Cioloș nu e nebun ci este un trădător nemernic, Portul Constanța este un atuu principal al României

Distribuie!by loading... . Cedarea Portului către Olanda, de fapt către Germania, este echivalentul gestului făcut de Severin când a cedat Insula Șerpilor Ucrainei, cu tot cu accesul la uriașele bogății […]
Distribuie!

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

12813950_1078843922169222_519694242750240244_n

loading...

.
Cedarea Portului către Olanda, de fapt către Germania, este echivalentul gestului făcut de Severin când a cedat Insula Șerpilor Ucrainei, cu tot cu accesul la uriașele bogății și hidrocarburi din Platoul Continetal al Mării Negre….
– pentru cei capabili să citească mai mult de două rânduri, probabil nu mai mult de șase – șapte persoane, un material despre chestiunea Olanda, Rotterdam, Portul Constanța…
.
Blocarea accesului Romaniei in spatiul Schengen – retorica ipocrita a Olandei si determinismul intereselor geopolitice
.
• Discursul politic manipulator pe tema Schengen la nivel european
• Interesele Olandei, Atlanticul si Marea Neagra
• Dunarea si Marea – repere geopolitice prin prisma istorica
• Rusia si Comisia Dunarii
• Radiografia discursului mincinos al Olandei la adresa Romaniei
• Problematica cetateniei si datele comparative la nivel european

Blocarea accesului Romaniei in spatiul Schengen defineste fizionomia unui nou tip de provocare la adresa securitatii economice a Romaniei, pe de o parte, dar defineste si cadrul unui lovituri cu impact imagologic, deoarece se traseaza astfel o linie de demarcatie si divizare la nivel european instituita de Olanda, cu suportul unor state pivot europene – Germania si Franta. Cele trei state se numara printre beneficiarii cheie din structura politica a Bruxelles UE. Germania, Franta, si Olanda la care se adauga Italia sunt patru dintre cei sase membri fondatori ai UE ce detin majoritatea voturilor in „Consiliul Europei” si „Parlamentul European”.

Tot aceleasi state controleaza pietele de inalta tehnologie – si in ultima instanta, viata – in Europa, totalizand impreuna peste 70 la suta din totalul patentele tuturor celor 27 de tari ale UE. In ceea ce priveste viata tuturor celor 27 de tari membre cele patru tari nominalizate au cel mai greu cuvant de spus, Aceste au spus apasat un Nu categoric Romaniei intr-o chestiune care nu este deloc simbolica, tema acordului Schengen.
Chestiunea actuala se incadreaza perfect in cadrele analizei geopolitice potrivit definitiei lui Ion Conea ce plaseaza obiectul de studiu al geopoliticii in domeniul relatiilor internationale, considerand ca „geopolitica nu va studia statele in parte, ci jocul politic dintre state”, si ca “geopolitica va fi stiinta relatiilor sau – si mai bine – a presiunilor dintre state”.

Discursul politic manipulator pe tema Schengen la nivel european

Chestiunea Schengen este in mare parte o tema de discurs politic si ca orice discurs politic exista in spatele suprafetei vizibile a argumentarii teoretice si “principiale” interese mai mult sau mai putin manifeste. Manipularea discursului public pe tema impotrivirii Olandei la intrarea Romaniei in Schengen este un exemplu flagrant a acestei stari de fapt.
Ideea initiala a tratatului Schengen a luat fiinta in urma dezbaterilor statelor membre in anii `80, cand s-a plecat de la conceptul generos al libertatii de circulatie a cetatenilor europeni.
Tratatul Schengen, poarta numele unui orasel din Luxemburg unde a fost semnat prima oara acordul, la data de 14 iunie 1985 de catre: Germania, Franta, Belgia, Olanda si Luxembourg, ulterior, dupa zece ani alaturandu-se si Grecia, Italia, Islanda, Spania, Norvegia, Portugalia, Suedia, Finlanda, Danemarca si Austria, iar la data de 27 decembrie 2007 tratatul a mai fost ratificat de catre: Slovacia, Malta, Polonia, Slovenia, Lituania, Letonia, Cehia, Estonia si Ungaria. Acordul ofera cetatenilor statelor membre posibilitatea de a calatori oriunde in spatiul nou creat fara a fi supusi controlului vamal, avand posibilitatea de a se stabili ori de a se angaja pe teritoriul oricarui astfel de stat, cat si optiunea de a cere azil in cazul persecutarii persoanei in statul de origine pe motive etnice ori religioase.

Acordul include masuri privind un control riguros la granitele externe ale U.E., cooperarea la nivel inalt intre organele judiciare si politienesti ale statelor membre cat si o uniformizare a politicii de acordare a vizelor si a controlului vamal la granitele externe.
Pactul asigura un teritoriu de libera circulatie in interiorul Uniunii Europene, o libertate mai mare pentru cetateni de a-si muta locul de munca, oferind posibilitatea migratiei fortei de munca dintr-un stat in altul si, deasemenea, se configureaza un spatiu al justitiei, libertatii si securitatii.
Romania a facut pasi importanti in vederea securizarii granitelor investind sume enorme, de miliarde de euro, acordati unor companii europene ca EADS, concerne care au profitat de efortul romanesc de aderare la Schengen.

In mod cu totul ipocrit, Germania si Franta, tari care detin participatiile cele mai mari la EADS, la care s-au adaugat si Olanda, au demarat o adevarata campanie negativa la adresa Romaniei sub pretexte dintre cele mai variate. Franta, Germania si Olanda s-au opus inca din primavara anului 2010 integrarii Romaniei si Bulgariei in spatiul Schengen, cerand consolidarea luptei impotriva coruptiei, iar in iunie 2011, ministrul francez de Interne, Claude Gueant, a evocat o aderare in doua etape, cu deschiderea in toamna (2011) a frontierelor aeriene apoi, in 2012, a frontierelor terestre, cu prezenta ofiterilor si politistilor de frontiera din alte state.
Dupa care, in septembrie 2011 Elaine de Boer, purtatoarea de cuvant a ministrului olandez al Imigratiei, Gerd Leers a subliniat ca “Nu vom aproba nici macar intrarea partiala”.
Desi inclusiv presedintele Comisiei Europene, Jose Barroso, a spus ca, din punctul de vedere al Executivului UE, Romania si Bulgaria si-au facut temele pe Schengen si ca de fapt Olanda nu respecta tratatul UE.
Cazul Olandei reprezinta culmea ipocriziei, deoarece vocalizele la adresa Romaniei sunt intemeiate pe cu totul alte motive decat cele pretinse public.

Interesele Olandei, Atlanticul si Marea Neagra

Una dintre mizele serioase ale impotrivirii acerbe a Olandei fata de intrarea in Schengen a Romaniei este de ordin geoeconomic, si geopolitic deoarece pleaca de la problema Gurilor Dunarii si a maririi potentialului caii de acces comercial in urmatorii ani ca urmare a unui urias proiect demarat in principal de Austria.
In acest moment, Rotterdam e cel mai important port comercial din Europa, dar parteneri de baza ai Olandei pe aceasta ruta sunt vestici. Germania, Franta, Marea Britanie si Statele Unite sunt principalii parteneri, atat de import, cat si de export ai Olandei ce trec marfuri prin Rotterdam. Rotterdam si Anvers sunt principalele porti de intrare europene pentru marfurile din afara Uniunii Europene.

Importanta strategica a Rotterdam-ului e subliniata si de faptul ca portul olandez e punctul de plecare al principalei cai de transport rutier europene, Coridorul A, pe directia Genova.
Au aparut cateva noi elemente care amplifica importanta Dunarii, transformand-o intr-o axa comerciala majora a Europei. Preconizatul canal Rin-Main-Dunare, care va lega Marea Nordului cu Marea Neagra, si portul Rotterdam cu portul Constanta.

In perspectiva Galatiul si Constanta ar putea concura cu cea mai importanta cale de transport naval european ce pleaca din Olanda ca urmare a edificarii unui proiect care se discuta la nivelul Comisiei Europene inca din 2008, proiect ce vizeaza realizarea unui canal navigabil Constanta-Rotterdam. Dunarea e prima cale ce ar urma sa fie adusa la nivelul unor cerinte de transport de peste 10 ori mai mari decat cele din prezent, urmata de o serie de pana la 12 rauri si canale. Este vorba despre o “strategie a Dunarii”, “initiativa romano-austriaca”, parte a acestui proiect. Studiile de fezabilitate au scos in evidenta faptul ca dezvoltarea acestui proiect european ar scadea cu peste 20 la suta profiturile Rotterdamului – port ce deserveste de fapt si Germania, prioritar, si ar diminua importanta majora a iesirii la oceanul Atlantic a Olandei transferand asupra Marii Negre
– respectiv asupra bazinului Mediteranean o parte din importanta accesului la Atlantic.
Diminuarea Atlanticului si cresterea consecutiva a rolului Bazinului Mediteranean reprezinta o motivatie serioasa, de ordin geopolitic, ce justifica atitudinea energica a Olandei si atacul furibund la adresa Romania din ultima perioada.

Olanda a strans din dinti, la vedere, s-a facut ca sprijina initial proiectul, doar este unul de interes european, insa in realitate nu doreste cu niciun chip realizarea canalului care ar oferi tarilor din Europa centrala acces direct la Marea Neagra si de aici la Canalul Suez.

Ar urma sa apara o noua ruta comerciala: Canalul Suez – Europa Centrala via Constanta, care, fata de cea veche (cea care traverseaza intreaga Mare Mediterana si ocoleste Penisula Iberica) prezinta avantajul ca scurteaza drumul cu opt zile, inclusiv costurile aferente.
Evident decurge de aici si un alt avantaj major: porturile Marii Negre si cele ale Marii Mediterane Orientale au cea mai favorabila pozitie fata de Canalul Suez pentru rutele Oceanului Indian si ale Extremului Orient.

Canalul asadar ar mari si importanta pozitiei Romaniei la Marea Neagra.
Valoarea geopolitica a Marii Negre creste oricum in prezent in primul rand prin cresterea importantei comerciale a Dunarii, si, in al doilea rand, prin descoperirea zacamintelor petroliere din Marea Caspica care vor trebui transportate spre Europa si spre intreaga lume, iar una dintre rutele principale este Marea Neagra.

Dunarea si Marea – repere geopolitice prin prisma istorica

Nu degeaba Simion Mehedinti sublinia in lucrarea sa, Legaturile noastre cu Dunarea si Marea, importanta Marii Negre pentru Romania definita, in cuvintele lui S. Mehedinti astfel: “tarmul marii reprezinta cea mai favorabila fatada pentru orice stat”. Geograful roman sublinia ca viata poporului nostru a avut si are doua coordonate: deoparte Muntele si Codrul, de alta parte Dunarea si Marea. Avand in vedere rolul acestor repere fixe si cruciale pentru existenta colectiva a romanilor, continua Mehedinti, orice om politic trebuie sa preia tripla ingrijorare, a muntilor, a Dunarii si a Marii Negre, iar acela care pierde una dintre cele trei laturi ale ingrijorarii isi expune tara la primejdii.
Un alt autor roman, Gheorghe I. Bratianu, sustinea chiar ca aparitia provinciei istorice romanesti, Moldova, a aparut din nevoia de a organiza “drumul catre mare”: “drumul catre mare a cerut aici o ordine de stat si aceasta a infaptuit-o poporul roman”(Gh. I. Bratianu, Chestiunea Marii Negre. Curs 1941-1942)
Prin pozitia sa geografica, Zona Libera Galati continua traditia statutului de Porto Franco pe care Galatiul l-a obtinut in perioada 1837 – 1883, avand acces la Dunare. Zona Libera Galati este un punct strategic in zona de est a orasului, pe teritoriul acesteia intalnindu-se toate caile de comunicatie: rutier, feroviar mixt ruso-european si naval. Galatiul este al doilea port al Romaniei, cu posibilitate de conectare la Marea Neagra, de la Galati Dunarea fiind maritima.
Prin porturile sale (un port pentru transportul de persoane si trei pentru transportul de marfuri) se realizeaza cea mai importanta parte a exportului de cherestea a Romaniei. Pozitia Galatiului este peninsulara deoarece este inconjurat de ape din 3 parti. Toate aceste artere hidrografice prin caracteristicile lor deosebite au contribuit la dezvoltarea portului care a fost intr-o anumita etapa istorica cel mai mare port al Romaniei. Dunarea, al doilea mare fluviu al Europei, primul fiind Volga, a constituit unul dintre cele mai traficate drumuri ale Europei inca din antichitate.

Nu intamplator ani de-a randul diplomatia moscovita a incercat cu insistenta sa determine Romania sa sprijine Rusia pentru a deveni membru plin al Comisiei Dunarii, operatiune reusita pana la urma cu sprijinul Germaniei.

In 1948 aceeasi Moscova smulgea Galatiului – Romaniei – dreptul avut dintotdeauna de a gazdui Comisia Dunarii si-l transfera Budapestei. Orasul Galati, al doilea oras al Moldovei, ce a cunoscut o remarcabila dezvoltare dupa 1829, cind a fost desfiintat monopolul turcesc, a fost sediul Comisiei Europene a Dunarii din 1856 pina in 1948.
Reglementarea Dunarii a avut loc dupa conferinta de pace de la Paris din 1856 cand s-a hotarit libertatea navigatiei pe Dunare, infiintarea Comisiei Europene a Dunarii (cu sediul la Galati) si neutralitatea Marii Negre. Astfel a fost moderat si micsorat considerabil controlul Marii Negre de catre doua Imperii, oferindu-se Romaniei o pozitie importanta, pana atunci accesul la Marea Neagra fiind controlat exclusiv de Imperiul Otoman si Imperiul Rus.

In 1941, in articolul intitulat “Hotarul romanesc dunarean”, geograful roman Al. Radulescu arata ca Dunarea indeplineste un rol intreit:

1. In primul rand, rolul de artera de navigatie, cunoscuta inca din Antichitate si reluata cu intensitate la inceputul epocii moderne.

2. Rolul de hotar: Dunarea desparte aici Europa Balcanica de Europa centro- orientala careia ii apartine si Romania. “Toate sunt in contrast intre cele doua mari diviziuni: relieful mai mult muntos, predominarea tertiarului, procentul redus al loess- ului, climatul premediteranean, ca si flora si fauna sunt caracterele principale ale Peninsulei Balcanice, in timp ce in Europa centrala avem forme de relief variate, cu un procent mare de ses, predominarea quaternarului, bogate paturi de loess, climat continental de tip danubian si polonez” .

3. Dunarea a avut rol de „polarizare politica a statului romanesc”. Libera navigatie la gurile Dunarii poate fi asigurata de o Romanie puternica, singura interesata ca navigatia pe Dunare sa fie libera.

Concluziile studiului lui N.Al Radulescu sunt, pe de o parte, ca navigatia pe Dunare s-a putut face in libertate numai cand rusii au fost indepartati de la Gurile Dunarii, pe de alta parta, aceea ca de Dunare se leaga insasi existenta statului romanesc, „a carui misiune de santinela europeana a dovedit de-a lungul istoriei ca o poate indeplini. Din aceste ratiuni geopolitice, Europa are nevoie in aceasta pozitie de un stat romanesc puternic, intreg, avand un tarm la Marea Neagra suficient de intins incat sa devina apt pentru paza gurilor Dunarii” .

Aceasta concluzie era sustinuta si de Simion Mehedinti care considera ca Dunarea a jucat in istoria romanilor rolul de a fi determinat, in cea mai mare parte, intregirea teritoriala a statului roman in seolul al 19-lea si la inceputul secolului al 20-lea. Astfel, in incercarea de a oferi un raspuns la intrebarea“cand incepe Unirea?”, Mehedinti stabilea urmatoarele etape:

1. in 1829, prin Tratatul de la Adrianopole, raialalele stapanite de turci pe malul stang al Dunarii au fost realipite la Muntenia, generozitatea marilor puteri de atunci fiind motivata, in primul rand, de dorinta Marii Britanii ca navigatia pe Dunare sa fie libera.

2. In 1865 Basarabia este restituita, deoarece Anglia si Franta deveneau din ce ince mai preocupate de “chestia Orientului” si de inaintarea rusilor catre Bosfor.

3. Unirea Moldovei si a Munteniei a fost considerata necesara dooarece, pentru stapanirea Dunarii, era nevoie de o tara mai mare sub un domn legat prin recunostinta de Franta.

Problema Dunarii si a importantei strategice a ei si a gurilor sale nu poate fi separata de cea a stramtorilor Bosfor si Dardanele. Un diplomat roman al perioadei interbelice, C. Diamandy, sustinea ca “daca geograficeste Dunarea sfarseste la gurile ei, economiceste ea se varsa in Marea Mediterana: in Delta isi varsa apele, in Mediterana isi duce navele. Fara iesire libera la raspantia Mediteranei, Dunarea nu-si poate indeplini rolul in comertul mondial” .
Importanta Dunarii pentru intreaga Europa la aceea vreme era accentuata si de faptul ca din Comisia Dunarii faceau parte si tari non-dunarene, de pilda Marea Britanie. Succesul sustinerii internationale a Romaniei in aceea perioada istorica, cand a primit cheile Dunarii prin bunavointa marilor puteri occidentale s-a datorat in mare parte domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cel care a demarat un proiect major pentru acele timpuri, cu reverberatie geopolitica evidenta.

Cuza a proiectat construirea unei cai ferate si a unui pod peste Dunare care sa lege portul Galati de teritoriile retrocedate si un viitor port la Marea Neagra, ba chiar a propus si construirea unui canal navigabil care sa legebratul Chilia de mare. Costurile foarte mari ale proiectului, desi aprobat de parlamentul Romaniei in 1868, l-au facut pe domnitorul Carol I sa nu promulge legea dar proiectul sau, chiar in forma declarativa, a starnit entuzisam la nivelul cancelariilor europene si avut insa darul sa deblocheze mari fonduri banesti din partea Marilor Puteri occidentale si sa asigure succesul Comisiei Europene a Dunarii, care a activat cu un succes deosebit timp de 82 de ani, in beneficiul Romaniei.

Rusia si Comisia Dunarii

Rusia a fost impinsa de la Dunare cam cu 20 de kilometri si ca urmare tinuturile Bolgrad, Cahul si Ismail din sudul Basarabiei au fost retrocedate Moldovei (cele trei judete au fost rapite din nou de Rusia in 1877). Romania a devenit membru cu drepturi depline a Comisiei in 1877, dupa proclamarea independentei. Dupa terminarea primului razboi mondial Comisia isi reia activitatea, sub numele de Comisia Internationala a Dunarii.

In iunie-august 1948 conferinta organizata de Rusia sovietica la Belgrad a creat o noua Comisie a Dunarii, care a mutat sediul noii organizatii de la Galati la Budapesta iar din Comisie faceau parte doar statele comuniste riverane: Cehoslovacia, Ungaria, Iugoslavia, Romania, Bulgaria, URSS si RSS Ucraineana. Statele neriverane au fost excluse, Austria s-a alaturat Comisiei in 1960 iar Republica Federala Germana nu a dorit sa participe. Dupa 1990 Comisia Dunarii a ajuns sa aiba 11 membri: Republica Federala Germana, Austria, Slovacia, Ungaria, Croatia, Serbia, Romania, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina si Federatia Rusa.

Statele membre sint reprezentate in Comisie prin ambasadorii acreditati in Ungaria. Interesul manifest al Romaniei de revizuire a Conventiei de la Belgrad din 1948 si de readucere la Galati a Comisiei Dunarii, deranjeaza enorm, evident in primul rand Rusia, statul care a avut rolul primordial in indepartarea Romaniei de dreptul utilizarii resursei sale naturale, Dunarea, cu implicatiile geopolitice de rigoare.

Nu intamplator, urmarind mai departe discursul Olandei descoperim o inflexiune rusesca clara in vocea premierului olandez, care culmea invoca primejdia KGB-ului, pentru a cere blocarea acordarii cetateniei basarabenilor de catre statul roman, basarabeni carora le-a fost smuls prin forta de catre seful suprem al NKVD- KGB, Stalin, acest drept (cu suportul entuziast desigur al Germaniei, adica al cancelarului Hitler, la acea vreme. Cancelarul de astazi, o perfecta vorbitoare de rusa, ce provine dintr- o familie care a ales libertatea fugind din RFG in…RDG-ul sovietic, nu difera in reactiile de prietenie fata de Rusia de Hitler in perioada de amor cu Stalin).

Radiografia discursului mincinos al Olandei la adresa Romaniei

Pentru a acutiza discursul sau public la adresa Romaniei, Olanda a scos de la naftalina retorica Razboiului Rece pretinzand ca Romania ar fi poarta de intrare a KGB- ului in UE!!! Premierul Mark Rutte a reinviat retorica anti-KGB, sustinand ca sistemul de securitate olandez nu poate verifica ce hram poarta noii cetateni europeni veniti din Republica Moldova prin Romania si Bulgaria.

In realitate Olanda nu poate sa puna problema acordarii cetateniei romane pentru basarabeni cata vreme ea insasi acorda in medie cate 40.000 de cetatenii pe an. Actualul guvern condus de Mark Rutte (VVD – Partidul Popular pentru Libertate si Democratie) se bazeaza pe sprijinul parlamentar al PVV (Partidul Libertatii) condus de Geert Wilders care are un program nationalist olandez si anti-islamic.

Printre prevederile din programul politic al lui Geert Wilders se numara inregistrarea etniei pentru cetatenii olandezi, deportarea infractorilor cu cetatenie straina sau cu dubla cetatenie (inclusiv olandeza), inchiderea scolilor islamice, interzicerea accesului pe piata muncii a originarilor din tari islamice. Evident guvernul olandez nu poate sa adopte la vedere aceste masuri anti- islamice, insa pentru a da o cat de mica satisfactie programului anti-imigrationist al lui Geert Wilders merge pe blocarea politicilor migrationiste dinspre estul Europei iar tapii ispasitori ar fi Romania si Bulgaria.

Evident Romania nu poate fi trasa la raspundere in niciun fel pentru ca acorda cetatenia basarabenilor care au fost privati de cetatenia romana datorita odiosului Acord Hitler –Stalin. Cetatenia este un atribut suveran al tarilor membre UE, iar tarile occidentale acorda mult mai multe cetatenii decat Romania. Intre1998-2009 Olanda a acordat in medie cate 40.000 de cetatenii, iar in anul 2009 noii cetateni olandezi aveau urmatoarele proveniente: 18% Maroc, 14% Turcia, 3,8% Surinam, 2,3% Irak, 2% Afganistan. Intre 1996-2008 Olanda a primit 128.000 de marocani si 108.000 turci.

In total, Olanda a acordat mai multe cetatenii unor islamici decat a acordat Romania unor crestini. Aceeasi situatie o gasim si in tarile occidentale mari, in primul rand, Franta, Germania si Marea Britanie. Aceste tari au acordat in ultimii 20-30 de ani milioane de cetatenii islamicilor adusi ca mana de lucru ieftina, mana de lucru exploatata in sistem sclavagist, dar evident ca nu pot vorbi deschis despre asta si nici nu vor sa-si asume erorile ultimelor decenii, preferand in schimb sa atace Romania, tara ce a contribuit enorm la sistemul de securitate european.
Discursul olandez si nu numai pe tema cetateniei basarabenilor, care vezi doamne ar inunda statele Schengen cu mana de lucru ieftina, este un discurs mai mult decat convenabil Rusiei, care a vituperat ofensiv la adresa Romaniei – alaturi de Vladimir Voronin, fostul presedinte comunist de la Chișinău, pentru indrazneala Bucurestiului de a usura acordarea cetateniei catre basarabeni dupa evenimentele din aprilie 2009 de la Chisinau, evenimente care au dus la caderea, pentru o vreme, a regimului comunist, filorus. Nu mai putin decat comunistii lui Voronin sunt filorusi si “europenii” olandezi.

Problematica cetateniei si datele comparative la nivel european

Conform datelor oficiale, „in perioada 2003-2009 au fost transmise Directiei Cetatenie din cadrul Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe – Directia Generala Afaceri Consulare 34.939 cereri de redobandire a cetateniei romăne formulate de etnici romani, cetateni din Republica Moldova si Ucraina, in temeiul dispozitiilor art. 10 alin. 2, respectiv art. 10 indice 1 din Legea cetateniei romane nr. 21/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, din care 1.598 in anul 2003, 4.879 in anul 2004, 2.242 cereri in anul 2005, 2.441 cereri in anul 2006, 1.379 cereri in anul 2007, 9800 cereri in anul 2008 si 12.600 cereri in anul 2009 (pana la 15.12.2009)“.

La o luna de la anuntul din 14 aprilie 2009 a președintelui Traian Basescu cu privire la eliberarea simplificata a cetateniei romane pentru locuitorii Republicii Moldova, în luna mai nici un moldovean nu obținuse încă cetatenia românească. In schimb din lista celor care au obtinut cetatenia romana cu mentinerea domiciliului in strainatate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei in data de 20.05.2009, rezulta faptul ca mai mult de 90 la suta dintre figuranti sunt cetateni israelieni.
Totodata, printre acestia nu se afla niciun cetatean al Republicii Moldova. Situatia a continuat in aceeasi parametri si in perioada urmatoare, principalii beneficiari nefiind – in pofida promisiunilor – basarabenii.

Este importanta precizarea ca Romania nu da cetatenie romana ci o reda, face o reparatie in primul rand morala. Dupa cum reiese din statistici profitorii acestor prevederi nu au fost si nu sunt fostii cetateni ai Romaniei din Basarabia, abandonati in ghearele Uniunii Sovietice ca urmare a acordurilor ticaloase de la Ialta, mizerie la care a contribuit si
„Occidentul“ si pentru care liderii Vestului inca nu si-au cerut scuze.

Germania a oferit cetatenie tuturor nemtilor din Est dupa caderea comunismului, dar si pentru milioane de etnici germani din fosta URSS, Romania, Ungaria, Slovacia, Cehia, Polonia (ceea ce este partial discutabil, dat fiind ca majoritatea se trag din stramosi adusi de diversele stapaniri germanice din istorie, pentru colonizare). In plus, Germania procedeaza la fel si cu turcii (acum circa 3 milioane au ajuns sa aiba cetatenie germana sau sa o poata cere la majorat).

Spania, ofera cetatenie tuturor celor care au stramosi spanioli fugiti din tara din cauza razboiului civil de acum 70 de ani (ceea ce e corect moral si legitim). Spania mai imparte pasapoarte si prin toata America Latina – peste 250.000 de cetatenii s-au livrat cubanezilor – iar cetatenii spanioli de origine ecuadoriana, argentina sau mexicana au ajuns mai numerosi decat cei de origine basca sau galiciana. In 2005, Spania a legalizat situatia a 600.000 de imigranti, dar s-a oprit in a acorda rezidenta si drept de munca, deoarece miza o reprezinta bratele de munca – noii sclavi europeni.

Franta pune stampila de cetatean francez si cetatean UE pe cate 200.000 de negri si arabi din fostul imperiul colonial francofon in fiecare an, iar Marea Britanie „importa“ cu acte in regula, in fiecare an, cate 120.000 de pakistanezi si indieni.
Ungurii acorda cetatenie tuturor ungurilor din diaspora, acelasi lucru il fac tarile Baltice si Bulgaria care oferă cetățenie tutoror etnicilor din afara granițelor.

Pe scurt, in incheiere, intreaga discutie ce se poarta in asa zisele “medii europene” pe tema cetateniei acordate de Romania basarabenilor este una falsificatoare in continut iar in spatele discursului public ipocrit (si) al olandezilor se simte bagheta unui dirijor etern intromisionat in orice tema ce privește Basarabia, basarabenii si România.
Dirijorul moscovit, cu găleata cu petrol la picior.

 

Sursa: George Roncea .facebook.com/george.roncea

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather
Distribuie!

Despre Stiri Extreme

Stiri Extreme: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate. Contact: office@stiri-extreme.ro