupra sistemelor de educație din România și Franța și cum era viaţa in scoli pe vremea comunistă :

by Elevi în uniforme, săli de clasă cu poza tovarăşului deasupra catedrei, manuale unice, abecedare cu texte patriotice, sesiuni de muncă în natură, îndatoriri şi obligaţii pentru copii, încă de […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Elevi în uniforme, săli de clasă cu poza tovarăşului deasupra catedrei, manuale unice, abecedare cu texte patriotice, sesiuni de muncă în natură, îndatoriri şi obligaţii pentru copii, încă de la intrarea în grădiniţă. Aşa arăta sisemul de învăţământ românesc în vremea regimului comunist, nu v-au plâcut asta ? Iată că alte ţări au luat exemplu Ceuşist in timp ce românii preferâ destrăbălarea si indobitocirea totală :

loading...

1

O tânără din România, care în prezent lucrează la un liceu de prestigiu din Franța, transmite elevilor și dascălilor români un mesaj dur. Ana-Maria Constantin, doctorand la Universitatea din Poitiers (Franța) și la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, a făcut o analiză comparativă asupra sistemelor de educație din cele două țări din care rezultă că învățământul de acum 25 de ani din România era mai calitativ.

”Nu știu câți dintre voi aţi văzut filmul ,,Liceenii”. Era o frântură din educația care a dispărut acum 25 de ani. S-au dus regulamentele școlare dure, s-au dus uniformele obligatorii și profii exigenți. Eu încă am mai prins câțiva, în anii ’90, în fața cărora îmi mănânc unghiile, ba mai ziceam și-un „Tatăl nostru” de frică să nu mă scoată la tablă”, amintește Ana Maria, asistent în echipa de la Vie Scolaire (trad. „Viața școlii”), scrie catchy.

În zilele noastre, vedem tot mai des la televizor și pe Internet profesori batjocoriți de elevi, copii care merg cu telefoanele și tabletele la școală, ingnorând orele de curs, dar și bătăi între elevi.

Profesorii se plâng că noua generație nu mai învață, “că sunt mai bine îmbrăcați ca ei, că la școală se face parada modei, atunci când elevii catadicsesc să vină la școală”.

„Dar nu vă spun mai multe, pentru că știți și voi cam cu ce se mănâncă școala românească, cu milioane de absențe și promovabilitate mediocră la Bacalaureat de când s-au pus camere video care inhibă inspirația”, adaugă Ana Maria Constantin.

Nici de partea cealaltă a catedrei nu este mai ușor sa fii. Profesorii sunt trași la răspundere pentru rezultatele slabe ale elevilor.

“Dacă se chiulește, e vina lor, că nu știu să țină un curs care să-i atragă, care să le mențină interesul treaz, care să-i țină la școală și să nu-i trimită pe stradă sau prin baruri. Dacă nu se învață e tot vina lor, a profesorilor”, mai spune Ana Maria Constantin.

De când lucrează în Franța, la Licee de La Rochelle, românca a ajuns la concluzia că “reputația se face pe baza rezultatelor” amintite mai sus, dar și prin absolvenții săi, care “trebuie să-și continue studiile sau să fie angajați”.

“Pentru a ajunge la studii universitare sau angajatul ireproșabil, liceul nu se joacă cu regulile. Regulamentul este foarte dur și dacă vă povesteam de ,,Liceenii”, nu o făceam întâmplător”, spune dascălul.

“Toată lumea are uniformă. Uniforma este obligatorie. Obligatorie este și coafura fetelor, un coc micuț, ca și barba permanent rasă a băieților. Obligatorii sunt și pantofii negri cu toc de trei centimetri pentru fete. Balerinii nu sunt acceptați, cum nu sunt permise nici tocurile mai mari de trei centimetri. Cine nu se încadrează este exclus de la cursuri sau mai bine zis, trimis acasă să se schimbe. Dacă ai reușit să treci de prima selecție de la poartă, te poate trimite acasă orice profesor sau Consilierul Principal Educativ care răspunde de Viața Școlară. Și apoi, e problema ta dacă rămâi cu absențe nejustificate. O să regreți cu ocazia consiliilor clasei care se reunesc la fiecare sfârșit de semestru pentru a analiza situația școlară și disciplinară a tuturor elevilor. Acolo, în ședință, de față cu toți profesorii și directorii, absențele, excluderile, abaterile disciplinare sunt tocate mărunt. Dacă exagerezi, poți fi sigur că n-o să ai o diplomă pe care să scrie Lycée de La Rochelle Ci o diplomă oarecare, fără prea multă valoare”,  afirmă Constantin.

Revenind la regulament, am văzut cu toții că, la unele școli, la ore se filmează cu telefonul mobil, iar elevii se amuză între ei sau pe socoteala profesorului.

“Ei bine, aici e absolut imposibil”, spune asistentul din cadrul liceului francez.

„Telefoanele mobile nu sunt permise în incinta școlii (și nici în internat între anumite ore, cum e ora de studiu sau după stingere) și orice folosire a gadgeturilor mobile este sancționată simplu prin confiscare. Ulterior, aparatul ajunge la Directorul Adjunct care judecă singur dacă și când îl returnează proprietarului. Se poate ajunge la o lună, două, sau tot anul școlar. În funcție de gravitatea faptei.

La ore, dacă nu ești disciplinat, profesorul nu se încurcă cu tine. Nu ai chef de oră, te poftește afară, dar nici asta nu e de bine, pentru că nu ai voie să părăsești liceul așa, când ai tu chef. Practic ești obligat să rămâi în școală, ți se notează excluderea, și o să lucrezi de unul singur la Viața Școlară. Ba, mai mult, o să mai primești și o pedeapsă ca să nu te mai amuzi în ore în loc să asculți lecția”, povestește Ana Maria Constantin.

Ca orice copil, și elevii francezi mai greșesc. Pedepsele aplicate acestora de cadrul didactic se numesc „rețineri”.

“De exemplu, o să lucrezi pentru colectivitate la restaurantul unde mănâncă elevii, o să faci curat prin școală sau la spălătorie. Și vă spun sincer, nimic din toate astea nu e amuzant. Dar e meritat. Greșelile meritate sunt asumate. O reținere sau o excludere pleacă în plic la părinți care o retrimit semnată la școală. Ele rămân în dosarul elevului pentru posteritate”, povestește Ana Maria Constantin.

Elevii care studiază la liceul La Rochelle nu pot chiuli, absențele fiind bine supravegheate.

“Practic, sistemul îți poate arăta la orice oră cine nu e prezent la cursuri și din ce motiv. Motiv necunoscut înseamnă că echipa de la Viața Școlară pune mâna pe telefon și sună. Te sună pe tine, părinte sau tutore. Părinții pot vedea și ei de acasă dacă odrasla e la școală au ba. Dacă părintele e cu copilul acasă, sună la școală ca să-i anunțe absența și motivul. Totul e contabilizat.

Dacă ai lipsit, când apari la școală te prezinți cu carnetul personal pentru a justifica absența și a o reglementa informatic. Părinții semnează absențele elevilor minori, majorii pot să și le semneze singuri, în consecință de cauză”, mai spune aceasta.

Elevii și părinții au semnat contractul cu școala. Contractul e lege și toată lumea se supune. Democrația… e în altă parte”, este mesajul transmis de Ana-Maria Constantin în mediul online.

Pe mulți i-a șocat felul în care se menține disciplina la Liceul de la La Rochelle.

“Nu profesorii sunt cei care se ocupă de acest lucru, ci departamentul numit „Vie scolaire”. Este un departament al școlii condus de Consilierul principal educativ care, prin asistenții lui, impune regulile școlii. Acest departament se ocupă cu reglementarea absențelor, cu impunerea sancțiunilor, supravegherea culoarelor, a internatului. Elevii pedepsiți vin la Vie scolaire pentru a-și face pedeapsa, fie că este vorba de realizarea unui eseu, transcrierea lecțiilor sau tema cerută de către profesorul care a impuns reținerea.

Cadrele didactice nu se implică în niciunul din aceste aspecte și mi se pare oarecum mai corect decât în România, unde profesorii sunt puși să facă de serviciu, să păzească intrările în școală, curtea școlii sau numeroase alte sarcini, un pic cam pe lângă funcția de predare”, prezicează Ana Maria Constantin.

 

„Plăcerile“ şcolii în comunism. Cum era viaţa in scoli pe vremea comunistă :

Elevi de pe vremea lui Ceașuescu

Pentru elevii din vremea regimului comunist, şcoala însemna nu numai ore de curs, ci şi atelier, muncă la strung, muncă patriotică, apartenenţa la organizaţii precum Pionierii sau Uniunea Tineretului Comunist. Uniformele erau obligatorii, manualele erau unice, iar carnetul de note cuprindea nu mai puţin de 15 îndatoriri.

Elevi în uniforme, săli de clasă cu poza tovarăşului deasupra catedrei, manuale unice, abecedare cu texte patriotice, sesiuni de muncă pe câmp, îndatoriri şi obligaţii pentru copii, încă de la intrarea în grădiniţă. Aşa arăta sisemul de învăţământ românesc în vremea regimului comunist. Anul şcolar era împărţit pe vremea lui Ceauşescu în trei trimestre. Învăţământul era structurat în ciclu primar (clasele I-IV), gimanziu (clasele V-VIII), treapta I de liceu (IX-X) şi treapta a doua de liceu (clasele (XI-XII). După clasa a VIII-a elevii susţineau examen de admitere la liceu. Pentru a accede în clasa a XI-a de liceu, elevii susţineau un nou examen: treapta I. Cine nu trecea ”treapta”, nu putea continua cursurile la zi la liceu. Anii de studiu în liceu se încheiau cu examenul de Bacalaureat.

Nicolae Ceauşescu a militarizat învăţământul, luând model de la chinezi şi coreeni. Copiii erau înregimentaţi în sistemul de învăţământ şi organizaţiile comuniste încă de la vârsta de 4 ani. ”Şoimii patriei”, ”Pionierii” şi ”UTC-iştii” au fost create de comuniştii care doreau o societate ideală, supusă regulilor şi îndatoririlor. Menirea organizaţiilor era de a creşte copiii ”croiţi” pe măsura omului nou.

Învăţământ disciplinat:

La 4 ani, un copil care intra în grădiniţă învaţă ce înseamnă comunismul. ”Şoimii Patriei”, organizaţie comunistă a copiilor preşcolari şi şcolari, în vârstă de 4 – 7 ani, a fost înfiinţată în 1976. Scopul organizaţiei era: “educarea moral-civică a copiilor, în spiritul umanismului, al dragostei şi respectului faţă de patrie şi popor, faţă de “Partidul Comunist Român”…(astăzi iubesc şoroşimul , liberalizarea LGBT ..Remus Cernea) 

Şoimii aveau uniformă şi multe îndatoriri. Fetiţele purtau fustiţă albastră (pantalon albastru), bluză portocalie cu epoleţi, fundă roşie cu tricolor, pălărie albastră, ciorapi albi, ecuson. Băieţeii de grădiniţă erau îmbrăcaţi cu pantaloni albaştri (lungi si scurţi, în funcţie de anotimp), bluză portocalie cu epoleţi, fundă roşie cu tricolor, şapcă albastră, ciorapi albi şi ecuson. Îndatoririle copiilor îi vizau pe mai marii ţării: ”cunoaşterea Drapelului PCR, recunoaşterea portretului tovarăşului Nicolae Ceauşescu şi al tovarăşei Elena Ceauşescu”.

După grădiniţă, până la 14 ani, elevii intrau în altă organizaţie, ”Pionerii”. Intrarea în rândurile pionierilor se făcea în clasa a II-a. Cei mici erau primiţi în rândurile organizaţiei de colegii lor mai mari, din clasa a IV-a, iar intrarea se făcea sub jurământ: “Eu, …(numele si prenumele), intrând în rândurile Organizaţiei Pionierilor, mă angajez să-mi iubesc patria, să învaţ bine, să fiu harnic si disciplinat, să cinstesc cravata rosie cu tricolor”. Pionerii aveau şi eu uniformă: nelipsita cravată roşie cu inel, cămaşă albă, fustă sau pantaloni negri.

Ceaușescu alături de elevii români

Odată cu intrarea la liceu, copiii deveniţi adolescenţi intrau în Uniunea Tineretului Comunist. Nu orice elev de liceu ajungea însă în UTC. Puteau deveni membrii elevi din clasa a VIII-a, cu merite deosebite la învăţătură, iar în clasa a IX-a şi a X-a puteau fi primiţi şi cei mai slabi la învăţătură. Odată admis în UTC, un elev trebuia să accepte regulile şi îndatoririle ce i se cuveneanu. Cei care nu se comportau conform cerinţei de partid riscau excluderea. Pentru un licean din vremea lui Ceauşescu, excluderea din UTC însemna excluderea de la viaţa socială, marginalizarea şi monitorizarea intensă de către informatori. Excluderea din UTC se făcea, de cele mai multe ori, printr-un proces la nivelul organizaţie şi era consecinţă a unei fapte grave.

Uniforma obligatorie

În toţi anii de şcoală, regimul impunea uniforma obligatorie. La gradiniţă, copiii purtau şorţulet bleu cu fundiţă albă, iar în ciclul primar şorţuleţ pepit alb-albastru. La clasele V-VIII uniforma consta în sarafan albastru şi cămaşă bleu pentru fete, sacou, pantaloni negri şi cămaşă bleu pentru băieţi.

Elevi pe vremea lui Ceaușescu

Fetele purtau obligatoriu bentiţă albă, iar băieţii şapcă. Nimeni nu intra în şcoală fără matricolă, o bucată de pânză pe care erau trecute şcoala la care era înscris elevul si numarul de înmatriculare al acestuia. Cravata roşie şi inelul de plastic erau alte elemente fără de care elevii nu intrau la ore.

Cravată roșie de pe vremea lui Ceaușescu

Carnetul de elev

Carnetul de elev, în care erau trecute notele de la şcoală, conţinea şi îndatoririle fundamentale ale elevului. “Carnetul de elev este oglinda activităţii şcolare şi a conduitei elevului. Calitatea de elev trebuie să se reflecte în atitudinea perseverentă şi entuziastă faţă de învăţătură şi muncă, în comportarea corectă şi demnă în şcoală şi societate”, se menţiona în carnetul de elev care avea pe copertă stema Republicii Socialiste România. Elevii comunişti aveau trecute în carnetul de note nu mai puţin de 15 îndatoriri, cea fundamentală fiind iubirea de ţară. “Elevul are îndatorirea fundamentală să iubească patria noastră, Republica Socialistă România, să dovedească dragoste şi devotament faţă de partid, pentru cauza socialismului şi comunismului, prin atitudinea lui faţă de învăţătură şi muncă, prin întreaga sa comportare în şcoală şi în afara şcolii, prin preţuirea tradiţiilor glorioase de luptă ale poporului pentru eliberarea naţională şi socială, prin participarea la acţiunile patriotice.”Carnetul de elev trebuia semnat de părinţi şi păstrat cu mare grijă.

Carnet de elev, de pe vremea lui Ceaușescu

Abecedar şi manuale unice

Abecedarele şi manualele din vremea comunistă aveau format unic. Manualele erau gratuite pe toata durata studiilor si erau publicate în tiraje mari. Prima carte pe care o primeau elevii intraţi în sistemul de învăţământ se deschidea cu fotografia mult iubitului conducător, Nicolae Ceauşescu. Prima poezie era imnul Republicii Socialiste România “Trei culori”. Mai toate manualele conţineau texte menite să influenţeze elevul. Ţara era descrisă în termeni feerici, iar societatea, prezentată la superlativ. Cetăţeni săritori, mame eroine, muncitori harnici, taţi grijulii, ostaşi curajoşi, toţi erau personajele după care elevii învăţau literele la clasa I.

Manualul de clasa I conţinea, de asemenea, poezii patriotice menite să insufle copiilor, de la cele mai mici vârste, respectul pentru patrie şi conducători. ”Oriunde merg/ în tot ce simt/Alături eşti/Iubit partid/Eşti şcoala nouă/Cartea frumoasă/Eşti pâinea caldă/Ce-o avem pe masă/Eşti câmpul verde/Ziua senină/Hidrocentrala/Ce dă lumină”, scria în Abecedarul din 1982.

Ateliere şi muncă patriotică

Pentru elevii din vremea lui Ceauşescu, şcoala nu însemna doar orele de curs, ci şi ateliere sau munca patriotică. La orele de atelier care nu lipseau din programa şcolară, elevii învăţau să lucreze la strung şi traforaj.

Toţi elevii făceau muncă patriotică. „La munci” era termenul consacrat în şcoli pentru zilele de sâmbătă în care, încărcaţi în autobuze, elevii de şcoală generală erau duşi la cules de struguri, fructe, cartofi, porumb sau bumbac. Fiecărui elev îi era dat un sac de rafie pe care trebuia să îl umple, după caz, cu struguri, porumb, fructe sau bumbac. Zilele de muncă începeau dimineaţa şi sfârşeau după apusul soarelui. De-a lungul zilei, ”la munci”, elevii erau supravegheaţi de cadre didactice, puse şi ele la treabă.

Munca patriotică a elevilor era prezentată în jurnalele de ştiri în stil propagandistic: ”În livadă, dragi copii/Strângeţi prune brumării, coşuri pline/ Iară mâine veţi avea magiun pe pâine”. Cei mici, nu numai că erau puşi la muncă, dar erau puşi să şi zâmbească şi în faţa camerelor de luat vederi şi, eventual, să recite versuri cu entuziasm: ”După ce am strâns prunele, am pus la uscat fânul mirositor şi parfumat. Fân mult şi bun pentru vite înseamnă lapte din belşug la iarnă!”.

Cu cât elevii erau mai mari, cu atât li se repartizau munci mai grele. Dacă cei din gimnaziu mergeau la cules de struguri, cei de liceu erau duşi la plivitul buruienilor pe câmpurile patriei. Potrivit jurnalelor de ştiri ale vremii, totul se făcea cu pricepere şi entuzism: ”Elevii de liceu au venit să ajute la strângerea recoltei în cea mai bună tradiţie a a muncii voluntar patriotice a tineretului nostru. 66.00 de mii de tineri dovedind entuziasm şi pricepere…”.

 

 

Sursa: http://adevarul.ro

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Stiri Extreme

Stiri Extreme: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate.

Contact: office@stiri-extreme.ro