Cine se afla defapt in spatele proiectului Fake News si grupului #Rezist sutinatorii LGBT-sti multiculturalism NeoMarxism (Video)

by Part 1 – FAKE NEWS Aproape 20 de IT-iști de la firme importante de profil din Sibiu s-au reunit, vineri seara, într-un ”hackathon” al cărui scop este acela ca […]
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Part 1 – FAKE NEWS

Aproape 20 de IT-iști de la firme importante de profil din Sibiu s-au reunit, vineri seara, într-un ”hackathon” al cărui scop este acela ca așa zisele știri false să nu se mai distribuie prin intermediul Facebook-ului, scrieTurnul Sfatului din Sibiu.



Proiectul este susținut de Digi 24 și Hotnews.

loading...

Afacerea care este, de fapt, una de cenzură a presei a fost devoalată de FLUX 24 acum câteva săptămâni. În spatele ei se află George Soros, conform dezvăluirilor din presa americană.Scopul real este de a elimina știrile incomode pentru grupările finanțate de Soros și stânga americană.

Digi 24 și HotNews sunt două mijloace de presă care susțin cenzura internetului și a facebook motivând prin așa zisele știri false promovate de unele siteuri.

 

 

 

 

 

 

 

Cele două entități media au susținut crearea unei liste negre a siteurilor din România în care dincolo de siteurile care dau știri tabloide și neverificate au inclus și media care nu le susține punctele de vedere.

Factual este gruparea din România care colaborează la proiect și care a fost creată de Funky Citizens, un ONG de pe Dâmbovița. În ONG apar Elena Calistru, care lucrează de mulți ani pentru fundațiile lui Soros, dar și Codru Vrabie (fost sub aripa protectoare a PSD-istului Toni Grebla), un alt personaj legat de miliardarul de stânga american.

Recent Funky Citizens a angajat mai mulți jurnaliști pentru acest proiect. Această grupare susține unul din proiectele dragi lui Soros: căsătoriile homosexuale. – Aici pagina oficiala : http://www.funkycitizens.org

La ”hackathon-ul” de la Sibiu au venit oameni din trei firme de IT: dezvoltatori, ”testeri”, specialiști în marketing. Tinerii nu vor ca numele firmelor să devină publice dintr-un motiv simplu: ar deveni ținta creatorilor de știri false, împotriva cărora luptă.”Există acea listă cu 70 – 100 de site-uri, dintre care 20 – 30 le vedem și noi aproape zilnic. Titluri bombastice, toxice, în fine. Se propagă de multe ori fără a fi citite, mulți le distribuie mai departe. Probabil că din traficul acela fac niște bani proprietarii acelor site-uri, dar există și alte teorii pentru care sunt distribuite aceste știri”, definește Radu zona împotriva cărora este îndreptată acțiunea lor. Cele peste 70 de site-uri la care face referire au fost adunate într-o listă de un IT-ist din București, care a creat deja o extensie a browser-ului Chrome, extensie care atrage atenția asupra faptului că știrile provenite dintr-o anumită sursă au potențial fals. Sibienii au invitat dezvoltatorul acestei extensii la evenimentul de vineri noaptea, dar acesta nu a putut ajunge. Însă perspectivele unei colaborări cu acesta există, arată IT-iștii reuniți la Sibiu, mai scrie TS.

Politica anunțată de facebook de a elimina așa-zisele știri false este un proiect finanțat de miliardarul american George Soros și de alți oameni de afaceri de stânga, dezvăluie Breitbart, un influent site conservator american. Informații au fost difuzate și de FOX News.

Există și o filială în România controlată tot de oamenii lui George Soros.

IFCN, structura care se va ocupa de acest lucru, este găzduit de Institutul Poynter de Studii Media. O căutare sumară a site-ului Institutului Poynter constată că IFCN Poynter este finanțat în mod deschis de către Open Society Foundations Soros, precum și Fundația Bill & Melinda Gates, Google și Fondul Național pentru Democrație.

http://www.poynter.org

 

IFCN este, de asemenea, finanțat de Rețeaua Omidyar a miliardarului fondator al eBay, Pierre Omidyar. Rețeaua de Omidyar a incheiat un parteneriat cu Open Society si a dat subvenții unor părți terțe care sunt finantașți de Soros. Tides este unul dintre cei mai mari donatori de stânga din SUA.

Un alt donator important al IFCN este Fundatia Craig Newmark, organizația de caritate înființată de Craiglist Fondator Craig Newmark. Luni, cu doar câteva zile înainte de anunțarea parteneriatului cu Facebook, Poynter a emis un comunicat de presă arătând că Newmark i-a donat un milion de dolari.

Ultimul pas este la Facebook

”Romanian fake news aggregator” este numele discutat pentru inițiativa celor de la Sibiu. Numele ar urma să fie pus fie pe grupul de mii de voluntari care ar urma să raporteze către Facebook știrile false, fie pe pagina creată cu acest rol. ”Ne gândim că se vor strânge aproximativ 50 de știri pe zi, care vor fi alese dintre cele mai virale, căci asta vrem să detectăm automat prin API-ul (o unealtă pentru programatori – n.r.) de la Facebook”, estimează Radu.

Știrile raportate drept false vor fi marcate ca atare, însă, tot de reprezentanții rețelei de socializare. ”Nu cei de la Facebook fac fact-checking-ul (verificarea veridicității – n.r.). În România am înțeles că vor fi cei de la factual.ro și încă alte câteva ONG-uri. Ei le vor marca drept false, iar de aici mai departe Facebook ar trebui să acționeze, să le limiteze răspândirea”, mai arată Radu.

www.factual.ro

 

Cuvântul-cheie: ”crowdsourcing”

IT-iștii de la Sibiu cred că inițiativa lor va fi una cu rezultate concrete datorită ideii de ”crowdsourcing”. Altfel spus, datorită grupului mare de voluntari care vor fi dispuși să raporteze către Facebook știrile detectate drept false. Și cu cât vor fi mai multe astfel de raportări făcute într-un timp cât mai scurt, cu atât mai repede răspândirea acestor informații va fi limitată și marcată ca atare. ”Oricine poate fi voluntar. Căci tot ceea ce trebuie să faci este să raportezi știrile ca fiind false. Nu contează că în acest grup mare se pot «infiltra» unii care vor să susțină propagarea de știri false. Pentru că nu există o unealtă prin care să marchezi știrile corecte”, explică încrezători tinerii de la Sibiu.

Fundația condusă de un IT-ist #rezist, conexiuni cu rețeaua Soros

Ciprian Ciocan, a declarat:„S-a spus foarte mult că oamenii doar ies în stradă și că le place doar să distrugă. Aici avem un exemplu că oamenii și construiesc, că oamenii găsesc soluții active și nu doar ies pe stradă”.

Ciocan este directorul executiv al Fundației Comunitare Sibiu. După cum se poate observa pe site-ul respectivei organizații neguvernamentale, aceasta este finanțată și de Fundația pentru Parteneriat.

fundatia comunitara sibiu

Despre aceasta, site-ul dcnews.ro scria în anul 2014, că ar fi fost una dintre principalele ONG-uri finanțate de miliardarul George Soros, alături de Open Society Institute, CEE Trust și Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile.

Soros - fundatia pentru parteneriat

De asemenea, Asociația pentru Relații Comunitare (ARC) apare și ea pe lista organizațiilor care sprijină fundația condusă de Ciocan. Despre ARC, fluierul.ro scria în anul 2015 că beneficiază de ajutoare (directe sau indirecte) din partea lui Soros. Pe lista întocmită de jurnaliștii sursei citate apare și Fundația PACT, un alt finanțator al organizației lui Ciocan.

A comparat rezultatul alegerilor din 11 decembrie cu evenimentele petrecute după Al Doilea Război Mondial

Într-un interviu acordat presei locale, după alegerile parlamentare din 11 decembrie, Ciprian Ciocan făcea o declarație șocantă.

Directorul executiv al Fundației Comunitare Sibiu compara rezultatul scrutinului din 11 decembrie cu fenomenul Piața Universității și cu momentul în care comunismul s-a instaurat în România, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.

Eu cred că rezultatul acestor alegeri, o să exagerez acum, dar eu cred că seamănă cu momentul Piața Universității. Seamănă și cu momentul în care comunismul a venit în România și societatea românească, prin tot ce a avut ea, s-a predat. După Al Doilea Război Mondial, a existat un moment de predare”, afirma Ciocan la Turnul Sfatului TV.

Atenție, acesta este unul dintre oamenii care decid ce știri sunt false sau nu!

 

Part 2 Grupul #rezist

Mai toți tinerii veniți la hackathhon-ul de la Sibiu poartă banderole galbene inscripționate cu moto-ul protestelor din ultimele săptămâni, ”#rezist”. ”Cred că ceea ce s-a întâmplat în ultimele săptămâni ne-a determinat să ne implicăm mult mai mult”, explică Radu purtarea acestor banderole. Care a participat la proteste, asemenea lui Ciprian. ”A fost un context agravant. Problemele acestea există de mai mult timp, dar acum ne-au lovit mai tare, căci le-am ignorat prea mult. Cred că știrile false au un impact foarte mare și cred că pot fi schimbate mult mai ușor decât alte lucruri. Mult mai greu, de exemplu, poți schimba clasa politică”, este de părere Ciprian.

Adevarul despre miscarea #Rezist

Miscarea Resist a fost fondata de Noam Chomsky prin anii 1965-66, fiind opusa puterii ilegitime. Destul de rapid, a fost adoptata de miscarea pro-avort, de Martin Luther King, de Black Panther Party si chiar de veteranii razboiului din Vietnam care militau impotriva oricarui alt razboi. O filosofie puternica, respectabila, fara indoiala, miscarea Resist a devenit rapid un marker cultural, prezent in romanele cult ale epocii, in filme si piese dramatice.

Dupa anul 2000, miscarea a marcat activitatile unor organizatii ecologiste legendare, cum este Greenpeace, precum si activitatile si propaganda organizatiilor LGBT.
In prezent, miscarea, identificata mai ales ca #resist, a devenit manifest anti-capitalista pro fascista, unele organizatii care adera la aceasta miscare alunecand catre extreme marxiste si anarhiste.

La noi #resist a devenit vizibil recent, cu “ocazia” protestelor anti-Trump. Miscarea #resist inca scoate in strada sute de mii de americani , feministele #rezist pro avort, si LGBT-istii care il contesta pe actualul presedinte al SUA, uneori determinand violente masive, dar si riscul unor adevarate seisme politice, cum ar fi independenta statului California, precum si in alte state:

Acest hash-tag a fost adoptat recent, dar cu mult entuziasm, si in Romania, sub forma #rezist.

Foarte interesant este ca romanii care au adoptat #rezist sunt de dreapta, pro-capitalism de tip american (uneori cu niste tuse exagerate care depasesc in intensitate chiar si ideologiile ultra-conservatoare americane), pro-elita corporatista si, de regula, pro-Trump.

Dupa toate aparentele, intre originalul american si varianta romaneasca, nu prea exista legatura. Dar pentru promoteri si publisheri nu conteaza :

-odata ce s-a reusit crearea grupului de adepti ai miscarii #resist/#rezist, s-a instalat un set de reguli si valori care sunt invariabil bune, cei din afara grupului fiind adeptii unor reguli, valori, idei care sunt invariabil rele. Este deja “noi” contra “ei”, ca pe stadioanele de fotbal, iar aceasta “oportunitate” nu putea fi ratata.

Irving Janis a explicat, inca din anii ’80, care sunt mecanismele psihologice ale deciziilor consensuale care se iau in grup, ignorand semnele care ii avertizeaza pe membrii grupului ca nu sunt pe calea cea buna. Membri grupului rezista la “atacurile” realitatii sau ale ratiunii, actionand emotional, gandind prescurtat, conform codului grupului.

Foarte interesant este ca, asa cum sustine Janis, grupurile uniforme, unite sub un slogan puternic sau sub controlul (vizibil sau invizibil) al unor lideri autoritari, vor pedepsi opiniile divergente. Realitatea lumii exterioare, reale, va inceta sa mai prezinte importanta in comparatie cu lumea iluzorie creata in interiorul grupului. Victimele gandirii de grup devin, pe nesimite, excesiv de optimiste in legatura cu rezultatele dorite si mult prea entuziaste in asumarea riscurilor, pentru ca nu concep esecul si nici realitatea contrara scopurilor si valorilor grupului. Ceea ce din afara pare a fi un comportament bizar, ridicol sau malefic, din interior pare logic si perfect justificat (Irving L. Janis, Groupthink : Psychological Studies from Policy Decisions and Fiascoes, 2nd ed., Bostin, Houghton Mifflin, 1983, p.174-197).

Cand cei care adopta regula, nu mai conteaza motivul initial pentru care au intrat in grup. Consecventa ii obliga sa “mearga pana la capat”, chiar daca asta ar insemna sa intre cu 200 de km la ora intr-un zid.

De fapt, #rezist nu e chiar #resist.

Pagina oficiala #Rezist : http://resist.org/

Iar cei care rezista nu au deloc agenda celor care resista. (cititi pe pagina oficiala http://resist.org/ agenda reala #Rezist.. pro avort, pro LGBT)

Daca americanii cu #resist pe pancarte protesteaza contra abuzurilor celor 1% din populatie, care detin 99% din resursele si averea lumii, si cauta sa apere drepturile omului, inclusiv cele ale minoritatilor, romanii care #rezista protesteaza contra stangii (ceea ce e onorabil) si in favoarea sau chiar de mana cu managerii ultra-bogati si abuzivi de corporatii care, cica, sunt si ei anti-hotie.

Ba mai mult, sub sloganul #rezist iese la manifestatie chiar si un fost ministru al justitiei care stampila drepturile omului cu titulatura batjocoritoare de lux teoretic.
Ca la noi, la nimenea. Dar, totusi, chiar nimeni nu a observat contradictia si nici disonanta cognitiva? Puterea ilegitima era tinta miscarii originare, va mai aduceti aminte? Cum de nu se observa ca la noi este nu combatuta, ci ridicata in slavi, puterea nelegitima a aliantei serviciilor secrete cu ultra-managerii de corporatii?

Mișcarea #Rezist – o ideologie marxistă, anarhistă, internaționalistă

Miscarea #Rezist este una dintre miscarile specifice ideologiei marxiste. Marxismul este ideologie malefica, care a fost creata de revolutionarul francmason, Karl Marx. Karl Marx impreuna cu Friedrich Engels si-au expus ideologia in celebra lucrare numita „Manifestul Comunist”. De aici a inceput dictatura comunista.

Astazi, se vorbeste despre un alt concept numit „Marxism Cultural”concept creat de Scoala de la Frankfurt. Ulterior, Scoala de la Frankfurt s-a mutat la New York, unde si-au pus in aplicare planurile malefice de schimbare a Americii si de incercare de rasturnare a intregii civilizatii pamantene.

La prima vedere, o persoana, care afla de astfel de planuri malefice, se intreaba: Ce vor acesti oameni? Care este scopul lor? Raspuns: O Noua Ordine Mondiala cu un Guvern Mondial Totalitar.

In Scoala de la Frankfurt activau numai radicali de stanga precum Georgy Lukacs, Herbert Marcuse, Aldous Huxley, Antonio Gramsci etc. Acesti indivizi, bolsevici, s-au intrebat „de ce proletarii nu accepta revolutia comunista?” si au ajuns la concluzia ca proletarii nu accepta revolutia comunista deoarece acestia credeau in valorile nationale (traditie, cultura, istorie, religie).

Teoreticienii marxisti au inteles ca pentru a putea rasturna valorile nationale de pe Pamant au nevoie de o alta strategie, alta decat cea clasica a revolutiei anarhiste promovata de Mihail Bakunin.

Protestatarii din Piața Victoriei folosesc cuvântul „Rezist”, pe care îl consideră un simbol reprezentativ al acestor manifestații de stradă.

Folosirea cuvântului nu este singulară, însă. În SUA, participanții la protestele împotriva lui Donald Trump folosesc și ei „Rezist”, ca hasthag și ca simbol. Un exemplu a putut fi observat recent, la San Francisco. Pe 11 februarie, câteva mii de persoane s-au strâns pentru a-i transmite un mesaj administrației Trump, după cum a informat presa locală.

Președintele Trump este contestat de stânga americană, nemulțumită de măsurile acestuia privind limitarea imigrării, prin construcția unui zid la granița cu Mexicul.

Mesajele protestatarilor americani au apărut și la București, fiind prezente în Piața Victoriei, după cum se poate vedea în imaginile de mai jos. Cel puțin o parte dintre protestatari sunt susținători ai mesajelor Partidului Democrat din SUA, cel care reprezintă stângismul de peste Ocean.”

Asadar, Marxismul Cultural doreste sa distruga societatea umana din interior si sa creeze o „Minunata Lume Noua”, despre care a scris si Aldous Huxley in cartea sa, „Minunata Lume Noua”.

Unul dintre simbolurile principale ale marxistilor este pumnul strans. Pumnul strans simbolizeaza revolta proletarilor fata de burghezi si capitalisti. A fost Comunismul/Socialismul o ideologie pentru proletari? Raspunsul este nu! Comunismul/Socialismul s-a folosit de proletari pentru a instaura o dictaura. Astazi, neomarxistii, neocomunistii, internationalistii, anarhistii, globalistii se folosesc de proletari, dar si de minoritati.

Socialismul/Comunismul a fost un experiment al revolutionarilor francmasoni, plan pus in aplicare inca de la fondarea Iluminatilor din Bavaria, o grupare condusa de Adam Weishaupt, grupare, care impreuna cu Loja Francmasonica, „Marele Orient”, a orchestrat celebra Revolutie Franceza.

„Tu stii ce inseamna miscarea #rezist? Te-ai informat inainte sa pronunti #rezist in timpul protestelor? Chiar crezi ca esti de acord cu ideile lor? Crestinii intra in conflict direct cu aceasta miscare!!!

Multa lume s-a erijat in timpul protestelor in a pronunta denumirea miscarii #rezist, care provine din SUA, denumita miscarea #resist in limba engleza. Multi au fost pacaliti si au pronuntat aceste sloganuri in spirit de turma.

Intrebarea este daca lumea care a participat la proteste era in cunostiinta de cauza cu privire la ideile si punctele pe care miscarea #rezist le promoveaza. Intrebarea e mai grava pentru crestini, caci daca nu te informezi, esti de partea lor.

Pentru cine nu a avut timp sa se documenteze despre aceasta organizatie, inainte sa le imbratiseze sloganurile, va enumar eu cateva definitii ale miscarii:

-sustinerea LGBT, adica sustinerea si promovarea homosexualilor, lesbienelor, transsexualilor;

-sustinerea ateismului;

-scoaterea crestinismului din scoli;

-introducerea orelor de educatie sexuala;

-sustinerea imigratiei musulmane in zonele crestine;

-sustinerea avorturilor;

Miscarea #resist, #rezist, este o miscare fondata de ONG-urile lui George Soros in SUA, se activeaza la orice evenimente care le-ar putea periclita miscarea, cum ar fi alegerea lui Trump, care nu e de acord cu homosexualitatea, avorturile si alte blestematii sataniste.

De asemenea in Romania, miscarea are ca scop dezbinarea poporului, distrugerea crestinismului, instalarea casei regale pentru a pava drumul anticristului ( teme prea grele pentru profani, care necesita studiu mai aprofundat pentru a le intelege).

Iisus a spus: nu puteti fi si cu mine si cu ei, ori cu mine ori cu ei, daca sunteti cu mine si cu ei, sunteti cu ei.”

 

De cine au fost incepute protestele :

Part 3 – Theodor Adorno și Walter Benjamin, nu este nimic nou sub soare

Poate cel mai important, chiar dacă cel mai puțin cunoscut succes al Școlii de la Frankfurt, a fost nașterea mediilor electronice de comunicare ale radioului și televiziunii și conversia lor în instrumentele de control social pe care le reprezintă astăzi. Acest proces s-a născut din munca depusă inițial de doi oameni care s-au alăturat Institutului la sfârșitul anilor 20: Theodor Adorno și Walter Benjamin.

După terminarea studiilor la Universitatea din Frankfurt, Walter Benjamin a planificat să emigreze în Palestina în 1924, împreună cu Gershom Scholem (devenit ulterior unul dintre cei mai renumiți filosofi ai Israelului, precum și lider gnostic al iudaismului), dar a fost împiedicat de legătura amoroasă cu Asja Lacis – actriță lituaniancă și agent Comintern. Lacis îl „confiscă” pe Benjamin pe insula italiană Capri, un vechi centru cultic din perioada împăratului Tiberiu, folosit apoi ca bază de antrenament a Cominternului. De aici înainte, apoliticul Benjamin îi va scrie prietenului său Scholem că a găsit „o eliberare existențială și o viziune internă consistentă în actualizarea comunismului radical”. Lacis îl va duce mai târziu pe Benjamin la Moscova pentru continuarea îndoctrinării. Aici acesta îl cunoaște pe Bertholt Brecht, cu care va începe o lungă colaborare; imediat după această întâlnire, în timpul activității dedicate primei traduceri în limbă germană a poetului francez Baudelaire (iubitor al experiențelor psihedelice), Benjamin începe o serioasă serie de experimente cu halucinogene.

În 1927, el se va afla la Berlin, ca parte a unui grup condus de Adorno, ce studia lucrările lui Luckacs; ceilalți membri ai grupului de studiu îi includeau pe Brecht și partenerul sau de compoziție Kurt Weil, Hans Eisler, un alt compozitor, ce avea să devină ulterior compozitor de film la Hollywood și co-autor cu Adorno al cărții „Compozitia pentru film”. De asemenea, fotograful avangardist Imre Moholy-Nagy și conducătorul grupului, Otto Klemperer.

Între 1928 -1932, Adorno și Benjamin au dezvoltat o intensă colaborare, la sfârșitul căreia au început să publice o serie de articole în revista Institutului „Zeitschrift fur Sozialforschung”. Benjamin a fost păstrat în interiorul activităților Institutului, în mare parte grație lui Adorno, care mai târziu avea să-și însușească o mare parte a lucrării acestuia.

După venirea la putere a lui Hitler, staff-ul Institutului s-a răspândit. În timp ce majoritatea celorlalți membri au primit noi însărcinări în SUA și Anglia, Benjamin nu a primit nici o ofertă de lucru, probabil din cauza animozităților cu Adorno. Benjamin pleacă în Franța, iar după invazia germană zboară în Spania. Așteptându-și arestul din partea Gestapoului, este cuprins de disperare și moare de supradoză într-o cameră de hotel.

Munca lui rămâne aproape necunoscută până în 1955, când Sholem și Adorno publică o ediție a lucrărilor sale în Germania. Reînvierea completă are loc în 1968, când Hannah Arendt, fostă amantă a lui Heidegger și colaboratoare a Institutului în America, publică un articol important despre Benjamin în revista New Yorker, urmată, în același an, de prima traducere englezească a operei sale.

Astăzi, fiecare librărie universitară din SUA deține un întreg raft de traduceri și exegeze ale fiecărei părticele din opera lui Benjamin. Adorno a fost mai tânăr decât Benjamin și, în plus, pe cât de pasiv a fost Benjamin, pe atât de agresiv a fost Adorno.

Născut Theodor Wiesengrund-Adorno, într-o familie de corsicani, acesta a primit lecții de pian de la o vârstă fragedă, din partea unui unchi ce trăia cu familia sa și care fusese acompanior de pian pentru celebra artistă de operă Adelina Patti. Se credea că Adorno va deveni un muzician profesionist, studiind în acest sens cu Bernard Sekles, profesorul lui Paul Hindemith. În 1918, încă student la gimnaziu, Adorno îl cunoaște pe Siegfried Kracauer. Membru al salonului kantian-sionist ce se reunea în casa rabinului Nehemiah Nobel din Frankfurt, Kracauer era parte a unui grup din care mai făceau parte: filosoful Martin Buber, scriitorul Franz Rosenzweig, precum și studenții Leo Lowenthal și Eric Fromm. Krakauer, Lowenthal și Fromm aveau să se alăture Institutului 20 de ani mai târziu.

Adorno îl angajează pe Kracauer că profesor în asimilarea filozofiei lui Kant. Kracauer îl introduce, de asemenea, în scrierile lui Luckacs și Walter Bejamin, cel din urmă fiind deja un apropiat al cercului Nobel.

În 1924, Adorno se mută la Viena pentru a studia cu compozitorii atonaliști Alban Berg și Arnold Schonberg și devine familiar cu cercul avangardist și ocult din jurul marxistului Karl Kraus. Aici, nu numai că îl va cunoaște pe colaboratorul său viitor, Hans Eisler, dar va veni în contact și cu teoriile freudianului extremist Otto Gross. O lungă perioadă dependent de cocaină, Gross moare în timpul unei revolte de 1920 din Berlin, în momentul în care se pregătea să ajute revoluția din Budapesta. El dezvoltă teoria că sănătatea mentală poate fi atinsă numai prin reînvierea vechiului cult al Astartei, care distruge monoteismul și „familia burgheză”.

Salvând estetica marxistă

Până în 1928, Adorno și Benjamin aveau să-și satisfacă ambițiile intelectuale, stabilindu-se la Institut, în Germania. Ca subiect ei aleg un aspect al problemei pusă de Luckacs: cum să dea esteticii o solidă bază materialistă? Era o întrebare de o anumită importanță la acea vreme. Dezbaterile oficialităților sovietice asupra artei și culturii, cu extravagantele lor „cotituri” din jurul „realismului socialist”, „proletcultismului” erau considerate idioțenii și nu serveau decât discreditării pretențiilor filozofice ale marxismului în rândul intelectualilor. Înseși scrierile lui Marx pe acest subiect erau, în cel mai bun caz, sumare și banale.

În esență, problema principală a lui Adorno și Benjamin era Gottfried Leibniz. La începutul secolului 19, Leibniz a distrus din nou vechiul gnosticism dualist ce diviza mintea și corpul, demonstrând că materia nu gândește. Un act creativ în artă sau știință poate enunța adevărul privind universul fizic, dar nu este determinat de acest univers. Printr-un efort auto-conștient ce concentrează trecutul în prezent pentru a determina viitorul, actul creativ corect orientat și definit este tot atât de nemuritor precum sufletul care îl imaginează. Acest fapt are implicații decisive pentru marxism, care se bazează în întregime pe ipoteza că activitatea mentală este determinată de relațiile sociale derivate din activitatea omenirii asupra existenței fizice. Marx a eludat problema pusă de Leibniz, așa cum au făcut Adorno și Benjamin, chiar dacă mai târziu au făcut-o cu mai mult elan.

Este greșit, afirmă Benjamin în primele sale articole asupra acestei teme, de a se începe cu rațiunea, afirmând mintea ca bază a dezvoltării civilizației. Această este o moștenire nefericită a lui Socrate. Ca alternative, Benjamin propune un mod aristotelic de interpretarea Genezei:

Să presupunem că Edenul a fost dăruit lui Adam ca univers fizic primordial. Originea științei și filosofiei nu rezidă în investigarea și dominația naturii, ci în numirea obiectelor naturii. În starea primordială, numirea unui lucru însemna să spui totul despre acel lucru. În sprijinul acestei afirmații, Benjamin citează în mod cinic primele paragrafe din Evanghelia după Ioan, evitând cu grijă versiunea mult mai profundă din greaca veche și preferând în schimb Vulgata, astfel încât la paragraful „La început a fost Cuvântul”, conotația originalului grecesc „logos” de Rațiune, Cuvânt, a fost înlocuită cu sensul mult restrictiv dat de cuvântul latin „verbum”. După expulzarea din Eden și porunca lui Dumnezeu ca Adam să-și mănânce pâinea prin sudoarea frunții (metaforă marxista folosită de Benjamin pentru dezvoltarea economiei) și blestemul ulterior al lui Dumnezeu dat Turnului Babel (prin Nimrod) (care a însemnat practic apariția statelor-națiune cu limbi diferite, pe care Benjamin și Marx le-au văzut ca pe un proces negativ, de îndepărtare de „comunismul primitiv” al Edenului), umanitatea a devenit înstrăinată de lumea fizică. De aceea, continuă Benjamin, obiectele încă reflectă o „aură” a formei lor primordiale, dar adevărul este acum fără speranță pierdut, aflat în ceață, neclar.

În fapt, vorbirea, limbajul scris, arta, creativitatea în sine, prin care dominăm universal fizic, contribuie la prelungirea înstrăinării, prin încercarea (în jargon marxist) de a încorpora obiectele naturii în relaţiile sociale determinate de structura de clasă, dominantă la acel moment în istorie. Artistul creativ sau omul de ştiinţă este, de aceea, un vas, precum Ion rapsodul, aşa cum el se descrie pe sine lui Socrate, sau precum un apărător al teoriei moderne a haosului: actul creativ „iese la suprafaţă” din amestecul cultural, precum în magie.

Cu cât burghezul încearcă mai mult să comunice, să transmită intenţia sa cu privire la lucruri, cu atât se depărtează de la adevăr. Aşa cum afirmă un celebru enunţ al lui Benjamin: „Adevărul este moartea intenţiei”.

Acest tip de raţionament permite realizarea unor lucruri distructive: Făcând din creativitate un produs al specificului istoric, o jefuiești atât de perenitate, cât şi de moralitate. Astfel, cineva nu mai poate afirma un adevăr universal sau o lege naturală, deoarece adevărul este complet relativ la dezvoltarea istorică. Discreditând ideea adevărului şi a erorii poţi, de asemenea, să „arunci în aer” conceptele „învechite” de bine şi rău; devii, în cuvintele lui Nietzche, „dincolo de bine şi rău”.

Benjamin este capabil totodată să apere ceea ce el numeşte „satanismul” simboliștilor francezi şi al succesorilor săi „suprarealişti” pentru că în miezul satanismului „cineva poate găsi cultul răului că instrument politic… pentru a dezinfecta şi izola împotriva tuturor diletantismelor moralizatoare ale burghezilor”.

Să condamni satanismul lui Rimbaud ca rău este la fel de incorect ca a aprecia un cvartet al lui Beethoven sau un poem al lui Schiller ca fiind „bune”. Pentru amândouă, judecăţile sunt oarbe la forţele istorice ce lucrează „inconştient” asupra artistului.

De aceea, ni se spune că ultima structură muzicală a lui Beethoven se „chinuia” să devin atonală. Dar el nu a putut să se afirme pe el însuşi în mod conştient din cauza lumii structurate europene definite ca atare de Congresul de la Viena (teza lui Adorno); în mod similar, Schiller chiar a dorit să afirme că creativitatea era eliberarea erosului, dar fiind „un copil adevărat” al iluminismului şi al lui Immanuel Kant, nu a putut să renunţe la raţiune (teza lui Marcuse).

Epistemologia devine astfel o relaţie săracă a opiniei publice, din moment ce artistul nu creează în mod conştient pentru a ridica societatea, ci mai degrabă „inconştient” el transmite presupoziţiile ideologice ale culturii în care a fost născut.

Problema nu mai este reprezentată de adevărul universal, ci ce poate fi plauzibil interpretat de către auto-numiţii „gardieni ai spiritului timpului” – zeitgeist.

„The Bad New Days”

De aceea, pentru Şcoala de la Frankfurt, scopul elitei culturale în moderna eră „capitalistă” trebuie să fie dezbrăcarea de credinţa că arta derivă din emulaţia auto-conştientă provenită de la Dumnezeu ca şi Creator.

„Iluminarea religioasă” – spune Benjamin – trebuie arătată a proveni dintr-o iluminare profană, materialistă, dintr-o inspiraţie antropologică, căreia haşişul, opiumul sau orice altceva îi poate oferi o lecţie introductivă.

În acelaşi timp, „noi forme culturale trebuie găsite pentru a creşte „alienatia populaţiei”, pentru ca ea să înţeleagă cu adevărat cât de alienată este când trăieşte fără socialism. Să nu se construiască pe vechile zile bune de odinioară, ci pe cele rele şi noi de astăzi”.

Direcţia potrivită în pictură este urmată de ultimele creaţii ale lui Van Gogh, care a început să picteze obiecte în dezintegrare, cu ochiul echivalent al unui fumător de haşiş ce extrage şi introduce lucruri din afara lumii lor fireşti.

În muzică „nu este sugerat că cineva poate compune mai bine astăzi decât Mozart sau Beethoven”, spune Adorno, „dar trebuie să se compună atonal, deoarece atonalismul este bolnav, iar boala, în mod dialectic, este şi leacul”.

Extraordinara reacţie violentă de protest cu care muzica se confruntă în societatea prezentă, pare cu toate acestea să sugereze că funcţia dialectică a acestei muzici poate fi déjà simţită negativ, ca „distrugere”. Scopul artei moderne, literaturii şi muzicii trebuie a fie de a distruge potenţialul înălţător şi deci burghez al artei, literaturii şi muzicii astfel încât „omul să-şi piardă conexiunea cu divinul” şi să-şi vadă ca unică opţiune creativă revolta politică. „Pentru că a organiza pesimismul nu înseamnă altceva decât să alungi metafora morală din politică şi să descoperi în acţiunea politică o sferă rezervată 100% imaginii”.

De aceea, Benjamin colaborează cu Brecht pentru a transpune aceste teorii în practică, iar efortul lor conjugat culminează în „efectul de înstrăinare” – enstrangement, încercarea lui Brecht de a-şi scrie compoziţiile astfel încât auditoriul să părăsească teatrul demoralizat şi furios, aparent fără motiv.

Corectitudinea Politică

Analiza Adorno-Benjamin reprezintă aproape întreaga baza teoretică pentru toate trendurile estetice „politically correct”, ce acum invadează toate universităţile.

Post-structuralismul lui Roland Barthes, Michel Foucault şi Jaques Derida, semiotica lui Umberto Eco, deconstructivismul lui Paul de Man, toate îl citează deschis pe Benjamin că sursă a operei lor. Opera „Numele trandafirului” a lui Eco este aproape un tribut adus lui Benjamin. De Man, fost colaborator nazist în Belgia, care a devenit apoi prestigios profesor la Yale, şi-a început cariera traducându-l pe Benjamin. Celebra afirmaţie din 1968 a lui Barthes „autorul este mort” face referire la enunţul anterior a lui Benjamin „Adevărul este moartea intenţiei”.

Benjamin a fost chiar numit moştenitorul lui Leibnitz şi Wilhelm von Humbold – filologul colaborator a lui Schiller, ale carui reforme educaţionale au contribuit la fantastica dezvoltare a Germaniei din secolul 19.

În 1991, Washington Post îl numeşte pe Benjamin „cel mai fin teoretician literar german al secolului” (mulţi însă ar renunţă însă la termenul „german”).

Cititorii au auzit cu siguranţă povestea terifiantă despre cum un department de studii afro-americane a interzis opera Othello, deoarece este „rasistă” sau cum un profesor feminist radical a predat, în cadrul unei întâlniri a Asociaţiei de Limbi Moderne că „vrăjitoarele sunt adevăratele eroine ale operei Macbeth”.

Aceste atrocităţi apar deoarece „propovăduitorii” pot „plauzibil” demonstra în buna tradiţie a lui Benjamin şi Adorno că conţinutul operei lui Shakespeare este irelevant; ceea ce este important este „subtextul” rasist sau falocentric de care Shakespeare era inconştient atunci când a scris.

Atunci când studiile feministe sau Departamentul de Studii ale Lumii a Treia organiza studenţii pentru a abandona clasicismul în favoarea autorilor moderni, de culoare sau feminişti, motivele oferite erau total cele ale lui Benjamin. Nu faptul că aceşti autori moderni sunt mai buni, ci ei sunt oarecum mai aproape de adevăr, deoarece proza lor reflectă problemele sociale moderne asupra cărora autorii mai vechi sunt ignoranți. Studenţii vor fi învăţaţi că însuşi limbajul este, aşa cum afirmă Benjamin, aproape un conglomerat de nume false aruncate asupra societăţii de către opresori, fiind avertizaţi asupra „logocentrismului” -încrederii prea mari pe care burghezii o acordă cuvintelor.

Dacă aceşti autori antici apăreau „retrograzi” (în cuvintele lui Adorno), această se datora faptului că ei erau proiectaţi a fi aşa. Cea mai importantă realizare a Şcolii consistă în conştientizarea faptului că monstruoasele lor teorii pot deveni dominante în cultură, că rezultat al schimbărilor din societate, aduse de, ceea ce Benjamin a numit „era reproducerii mecanice a artei”.

Surse:Flux24, gheorghe.pipereadzr.org.roculturavietii.ro

 

Citiți și...

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

Despre Stiri Extreme

Stiri Extreme: Capitalism, Ceausescu, Conspiratii, Design, Diverse, Eminescu, Istorie, Masonerie, Pamflet, Politica, Sanatate, Simboluri si Spiritualitate. Contact: office@stiri-extreme.ro